Monthly Archives: January 2006

Proverb

Every morning in Africa, a gazelle wakes up.
It knows it must run faster than the fastest lion or it will be killed.
Every morning a lion wakes up.
It knows it must outrun the slowest gazelle or it will starve to death.
It doesn’t matter whether you are a lion or a gazelle.
When the sun comes up, you better start running.

citat din “The world is flat” – Thomas L. Friedman (o carte foarte buna pe care o citesc chiar acum)

Cartea Codurilor

Cartea Codurilor -Simon Singh
O carte de popularizare stiintifica buna, scrisa de autorul “Marii teoreme a lui Fermat
In principiu, respecta bine canonul cartilor de popularizare (claritate, cateva amanunte irelevante dar anecdotice, stil alert). Din pacate cam stiam materia.
O carte mult mai interesanta pentru geeks este Cryptonomicon de Neil Stephenson. Este un roman despre doua generatii de cifratori, insa are o tona de date stiintifice. Plus un stil super ce aduce aminte de Gravity Rainbow.

Mi-am dat seama citind Cartea Codurilor ca aplicatiile de webmail (de fapt mai toate aplicatiile server-side accesate prin browser) au si latura lor proasta proasta: au omorat criptare cu cheie dubla(publica/privata) permitand astfel potentiale abuzuri din partea statului. Nu stiu daca exista un plugin de PGP care sa mearga cu Yahoo Mail, GMail, Hotmail, pe cand cu clientii client-side nu este nici o problema. Si in aceasi ordine de idei, semantic web poate insemna si un control “superb” al informatiei vehiculate pe net.

Un roman cat un subcontinent

Copiii din miez de noapte – Salman Rushdie

Am terminat “Copii din miez de noapte” in weekendul trecut insa pana acum nu am avut timp sa-mi notez aici parerile.
Este un roman gros (peste 750 de pagini) care cuprinde in el aproape un veac din istoria subcontinentului indian.
Pur si simplu fascinant. Nu cred ca am citit mai mult de 10-15 carti de un asemenea calibru literar. Chiar daca imprumuta din realismul magic al lui Marquez si din stilul lui Gunther Grass, cartea este super-extraordinara.

Pe scurt este vorba de povestea lui Saleem Sinai (si a stramosilor lui in primele cateva sute de pagini), un copil dintr-o familie musulmana instarita nascut in 1948, in primul ceas de la declararea independentei Indiei. Precum si a celorlalti 1000 de copii indieni nascuti la miezul noptii. O poveste despre creatie si distrugere, despre speranta si disperare. Cu toate ca evenimentele istorice se profileaza pe fundalul naratiunii, punctele de vedere sunt complet subiective (nu veti citi un tratat de istorie, insa de multe ori esti tentat sa mai arunci o privire in wikipedia – eu folosesc Palmul pentru asta – pentru a mai vedea ce a fost in realitate cu un anumit razboi sau personaj istoric).

Este o carte carnaval, o fresca vopsita intr-o mie si una de culori in care se impletesc mii si mii de miniaturi. O carte de un umor spumos uneori, iar alteori de o deznadejde lirica autentica. Gasesti in ea pasaje de o virtuozitate stilistica deosebita (mi-a placut foarte mult unul in care toate lucrurile sunt descrise in negru si verde). Plus o invalmaseala de situatii, personaje, obiecte, idei, pe care numai cineva din India (tara cu patru milioane de zei) le-ar putea imagina.
O carte care emana dragostea lui Rushdie fata de India (dar nu la modul patetic si zgomotos). Te face sa te intrebi cat ar costa sa mergi sa vezi Bombay-ul, si New Delhi si Kasmirul.