Prietene

Prietene, sa stii ca desi multe s-au schimbat de acum 14 ani, unele lucruri raman la fel. De pilda, Radlerul e la fel de prost. ūüôā Am luat unul, sa beau cu tine in minte, cu voi in minte, ca atunci, niste copiii saraci la Viena (tu radeai de noi ne spuneai ca suntem mult mai saraci decat chelnerii carora voiam sa le lasam bacsis), dar care voiau sa faca si visau, ca atunci pe straduta aia de langa Dom, exact marca aia, Ottakringer, crezand ca pot pentru o clipa sa dau timpul inapoi si cumva l-am dat, am simtit¬†acelasi gen de racoare de seara de august, placuta, cand simti ca vine toamna si simti nerabdarea sa mergi sa faci ce ai de facut, acelasi fel de febra musculara de la plimbat toata ziua si mai ales acelasi gust de pipi de diabetic care ne-a facut sa lasam jumatate in pahare si sa mergem sa ne plimbam in continuare ca asta stiam noi sa facem sa mergem, si la propriu si la figurat, si m-am gandit si la podul ala de la Praga din alt august cand am baut o alta bere cu toti trei si am mai mers un pic, un alt pod care pentru mine nu o sa mai fie niciodata sau cel putin nu o sa mai fie din aceasi textura, din claritate multumita, de tinerete nu fara griji dar detasata, de moment lung, nici de clipa, nici de insiruire. Prietene, multumesc.

PS Am dat la flori jumatatea de radler care mi-a prisosit. Sper ca muscatei ii va prii. Daca se ofileste, inseamna ca, atunci, noi trei am avut dreptate sa lasam jumatate pe masa, nu e o chestie de subiectivism si acquired taste.

Cum sa te uiti la Netflix in Romania. Sau la Hulu

De cateva saptamani sunt fan Netflix. La fel si Daria, care acum e multumita ca poate sa vada toate desenele posible (a nu se intelege ca se uita non-stop, ci ca poate sa aleaga dintr-un set de chestii misto, multe dintre ele educative). Oricum mult mai bune decat tampeniile de egg/toy unpacking de pe Youtube. Plus ca ai documentare misto despre natura nu doar Asii amanetului, Regii tirurilor, Magnatii motocicletelor, Imparatii imobiliarelor, Catastrofe aeriene, dezastre navale si alte emisiuni cu un inalt continut stiintific, de pe asa-zisele posturi de documentare din .ro

Asadar, cum se face?

1. Iti faci un cont pe un site de tipul DNS unblocking service. Eu am ales AdFreeTime. Costa $2/luna si mascheaza requesturile pe DNS-urile providerilor de continut (gen Netflix, Hulu, Spotify) astfel incat sa para ca vin din USA (sau din alte zone). Exista multe alte variante, unele pe mai multi bani, altele gratis. O comparatie a diverselor servicii aici.

2. Pui respectivul DNS in router (in locul setarii automate care ia DNS_ul providerului de internet). Eu am un router Asus –>> Advance Settings > WAN > Internet Connection

3. Apoi ti-l activezi pe IP-ul tau. La AdFreeTime, e o zona numita SelfService pentru asta. Evident, cand se schimba IP-ul (ex, restartare modem, cadere curent etc) se face din nou actualizarea. Oricum, te anunta AdFreeTime asta. Adica, atunci cand incerci sa intri pe Netflix si nu ai IP-ul activat la ei te baga in sectiunea self-service. Evident, daca ai setat deja DNS-ul.

4. Iti faci cont pe Netflix folosind un stat, o localitate si zip code-ul (codul postal) aferent. Nu se fac verificari la nivel de strada or smthg.

5. Atentie: Netflix ofera un trial de 30 de zile insa trebuie sa introduci o modalitate de plata. Cardurile romanesti nu merg. Poti insa sa platesti cu un cont de Paypal (chiar daca cardul anexat contului este romanesc).

6. Eu am platit pretul de Netflix US ($8 –> se va mari in curand la $9/luna). ¬†Pe de alta parte sunt regiuni unde e ceva mai ieftin ($1-2). In teorie¬†se poate incerca varianta realizarii unui cont cu o adresa din tara respectiva, pentru ca ulterior oricum se poate schimba regiunea cu AdFreeTime sau alt serviciu similar.

