Via Forbes. Avea doar 58 de ani.
Pentru cei care nu stiu, Octavia Butler fost prima scriitoare SF de culoare de calibru mare. Una dintre acele persoane de culoare care au distilat si sublimat discriminarea in arta. Precum Duke Ellington.
O scriitura foarte inteligenta si ingrijita, teme tulburatoare.
Am avut ocazia sa traduc (in adolescenta) doua nuvele scrise de ea: BloodChild si Speech Sounds.
Add comment February 27th, 2006
Un articol interesant despre simbolurile religoase pe web:
God is fine, but internet users take the name of Allah in vain
Ed Callahan vrea sa sa isi faca un cont de email la yahoo. Nu reuseste pentru ca numele sau contine “Allah”. Protesteaza. Aparent Yahoo isi schimba politica.
Add comment February 26th, 2006
O mostra superba se gaseste aici: Cultura României, terfelită pe Internet (Later update: aparent articolul s-a mutat aici)
Stau si ma intreb cu naibii poti sa fi atat de stupid. Si sa ti se mai si publice articolele.
Probabil slaba calitate a unui astfel de articol se datoareaza unei salarizari extrem de proaste a ziaristilor. Altminteri chiar nu inteleg. Pe cuvant.
Interesanta este reactia persoanelor ce comenteaza articolul pe situl Adevarul. In mod clar cititorii lor sunt mai inteligenti decat ziaristii lor. 
Asta dupa ce acum cateva zile s-a publicat in Cotidianul alta tampenie legata de web: Blogul, jurnalul nefericirii
Titlu frumos, steinhardt-ian, dar complet aiurea . Plus ca respectiva domnisoara nu intelege deloc, se pare, ca internetul nu prea mai este locul de joaca al unor pusti care fac si ei ceva pe cont propriu dupa ce termina de tocit la matematica si nu gasesc pe nimeni cu care sa iasa la o bere/prajitura/film.
Doua exemple hilare: “Dragos Novac, webdesigner si antreprenor la compania de software Knopos” si “Antonio Eram, webdesigner si creatorul paginii www.WeBlog.ro”.
Dincolo de erorile factuale, care tin de lipsa documentarii, mi se pare infricosatoare eticheta de “web designer” pusa la toti cei care se ocupa intr-un fel sau altul de internet. (E ca si cum ai crede ca ziarele sunt facute numai de dactilografe - nu ca designerii ar fi doar atat de calificati precum dactilografele; unele ziariste sunt insa).
Cand afara o firma de web developement are tot soiul de posturi cum ar fi “information architecture specialist”, “UI designer”, “usability specialist” and so on, la noi se pare ca inca nu se intelege ca un proiect serios pe net necesita macar o minima separatie a competentelor (programare, design, continut, project management / customer management, testare) . Si asta nu de o femeie de la tara, ci de o ziarista la un cotidian central cu staif, avand ca target urbanii cu venituri si pregatire peste medie.
Iar apoi ne mai miram cand este sa explicam in .ro costurile unui proiect complex care necesita angrenarea a cel putin 5-6 oameni pe o perioada de luni. Oamenii inteligenti care nu sunt platiti doar cu salariul mediu pe economie.
Asta mi se pare cea mai cumplita tampenie. Cum naibii sa inteleaga atunci publicul ca proiectele pe web complexe sunt proiecte de strategie, programare, continut si coordonare foarte serioase (software livrat online).
O serie de reactii la acest articol pot fi gasite prin toata blogosfera:
De ce jurnalismul e asa cum e in Romania
Nici eu nu mai sustin ca e un articol bun
Un nou articol, de data asta prost, despre bloguri
Hai sa ne dam ziaristi
i have every1 part1
Cel mai tare din blogare
Vocatie gresita
Fireste, unii ar putea spune ca reactia este disproportionata. Si atat de virulenta tocmai pentru ca ataca blogosfera. Ca nu ar fi fost atatea riposte daca erorile ar fi afectat industria cresterii de nutrii.
