Despre cerneala si tacere
” Cerneala buna nu poate fi din cea lichida, gata de turnat dintr-o sticla,. Nu poti sa fii artist daca opera ta iese fara efort. Asta e problema cu cerneala moderna, la sticle. Nu trebuie sa gandesti. Pur si simplu scrii ceea ce pluteste la suprafata creierului tau. Iar suprafata nu e altceva decat resturi, frunze moarte si oua de tantari pe apa. Dar cand apesi un baton de cerneala intr-un mojar de piatra, faci primul pas spre curatarea mintii si a sufletului tau. Apesi si te intrebi: Ce intentii am? Care este legatura dintre inima si mintea mea?”
Un pasaj frumos dintr-o carte buna (Fiica tamaduitorului de oase - Amy Tan). Pacat inca ca pana si cerneala lichida e de domeniul trecutulul. Uneori am impresia ca o gramada din “maladiile” sociale moderne sunt produse de fast-reading, fast-living, fast-talking, fast-thinking. De multe ori nu mai reusim sa savuram o poezie pentru ca nu mai gasim tempo-ul necesar.
(Prima varianta a postului facea referire la Heidegger, vorbaria ca stare pervertita a Dasein-ului, si la romanul Hominids al lui Robert Sawyer - care avea niste videoblogeri numiti voyeuri. Mi s-a blocat calculatorul insa. Mai bine. )
8 comments April 5th, 2006