7. Daca vi se pare cam aiurea pentru privacy sa faceti toate requesturile de DNS printr-un provider mai ciudat (as opposed to RDS, Google etc) se poate seta respectivul DNS doar pe device-urile utilizatate (tableta, telefon, televizor, stick Roku etc)

8. In momentul asta Netflix ar trebui sa mearga in browserul calculatorului. Si sa puteti face cast pe televizor, Chromecast etc.

7. Instalarea pe televizor smart. Eu am un Samsung smart TV. Aplicatiile din sectiunea de smart sunt localizate pe Romania (Digi, Voyo, Gandul, Prosport etc + unele globale). Nu are insa Netflix, Hulu, Spotify, Pandora etc. Ca sa instalati aceste aplicatii trebuie sa schimbati regiunea televizorului pe USA. Am gasit un tutorial video care explica cum se face asta (e o combinatie de butoane pe un anumit ecran din setarea televizorului). Daca nu merge din prima, incercati de cateva ori (la mine asa a functionat). Dupa ce schimbati tara, veti putea instala aplicatiile din tara respectiva. Se seteaza Netflix, se face autentificare cu user si parola si asta este.

Probabil ca schimbarea regiunii se poate face la fel de usor si la alte branduri de televizoare.

8. Instalare pe dumb TV. Daca aveti un dumb TV se poate folosi un stick pe portul HDMI. Eu am unul Roku si unul Chromecast. Deocamdata am incercat pe Roku. A mers fara probleme. Singura chestie e ca respectivul Roku trebuie inregistrat (atunci cand faceti contul prima oara) pe US (sau similar). Pe Chromecast poti face cast din telefon, fara probleme.

9. Instalarea pe tableta/telefon Android. Dat fiind ca appul de Netflix nu e in store-ul .ro, eu am facut o cautare pe internet cu “netflix.apk” si am instalat-o astfel.

10 Instalare pe tableta/telefon cu iOS. Nu am incercat inca, dar trebuie sa va faceti un cont pe US store. O sa incerc si confirm.

11. Schimbarea regiunii. Netflix difuzeaza diferite seriale si filme pe diferite regiuni. Puteti vedea pe moreflicks.com . US are cele mai multe, dar de pilda UK are Pepa Pig si Battlestar Galactica. Iar la filme probabil ca le dau prin rotatie ca sa isi optimizeze costurile de licentiere. Mi se pare ca Australia si Canada au cele mai misto filme.

Regiunea se poate schimba din AdFreetime, din cont. Sau poti sa iti instalezi aplicatia AdFreetime pe telefon si atunci e mult mai usor. Dupa ce schimbi  regiunea in aplicatia mobila sau pe site, trebuie sa faci si un refresh la DNS-uri din Netflix (Settings > Get Help > Reload Netflix). Schimbarea e instantanee.

11. Setare pe PS3. Merge fara probleme, interfata e f similara ca cea de pe Smart TV.

12. Eu mi-am facut abonament si la Hulu+, pentru Seinfeld si colectia de filme Criterion.

Dumneavoastra, bolshevicul

Domnule Ion Iliescu,

Pe peretele din fata¬†cancelariei liceului pe care l-am absolvit amandoi, Spiru Haret, se afla patru placi de marmura. Trei placi comemoreaza moartea a trei tineri in Revolutia din decembrie ’89. A patra e pentru Andrei Frumusanu, mort in mineriada din toamna lui ’91.
Vietile insumate traite de cei patru fac 81-82 de ani. Mai putin cu 3-4 ani decat ati trait dumneavoastra pana acum.

Nu imi fac iluzii ca veti citi aceasta scrisoare. Iar daca prin absurd o veti citi, nu imi fac iluzii ca o veti intelege. Si totusi o scriu, in urma postului dvs de pe blogul personal.