Fals. Blogosfera este doar o parte a societatii civile (printre alte posibile definitii). Care nu stapaneste toate informatiile din toate domeniile pentru a face verificari. De fapt aceste verificari ar fi trebuit facute tocmai de autorul articolului. Reactia este atat de virulenta tocmai pentru ca oamenii isi dau seama ca pot fi “mintiti” de presa in acele domenii in care sunt mult mai putini stapani. Iar apoi, mai ales bloggerii ca vectori informationali, pot sa propage acele minciuni sau erori cu buna credinta, conferindu-le o aura de veridicitate (ca la Huxley, o miniciuna repetata de 60.000 de ori devine un adevar - citat inexact, stiu)
Later update: Ironia soartei este ca articolul din Cotidianul este la rubrica Sinteze. Referinte pe care ar trebui poate sa le decupam din ziar pentru a construi incet-incet o enciclopedia a cunoasterii.
Si iata ca postul meu se incheie circular - de la uncyclopedia.org ca sursa de sinteze denaturate pentru unii ziaristi (BTW, cat umor poate avea avea o asemenea persoana? Banuiesc ca reactioneaza doar la umorul gen Vacanta Mare.) , la Cotidianul - cu sinteza blogurilor, aceste virtuale ziduri ale plangerii.
Add comment February 26th, 2006
Primul roman al lui Sabato. Sfasietor.
Despre dragostea obsesiva dintre un pictor si sotia unui orb. O carte salbatica. Deloc romantica. Despre iubire, obsesie, singuratate, vid sufletesc. Despre constructiile mentale pe care le realizeaza oamenii. Despre imposibilitatea comunicarii.
O carte simpla doar in aparenta. Scrisa la persoana I, din punctul de vedere al pictorului. Pe un ton detasat, existentialist (nu degeaba i-a placut lui Camus). Cinic uneori. O carte despre cum vedem lumea fiecare dintre noi, din perspectiva noastra egoista.
Fireste, personajul principal nu este the average guy. Este o personalitate obsesiva, care comite o crima in cele din urma. Insa resorturile mentale care conduc actiunea pot fi gasite in diferite forme in mentalul tuturor oamenilor. Suspiciunea si singuratatea incomunicabila, in primul rand.
(Ca sa nu termin pe un ton sumbru, o sa spun ca are si cateva pasaje de un umor spumos. De exemplu, cel cu recuperarea unei scrisori de la Posta.)
Add comment February 25th, 2006
Ieri am terminat Primul secol dupa Beatrice.
Cu o saptamana (sau doua) inainte citisem Leon Africanul. Pentru ca nu am asa mult timp o sa pun un post pentru amandoua.
Amin Maalouf este emigrant. Si asta se vede in toate cartile lui. Leon Africanul este si el un ratacitor (un grenadin pribeag pe nume Hassan, de fapt). Si in acelasi timp un cetatean al lumii. Ca si Maalouf. Pentru care religiile au un anumit grad de intersanjabilitate (sper sa existe cuvantul asta). Amin Maalouf este o persoana toleranta, fac pariu. Pentru ca toate toate personajele sale sunt tolerante. Si intelepte.
Si toate persoanele lui par a fi un acelasi om trecut prin diferite epoci: Mediterrana Renasterii sau a secolului al XVII-lea, Levantul secolului al XIX-lea, Franta secolului al XXI-lea. Acelasi barbat trecut de mult de prima tinerete, care mediteaza asupra lumii. Toate in afara de “Gradinile luminii”
Ce mi se pare interesant este ca cele mai emotionante fragmente sunt cele despre relatiile dintre tati si fii (sau fiice in “Primul secol dupa Beatrice”.
Cand o sa ajung acasa o sa pun un citat care mi-a placut mult, din Leon Africanul.
