De la respectiva ceainarie din postul de mai jos, mi-am luat “Poveste fara sfarsit” de Michael Ende. Aveam versiunea ceva mai veche de la editura Univers, dar versiunea asta era hardcover. Si in plus avea si literele albastre. Deci motive suficiente.

Iar apoi, noaptea am visat ca deschideam cartea si literele erau negre. Comune. Genul de vis care ti se pare 100% real.

Cand m-am trezit eram chiar foarte fustrat din cauza asta. Am deschis cartea, convins ca literele erau negre. Voiam sa ma obisnuiesc cu ideea. Miracol: literele erau albastre.