Domnule Ion Iliescu, m-am uitat la interviul cu dumneavoastra de pe Digi24, cu ocazia aniversarii a 25 de ani de la Revolutie, si m-a uimit vitalitatea dumneavoastra. Si mai ales certitudinea ca intotdeauna ati avut dreptate si ati facut ceea ce trebuie. E uimitor cum cineva care a trait atat de mult (si are suficienta inteligenta si a dus-o suficient de bine incat sa treaca de nevoile cotidiene, incat sa aiba cel putin teoretic timpul si starea sa isi chestioneze propriile decizii si judecati) poate sa dea explicatii complete atat de senin. Sa nu aiba nici macar o unda de indoiala. Sa nu accepte nici macar o secunda ca a gresit.  Cumva, va invidiez pentru aceasta capacitate. Cumva eu, de la mai putin de jumatatea varstei dumneavoastra ( de la o varsta la care dumneavoasta erati un aparatchik in plina ascensiune, Ministru al Tineretului intr-o Romanie comunista, copartas la putere al lui Ceausescu) nu am aceeasi certitudine in deciziile marunte pe care le-am luat. Cumva nu as putea sa am aceeasi seninatate pe care dumneavoastra o afisati public cand vorbiti despre Revolutie, Mineriade, patrulatere rosii, etc.

Domnule Iliescu, ca multi dintre colegii mei de generatie, tin minte acel “… si ultimul pe lista, cu voia dumneavoastra, Ion Iliescu”. Sau “Ceausescu a intinat idealurile comunismului”. Sau “Domnule Iliescu, credeti in Dumnezeu?” (Si spun asta ca agnostic, ca om care e revoltat de abuzurile Bisericii, abuzuri pe care tot dumneavoastra le-ati aprobat tacit.)

Domnule Iliescu, ca multi dintre colegii mei de generatie am ales sa imi creez patratica mea de prosperitate si liniste, intelegand ca sfera publica fusese acaparata de acolitii dumneavoastra. Multi dintre noi am inteles, la varsta la care dumneavoastra erati scolit la Moscova in virtutiile si idealurile socialismului stiintific, ca singura cale Рgrea, nasoala, de rahat Рsa faci ceva e sa tragi tare, sa muncesti mai mult. Sa mergi in Romania creata de dumneavoastra ca un somon in contra curentului. Cam asta am fost noi, domnule Iliescu. Niste somoni care s-au ciocnit cu capul de pietre toata tineretea noastra. Pentru ca planctonul bun era acaparat de balenele create de dvs. Iar ursii mai bagau laba in rau si se mai alimentau cu vreun somon mai gras cand simteau ca e le e foame si ca merita efortul.

Domnule Iliescu, v-ati intrebat vreodata de ce domenii precum IT-ul, serviciile creative sau filmul sunt in Romania la nivelul occidental? In vreme ce domenii precum agricultura, industria extractiva si grea, turismul nu sunt nici pe departe? Raspunsul e simplu: pentru ca sunt domenii in care e nevoie de multa minte si baza materiala mica. Domenii in care acolitii dvs nu au putut intra pentru ca nu au detinut avantajul competitiv (baza materiala obtinuta pe nimic sub obladuirea tacita a dumneavoastra).

As putea sa detaliez mult mai mult acuzele pe care vi le aduc. Pentru ca sunt acuze, nu doar ganduri sau opinii. As putea sa va explic zecile de moduri in care ati secatuit potentialul uman al acestei tari (de la “nu ne vindem tara”, la somajul fortat in care ati trimis milioane de oameni, de la capsunari la inteligenta plecata in America, de la contracte acordate pe favoritisme care au efect calitatea proasta, si tot asa). Nu are sens. Si, sa fiu sincer, motivul principal e ca am treaba. Scriu de la munca si am impresia ca acum fur timpul firmei. (O chestie neimaginabila in comunism, probabil, dar asa sunt eu indoctrinat de capitalism).