Amin Maalouf se pricepe sa scrie miniatural (stil foarte curgator si foarte atent lucrat, cu multe cugetari adanci). Mi se pare insa ca o cam scranteste cu finalurile de carti. Nu are crescendo.
Povestea din Leon Africanul este simpla: viata unui maur pribeag alungat in copilarie din Granada, impreuna cu parintii sai. Care calatoreste si vede in diverse ipostaze cele mai importante cetati ale bazinului Mediterranei. In fapt o carte despre ciocnirea dintre Orientul islamic si Occidentul catolic.
Primul secol dupa Beatrice e o ucronie. Ce-ar fi daca ar exista un medicament prin care parintii ar putea opta pentru nasterea unui baiat? O carte foarte concentrata, despre lumea occidentala si lumea a treia, despre raportul dintre bogati si saraci si despre lumea noastra in genere. O carte deosebit de umanista.
La momentul de fata am citit tot ce a aparul de Maalouf la Polirom. Nu este scriitorul meu preferat. Insa este un scriitor foarte placut la citit. Are avantajul de a nu fi obositor sau strident. Sau patetic.
Add comment February 21st, 2006
De astazi in doua saptamani plec in Japania pentru o saptamana. Asta e partea buna. Partea mai putin buna este ca probabil o sa am doua saptamani foarte pline pana atunci. Si inca doua dupa ce ma intorc. In fine, sa nu fac pe ipocritul. D-abia astept!!!!
Mi-am luat bilet, am rezervare la hotel, viza trebuie sa mi-o iau maine. (BTW, daca as tine un blog frivol - as povesti despre fata din fata mea la consulat care facuse atatea vizite in scopuri “turistice” de 3-6 luni in ultimii cinci ani incat le uitase numarul )
Fireste plec cu treburi (as opposed to leisure) dar o sa am si ceva timp sa ma plimb prin Tokyo.
Ma gandesc sa fac o sectiune dedicata la blog si sa pun poze. Sau si mai tare, sa imi activez GPRS rooming si sa fac mobile blogging de pe palm.
Add comment February 19th, 2006
N-am prea avut timp saptamana asta de blog. Multa munca. Iar in timpul liber am zis ca e mai bine sa citesc (dintre tonele de carti bune pe care le am cumparat in ultima vreme; BTW mi-am promis sa nu imi mai iau carti multe pana nu termin o parte substantiala dintre cele pe care mi l-am luat, imi stabilisem si o cota - nu mai mult de patru pe luna - dar nu prea reusesc eu sa ma tin de cuvant). Sau sa ma uit la Star Trek Voyager - Star Trek mi-a placut intotdeauna, fara sa fiu mare fan - asa ca mi-am luat de pe DC primul sezon.
In fine. Am citit pe undeva, nu mai stiu pe unde, ca pentru a tine un jurnal trebuie sa ai multe preocupari. Eu am destule preocupari, dar partea proasta este ca 90% dintre ele sunt legate de munca. Si tocmai pe astea nu prea vreau sa le bag aici. Asta este spatiul meu personal. De fapt, daca ma uit bine, ultimele trei posturi au avut o legatura mai mare sau mai mica cu munca, deci trebuie sa fiu mai atent .
Asadar sa scriu despre o carte (repede, repede - ca trebuie sa plec, facem niste interviuri incepand cu ora 11)
Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire - Raymond Carver
Genul de scriitor “acquired taste”. La inceput chiar m-a enervat si am zis ca o sa abandonez volumasul de povestiri. Dar pentru ca era foarte scurt (sub 200 pagini) mi-am spus sa il termin totusi. Povestiri scurte, minimaliste cu oameni simpli, fara epifanii, fara catharsisuri, fara filosofii inalte sau psihologisme abisale. Minimaliste. Bine scrise. Majoritatea personajelor sunt alcoolice (sau cel putin consumatoare uzuale de alcool). Majoritatea sunt despre cupluri. Cu probleme.
