De la respectiva ceainarie din postul de mai jos, mi-am luat “Poveste fara sfarsit” de Michael Ende. Aveam versiunea ceva mai veche de la editura Univers, dar versiunea asta era hardcover. Si in plus avea si literele albastre. Deci motive suficiente.
Iar apoi, noaptea am visat ca deschideam cartea si literele erau negre. Comune. Genul de vis care ti se pare 100% real.
Cand m-am trezit eram chiar foarte fustrat din cauza asta. Am deschis cartea, convins ca literele erau negre. Voiam sa ma obisnuiesc cu ideea. Miracol: literele erau albastre.
January 18th, 2006
Am baut ieri un ceai interesant intr-o ceainarie de pe Bvd Bratianu (cel de la Universitate la Unirii). Vasiliada, se numea respectiva ceainarie. Estre situata la etajul unei mici librarii. Atmosfera foarte eleganta si aproape intimidant de liniste. Prima data cand am vazut un meniu care sa contina peste o suta de feluri de ceaiuri.
Am baut un cei numit Yogi, facut dintr-un amestec de condimente indiene. Un gust un pic iute, un pic scortisoara. Servit foarte frumos intr-un ibric de ceramica. Fiecare ceai inseamna de fapt un ibric, insotit de miere/zahar/lapte, dupa gust. Preturi rezonabile: ceaiul meu a fost 8 RON. Atmosfera rafinata (in sensul cultural, nu in cel snob/money-orientated.
January 18th, 2006