Am sa mai spun doar 3 fraze:

1. Intr-o discutie cu un prieten, spuneam ca dumneavoastra sunteti singurul om caruia i-as face rau fizic. Domnule Iliescu, ma gandeam ca as putea sa va rup picioarele. Dar nu la modul impulsiv, ci foarte rational. Cred ca ati avut parte de prea putina suferinta ca sa puteti dezvolta o constiinta. Cred ca nu v-ati simtit niciodata mic, fara sanse, disperat, lipsit de orizonturi, asa cum s-au simtit multi dintre oamenii acestei tari din cauza dumneavoastra. Fireste, e doar o fantezie. Nu v-as rupe picioarele. Poate din frica, caci vreau sa am grija de copilul meu. Dar si din umanitate. Pentru ca acum sunteti doar un batranel vocal, care nu mai poate face nimic.

2. Veti ramane “Ion Iliescu bolsevicul”. Ma bucur ca ati ales singur sa va asumati acest titlu. Pentru ca l-ati asumat, in postul dumnevoastra, desi sunt convins ca nu ati vrut.¬†Cu fiecare zi ce trece veti fi privit mai mult asa. Inclusiv de balaurii pe care i-ati crescut la piept. Pentru ca, daca ati fi fost un social democrat autentic, ati fi inteles ca intai se creaza prosperitatea si abia apoi se redistribuie. V-ati fi dat la o parte incercand sa curatati zgura comunista. Ati fi facut un partid neomarxist din intelectuali hipsteristi cu prea multe idealuri si prea putine ancore in realitate. In nici un caz n-ati fi facut tratate cu Moscova, mineriade, marsuri ale urii, patrulatere rosii.

3. Din 1996 tin minte 3 momente. Moartea lui Coposu. Cu sute de mii de oameni pe Magheru. Nu veti avea parte de asa ceva. Va vor plange niste babe, pe dvs. Intrarea la facultate. Pierderea alegerilor de catre dumneavoastra. In seara aia m-am bucurat mai mult decat ca am intrat la facultate.

Domnule Iliescu, cam asta e ce as avea de spus. Mi-ar placea sa cred¬†ca atunci cand veti ajunge din nou la Spiru Haret, daca veti mai ajunge, va veti opri in fata acelor patru placi de marmura si va veti spune in gand “Poate am gresit. Poate puteam sa fac lucrurile mai bine pentru toti.” Si totusi scepticul din mine se indoieste ca ati fi capabil de asa ceva. Pentru ca dumneavoastra, desi nu credeti in Dumnezeu, credeti in puterea dumneavoastra cvasipapala de a fi tot timpul infailibil.

 

PS Acum mi-am dat seama de unde imi parea atat de cunoscut titlul postului dvs – “Eu, bolshevicul”.

La inceput mi s-a parut ca ma duce cu gandul la “Eu, Claudius“. Nu este asa, de fapt ma trimitea subconstient la romanul lui Roa Bastos – “Eu, Supremul“. Nu stiu daca l-ati citit, poate ati prins prima editie publicata prin anii ’80, cand dumneavoastra erati director de editura si aveati mai mult timp liber. Pe vremea cand o carte buna, ca aceasta, se vindea intr-un pachet invelit in celofan, alaturi de 3-4 brosuri cu cuvantari de la Plenarele Partidului, scoase de Editura Politica, si vreo 2 clasici romani (variantele de la Editura Minerva), pe care oamenii iubitori de carte ii aveau acasa in 4-5 exemplare, din aceeasi editie.

Poate subconstient v-au placut justificarile dictatorului-personaj principal, modul lui solipsist de a vedea lumea si de a transforma istoria dupa nevoile lui de justificare. Poate cumva v-ati identificat cu el. Iar daca nu ati citit respectiva carte, cred ca poate constitui o lectura foarte buna, alaturi, fireste, de Toamna Patriarhului.

pentru Maruan

Draga Maruan,

Nu ne stiam asa de bine. Doar vreo cateva intalniri, prima in interes profesional, urmatoarele legate de moartea mamei tale. Patru-cinci intalniri intr-un interval de vreo doi ani. Si cateva discutii telefonice sau pe Facebook. Si totusi cred ca eram prieteni buni. Cred ca si tu ai fi raspuns la fel daca te-ar fi intrebat cineva. Nici macar nu stiu daca impartaseam aceleasi valori, acelasi sens al cuvantului cunoastere sau adevar sau a altor porcarii de genul asta. Dar cred ca era o empatie reala. Stateam cu tampeniile alea de tigari in gura, inainte sa mergem la cimitir la mama ta, sau inainte sa pornim inapoi spre oras, sau dupa ce te lasam inapoi in Ceasornicului, si fumam 3-4 si vorbeam. Si ne propuneam sa stam mai mult, sa vorbim mai mult pentru ca aveam ce. Sa vii la noi, sa gatim, sa stam la povesti lungi.