O carte ok. O voi cumpara si pe cealalta aparuta la noi (Taci, te rog!). Se vede ca este un scriitor bun. Cu putere de evocare foarte mare. Totusi nu m-a rupt. Nu pentru ca sunt prea statice. Nu sunt genul de cititor care sa caute actiunea intr-un roman. (De fapt nu i-am inteles niciodata pe oamenii care se apuca sa citeasca sfarsitul cartii inainte de vreme? Ce cred ca vor gasi acolo? O carte este o plimbare, nu un mars fortat catre ultima pagina.) Caut alteritatea. Personalitatea diferita a autorilor. Ochelarii colorati ai altora. Gandurile si nebuniile lor. De aceasta imi place Salman Rushdie. Sau Borges. Sau Joyce. Sau Marquez. Sau multi altii. Sau Saramago, Buzzati, Grass etc. Domnul Carver mi s-a parut mult prea sec. A nu se intelege ca nu imi plac cartiile “realiste”. Imi place Thomas Mann, Saul Bellow, Dostoievski etc. Pentru ca au un miez, un satori. “Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire” mi s-a parut fara acel miez. Sau poate nu l-am priceput eu. Mi s-a parut o carte sumbra, cu niste personaje terne si agresive/inspaimanatatoare in acelasi timp, asa cum poti vedea in tramvaie in fiecare zi, cu mediocrii, cu resemnati, cu ratati - scrisa de au autor inteligent si cinic.
Add comment February 18th, 2006
Pe calculatorul de acasa vad un home page nou la Yahoo! Versiune de test, zic ei.
Personal, imi place. E mai aerisita si foloseste foloseste tot ecranul in 1024 px. Interesant este accentul mai mare pe informatie, cautare (deci inca lupta pe frontul asta, se pare) si pe mail (de fapt mailul cred ca este the motorul la yahoo)
1 comment February 12th, 2006
The World Is Flat: A Brief History of the Twenty-first Century - Thomas L. Friedman
Pentru cei care nu stiu Friedman este unul dintre cei mai influenti ziaristi si comentatori politici/economici americani, editorialist la New York Times.
Iar The World Is Flat este actualmente #1 in topul bestseller-urilor la Amazon. Probabil si in alte topuri, dar nu cred ca are sens sa fac prea mult research pe tema asta.
Am terminat-o ieri seara (de fapt era vreo patru dimineata, daca stau sa ma gandesc mai bine). Este genul de carte care isi gaseste locul foarte bine pe bordul SUV-urilor si Lexus-urilor din US, cum spune un recenzor de la Amazon.
Tema: globalizarea - cu doua mari sub-teme:1. schimbarile economice produse de outsourcing si de aparitia Chinei si Indiei ca mari furnizori de produse si respectiv servicii si 2. provocarile politice si de securitate (Islam, China, terorism).
Dupa mine, este o carte foarte importanta pentru toti aceia care fac business cu US, Europa occidentala sau Japonia. Ajuta foarte mult sa iti dai seama care este trendul de gandire al factorilor de decizie americani si care sunt optiunile strategice pe care le au ei. In mod esential ea poate folosi foarte mult la a-ti da seama cum ne putem pozitiona noi (adica IT-ul romanesc, dar si economia romaneasca, in general) in raport cu India/China pe de o parte, si cu US/EU pe de alta parte. Care sunt zonele/nisele cele mai eficiente in care ne putem dezvolta. (Parerea mea este ca trebuie sa concuram in zona de top - calitate, ci nicidecum in zona de pret - pentru ca este absolut imposibil sa aveam atatea resurse umane alocate in IT cate au indieni, si in viitor chinezii, pentru a avea cele mai scazute costuri. Plus ca asteptarile culturale ale romanilor sunt mult mai apropiate de cele ale vesticilor decat cele ale indienilor sau chinezilor)
Asadar este o carte buna tocmai pentru ca va influenta publicul american (mai ales cel care conteaza) ca globalizarea (colaborarea transfrontaliera) este ceva care pe termen lung le va fi util, fireste cu anumite conditii. Iar acest lucru nu poate fi decat benefic pentru noi, the underdog countries. Normal, depinde in primul rand de noi…
Fascinant in cartea respectiva este jocul puterii. Practic autorul are conversatii intinse cu majoritatea greilor industriei IT (Bill Gates, Michael Dell, Eric Schmidt, Meg Whitman, CEOs de la Wipro, Infosys and so on). Iar asta da o mare credibilitate cartii.