Apoi ai decis sa pleci de la munca, sa incerci altceva, sa faci saltul, sa iti traiesti viata. Si nu ai reusit. Reuseste cineva cu adevarat sa iti traiasca viata si visele? Mai ales cineva teribil de inteligent, asa cum erai tu? Reuseste cineva sa isi atinga limitele intr-o existenta limitata? (Aici stiu, ca daca ai mai fi, ar fi inceput o discutie foarte interesanta intre noi, in punctul asta. Interesant e ca tu, in ciuda tuturor problemelor tale, in ciuda singuratatii si a insingurarii, erai cel optimist in discutii. Cumva  strategia ta era inocenta. Fara sa fii naiv, aveai curajul inocentei. Majoritatea celor cat de cat inteligenti abordeaza ca strategie de supravietuire pozitia sceptica, mizantropica, retinuta, cinica chiar. Tu erai inocent. Alegeai sa vezi lucrurile din lumina buna. Si apropo de lumina si de scepticism, mi-as dori din tot sufletul sa cred ca acum esti in lumina. Dar scepticul agnostic din mine, lucidul cica, crede  ca acum esti doar un trup pe masa din capela aceea din biserica adventista, unde acum 2 ani se afla trupul distrus de boala al mamei tale, pe masa aceea unde corpul sta singur, fara nimeni apropiat care sa fie sfasiat de durere, al carui sens al vietii sa se fi sfarsit o data cu tine, pe masa aceea pe care peste cateva ore o vor vedea niste prieteni Рca mine, prieteni buni in sensul ca au tinut sincer la tine, dar nu atat de buni incat sa nu-si traiasca Pastele cum trebuie, poate doar sa verse un strop de vin la masa, pentru tine si pentru ceilalti care au trecut Рce ironie, ingropat in joia mare, cred ca aveai si 33 de ani.)

Cumva ma simt vinovat fata de tine. Ma simt vinovat ca nu am insistat mai mult in momentele tale de singuratate Рsigur, intotdeauna exista scuza aia de omnivor,  aveam si eu greutatile mele, presiunile si pierderile mele Рca nu am spus mai des hai la noi, stai mai mult de cateva ore, stai un weekend daca doresti, fii cu noi, fii in lume, nu in capul tau. Cumva ma simt vinovat ca nu am trecut ieri sa te vad la capela aia, atunci cand probabil nu era nimeni in jur, doar fratii si surorile de credinta ai mamei tale, nici nu stiu in ce credeai tu, daca erai adventist sau agnostic, de fapt nici nu conteaza prea mult, poate si credinta e o chestie de statistica si de de context. Mi-a fost frica sa fiu acolo prea singur. Mi-a fost frica sa nu ma impovarez prea mult, sa nu fiu perceput ca prea apropiat, nici nu eram Рcred ca tu aveai nevoie de prieteni, de cat mai multi prieteni, de cat mai multe vorbe. Am stat cu Daria, si apoi am citit si fiecare carte pe care am deschis-o, incercand sa scap de subiect, a fost despre moarte in singuratate.

De fapt cred ca asta e tragedia ta. Ca ai trait, cel putin in ultimul an, singur si neiubit. Ca nimeni nu te-a privit cu pofta. Si nu neaparat cu pofta carnala, ci cu pofta de a face lucruri. Cu anticiparea aia copilareasca de a mesteri, de a produce chestii, de a ciripi. Cu abandon al clipei. Imi  dau seama ca este poate frivol sa vad lucrurile asa, dar doar asa le pot privi la ora asta: pur si simplu totul se rezuma la potentialitatea de a te bucura de lucruri marunte, de a sari in baltoace de noroi cum face Peppa si familia ei (preferata Dariei).