Cat priveste partea despre geoplitica, foarte buna si aceasta insa eram cam familiarizat cu opiniile lui Friedman. Deci nimic noi. Cine a citit editoriale sale traduse in ultima vreme si in Business Magazin stie despre ce e vorba.
Cartea are aproape 500 de pagini si pe alocuri este destul de repetitiva (cred ca aceste redundante excesive sunt puse tocmai pentru a fi mai convingatoare). Poate fi usor rezumata in 250 de pagini, maxim. Pe de alta parte este foarte cursiva si usor de citit.
Asadar o carte buna pentru cei care doresc sa vada care este punctul de vedere liberal american cu privire la globalizare (cum se vede globalizarea de pe Wall Street si din Silicon Valley). A must-read book pentru cei care vor sa exploateze globalizarea si care au nevoie sa iti stabilieasca o strategie de pozitionare.
Later update:
Prin prisma globalizarii oare care dintre serviciile online din Romania vor fi gestionate de la un nivel global, care vor apartine unei corporatii globale cu prezenta locala si care vor apartine corporatiilor locale peste cinci ani ?
De exemplu web-mailul pe .ro este deja detinut la nivel global (peste 95% din romani folosind yahoo, gmail sau hotmail) si nu cred ca se va mai schimba ceva. La fel si motoarele de cautare.
Eu cred ca marile companii media locale vor domina zona de continut (articole, audio, video), in vreme ce marketplace-urile (classified ads, licitatii, joburi) vor fi dominate de jucatori globali cu prezenta locala. In zona real estate si financing este mai greu de prezis. Iar in e-commerce probabil o sa fie o structura de tip long tail, cum este acum la americani. Singura necunoscuta, cred eu, este zona de comunitati, dating, blogging etc.
BTW, daca as fi Orange sau Connex mi-as face repede un portal de comunitate - gen myspace.com de exemplu, pentru fidelizarea generatiei tinere - cea care in zece ani maxim va fi generatorul principal de venituri, prin consumptia de servicii de date, in primul rand.
2 comments February 12th, 2006
O greseala funny.
Sau poate ca parintii mei au gresit de fapt cand mi-au zis Dragos. Oricum nu prea ma incanta numele asta.
Poate ca Dragons este adevaratul meu nume.
“Dragons. Tenita Dragons…”
2 comments February 10th, 2006
“The facts about John Huff aged twelve are simple and soon stated. He could pathfind more trails than any Choctaw or Cherokee since time began, could leap from the sky like a chimpanzee from a vine, could live underwater two minutes and slide fifty yards downstream from where you last saw him. The baseballs you pitched him he hit in the apple trees, knocking down harvests. He could jump six-foot orchard walls, swing up branches faster and come down,fat with peaches, quicker than anyone else in the gang. He ran laughing. He sat easy. He was not a bully. He was kind. His hair was dark and curly and his teeth were white as cream. He remembered the words to all the cowboy songs and would teach you if you asked. He knew the names of all the wild flowers and when the moon would rise and set and when the tides came in or out. He was, in fact, the only god living in the whole of Green Town, Illinois, during the twentieth century that Douglas Spaulding knew of.
And right now he and Douglas were hiking out beyond town on another warm and marble-round day, the sky blue blown-glass reaching high, the creeks bright with mirror waters fanning over white stones. It was a day as perfect as the flame of a candle.” (Dandelion Wine - Ray Bradbury)
Mi-am adus aminte de pasajul asta. De fapt doar inceputul “The facts about John Huff aged twelve are simple and soon stated. He could…”
Si o data cu pasajul mi-am adus aminte de placerea cu care am citit cartea aceea (cred ca au trecut vreo zece ani). De senzatii…
Add comment February 8th, 2006
Testamentul francez - Andrei Makine
O carte despre o bunica frantuzoaica ajunsa prin voia sortii in Siberia si despre nepotul ei (alter-ego-ul autorului) emigrant din Uniunea Sovietica in Franta.
Nu este o carte rea. De fapt este chiar o carte foarte buna, pe alocuri. Patetica uneori, inteleapta alteori, cu un umor subtil in alte fragmente.
Cam cum ar trebui s fie o carte despre o bunica franceza, in opozitie cu babustiile ruse: tandra, calma, inteligenta.
Cum spune si blurbul editorial: “Meditatie tulburatoare asupra libertatii individului, violentei totalitarismului, depersonalizarii si de-responsabilizarii, romanul este, totodata, un emotionant elogiu adus misterului naturii siberiene, rafinamentului limbii si civilizatiei franceze, literaturii, spiritualitatii si, nu in ultimul rind, cartii.”
Poate tocmai de aceasta nu mi-a placut atat de mult (nu simt nevoia sa o recitesc). Prea mare gama de subiecte abordate, intr-o cartulie de 300 de pagini. Fara un fir director obsesiv. Mi se pare a fi genul de carte scrisa special ca sa placa publicului. Si a placut, intr-adevar, obtinand cele mai mari doua premii literare franceze: Goncourt si Medicis. Am avut impresia (gandindu-ma la ea dupa ce am citit-o) ca filonul emotional este un pic cam artificial, ghidat.
Pe de alta parte are un inceput foarte bun. Dar pe de cealalta, nu mi-a placut partea finala.
In fine, un roman amestecat.
Add comment February 8th, 2006
A aparut la Polirom zilele trecute primul volum din proza completa a lui Borges, “Moartea si busola“.
Chiar daca aveti editiile mai vechi (pentru ca aceast editie nu este decat o reeditare a editiei de la Ed. Univers, publicata acum vreo 6-7 ani - aceleasi povestiri in exact aceleasi traduceri) merita sa o cumparati. Eu asa am facut, desi mai aveam atat editia paperback la de Univers cat si editia cartonata (din care aparuse doar volumul I, de fapt). Pe langa faptul ca volumul contine cel putin 7 povestiri dementiale (care intra garantat in topul celor mai bune o suta de povestiri scrise vreodata de vreun om in vreo limba) conteaza foarte mult si lookul cartii. Este un hardcover cu paginile foarte albe si cu fontografie foarte frumoasa (scris clar, negru, margini mari). O carte somptuoasa atat ca aspect, cat mai ales din punctul de vedere al continutului.
Am citit de dimineata pentru a nu stiu cata oara Tlon, Uqbar, Orbis Tertius . Borges asta chiar ca a fost uber-genial. O poti vedea si ca o poveste despre modul in care realitatea imaginata (si virtuala, initial) imbogateste si ulterior substituie mai simpla si prozaica realitate naturala. Printre alte interpretari.
Si mai sunt acolo inca o tona de povestiri care sunt a must pentru un infogeek: Loteria din Babilon, Biblioteca Babel si multe multe altele. Genul de literatura pe care o poti citi de 100 de ori, de fiecare data intr-un fel diferit.
Ca tot e la moda “Buy Danish” o sa spun si eu “Buy Borges!”.
Add comment February 4th, 2006
Am vazut cateva posturi prin blogurile romanesti cu privire la tot scandalul legat de caricaturile din ziarele daneze:
Libertate de exprimare?… Ma leshi?
De s-au suparat fundamentalistii ca vacarul pe satul danez?
Noua ne place Danemarca via Buy Danish
M-am gandit sa imi exprim si eu opinia mea.
In privinta legilor penale ma consider un liberarian. Adica nu cred ca este comisa o infractiune daca nu exista o victima. “Infractiunile” fara victime (cum ar fi de exemplu ultrajul contra bunelor moravuri, batjocorirea steagului, etc. ) nu sunt infractiuni. Fireste pot fi condamnate moral, pot fi considerate ca fiind de prost gust, insa nu sunt infractiuni. Pentru ca nu produc o paguba clara nimanui. Fireste, pot produce un anumit disconform psihic unei anumite parti a populatiei, insa acelasi lucru il produc si o serie de manifestari care in mod cert nu pot fi incriminate (un exemplu clar ar fi manelele).
De exemplu o gluma rasista nu este in viziunea mea o forma de discriminare. Este doar o chestie de prost-gust. Atentie, asta nu inseamna ca nu cred ca ar exista discriminarii, insa cosider discriminari doar acele activitati ale unei persoane care dauneaza evident libertatii, drepturilor sau patrimoniului unei persoane.
Cam acelasi lucru si in legatura cu produsele mai mult sau mai putin culturale care pun in discutie, minimizeaza sau batjocoresc in mod direct ideologiile, principiile sau credintele cuiva. Sigur, nu este deloc un lucru ok (desi sunt destule bancuri foarte bune in zona asta :))
Daca suntem de acord ca desenatorul si editorii ziarului respectiv nu au comis o infractiune, ci in cel mai rau caz au dat dovada de o lipsa de sensibilitate fata de credintele semenilor lor, se pune problema de ce atatea autoritati publice si religioase din lumea araba iau pozitii atat de transante impotriva Danemarcei.
Parerea mea este tocmai pentru ca nu inteleg regulile democratiei. Intr-o democratie orice persoana sau grup este liber(a) sa faca orice (inclusiv lucruri imorale sau lipsite de gust, tact, etc) atata vreme cat ele nu sunt ilegale. Asadar ce puteau face oficialii danezi pentru a scapa de boicotul economic sau de gesturile diplomative ostile? (Apropo de asta iata si un articol despre organizatii care incita la jihad impotriva Danemarcei
Pana la urma cu ce sunt vinovati ceilalti cetateni ai Danemarcei? Mai ales ca aceasta manifestare este legala. As fi inteles daca ar fi fost ceva monstrus (o crima impotriv umanitatii de pilda, un genocid) iar statul si cetatenii danezi ar fi decis sa nu ii pedepseasca pe responsabili.
Sau daca primul ministru al Danemarcei ar fi facut o declaratie de tipul Islam=terorism.
Insa libertatea de expresie este un drept fundamental al omului. Si chiar daca unele forme de exprimare sunt penibile, deranjante, imorale sau lipsite de gust si sensibilitate, libertatea de expresie trebuie sa prevaleze. Aceasta este una dintre preconditiile dialogului. Iar un drept fundamental este tocmai acel drept care se exercita neconditionat.(De exemplu, SUA nu recunoastre “dreptul la viata” - care este trecut intr-un add-on la “Pactul privind drepturile civile si politice” tocmai pentru ca exista in legislatie pedeapsa cu moartea).
Nu sunt de parere ca toti musulmanii (practicanti sau nu) sunt potentiali teroristi. Este o mare prostie. Pe de alta parte mi se pare ca atitudinile autoritatilor care protesteaza vehement impotriva Danemarcei (amenintand cu boicoturi si sanctiuni diplomatice) nu fac decat sa incurajeze acea minoritate predispusa la acte de violenta impotriva civilizatiei vestice, identificata ca radacina tuturor relelor posibile.
6 comments February 2nd, 2006
| M | T | W | T | F | S | S |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Jan | Mar » | |||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | |||||