Cam asta e tot, prietene. Din pacate mi-e greu sa cred ca ne vom mai vedea vreodata. E improbabil. Dar fireste, poate ai spune tu, universul e atat de mare, incat poate in el improbabilul devine posibil, probabil, cert. Asa sa fie, cum ai zice tu. Si mai ales, daca e probabil, sa te vezi cu mama ta, si cu cei dragi – cu oamenii pe care i-ai iubit cu adevarat, cu copii cu care te-ai jucat, cu iubirile de adolescenta, cu cele cu care n-a fost sa fie.

Din pacate nu pot sa iti promit nimic. Pentru ca nu m-ai rugat niciodata nimic. Doar o data, sa te duc cu masina la mormantul mamei tale, de ziua ei, sa lasi un buchet de flori. Poate asta pot sa promit – ca voi trece din cand in cand, o data la un an, in luna lui februarie, cand imi este in drum, cand trec pe la hypermarketul din zona, sa las o floare la ea si o floare la tine.

 

Transferuri externe din cont in cont (mult) mai ieftine

Tudor mi-a zis sa scriu despre cum a decurs utilizarea TransferWise.com, asa ca ma supun.

1. Trebuia sa transfer 230 euro in Grecia (avans cazare). Transferul trebuia sa fie intr-un cont bancar (nu mergea Paypal sau ceva similar). O simulare de transfer bancar EURO-EURO arata comisioane de 26 euro (asadar peste 10% din suma). Plus ca daca i-as fi cumparat din lei as fi primit un curs prost (ca la toate bancile mari).

2. In interesul optimizarii sistemului bancar (probabil 15% se percepea pe vremea cand Venetia era regina comertului, pe la 1200-1300, ca sa transferi o suma din Venetia in Crimeea in aur, prin furtuni si cu riscuri de a te intalni cu piratii) am zis sa fac un efort si sa gasesc o solutie rationala.

Stiam ca vazusem un startup pe tema asta lansat de oamenii de la Skype dar uitasem numele. Noroc cu Alexandru Zodieru care mi l-a amintit.

Pe scurt:

1. Facut cont.

2. Banii se transfera in lei in contul bancar Transferwise (in Romania au un cont la Raiffeisen), iar de acolo se convertesc in euro (probabil pe sistemul de licitatii valutare, la un curs bun pentru toata lumea), dupa care se platesc beneficiarului (probabil dintr-un cont in euro din Grecia). Ii poti transfera prin ebanking, normal.

3. Pentru a acoperi eventualele variatii de curs iti cer un depozit (default era 3% dar poti schimba limita) astfel incat transferul sa se faca in mod sigur (daca ai nevoie sa platesti o suma fixa). Iar daca nu sunt variatii, sau este in favoarea ta acea diferenta, se refundeaza in contul tau bancar dupa finalizarea transferului.

4. Mie mi-au cerut sa depun (prin ebanking) suma de 1068 lei dintre care 31.64 ron (6.9 euro estimativ) sunt acea rezerva, pentru a transfera 230 E. Suma includea comisioanele lor. EI listau comisioanele pe la vreo 11.5 lei.

5. Acum socotelile. Daca cumparam lei de la banca si apoi transferam in euro as fi dat pentru 256 euro (230 + 26 e comisioane) 1153 RON (la cursul de cumparare pe care il ofera banca azi – 4.5072)
Diferenta minimala (asumand ca nu mai recuperez nimic din acea rezerva pentru acoperirea variatiei) este de 85 lei (adica vreo 18-19 euro)
Diferenta maximala (asumand ca imi recuperez in intregime acea rezerva) este de 116 lei (adica vreo 25 euro)

So e vorba de o economie considerabila daca ne raportam la suma trimisa (8-12% din suma).
Sistemul zice ca banii vor ajunge miercuri la destinatar in cont ceea ce este absolut similar cu plata externa directa (din cont euro in cont euro)

Acum astept sa primesc mesjul ca plata s-a finalizat si sunt un client multumit.

Si un link de refferal care ofera comisioane 0 la primul tansfer: