Asa dintr-o data mi-am adus aminte de Pablo Neruda. Unul dintre cei mai tari poeti ai secolului trecut. Cu unele dintre cele mai frumoase poezii de dragoste, ever. Cantecele Capitanului, se numeste unul dintre volumele lui. Despre un camarad comunist care lupta si iubeste si lupta din nou. Che Guevara meets Lord Byron.

Deci mi-am adus aminte de el si am cautat un text de-al lui. Le-am gasit pe acesta.

Cine moare?

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi
traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu
risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu
oamenii pe care nu-i cunoaste. (…)

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine
abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba
de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca
cunoaste intrebarea. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne
intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul
fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o
fericire splendida. Totul depinde de cum o traim… Daca va fi sa te
infierbanti, infierbanta-te la soare Daca va fi sa inseli,
inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plange de bucurie. Daca va
fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura
o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti
foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit,
doreste-ti in fiecare zi...

Frumos, nu ?

Mai multe poeme aici (in engleza)

Si cateva chestii interesante din Wikipedia:

Pablo Neruda was cited in The Simpsons episode “Bart Sells His Soul”.
Lisa: Hmm. Pablo Neruda said, “Laughter is the language of the soul.”
Bart: I am familiar with the works of Pablo Neruda.

Neruda always wrote in green ink because it was the color of Esperanza (hope).

Acum vreo doua-trei sapamani mi-am zis ca trebuie sa imi schimb un pic comportamentul de consumator. Mai precis sa nu mai cumpar si sa port tricouri cu insemne corporative (mai precis Adidas, Puma, etc). De ce sa fiu eu un panou umblator pentru marcile astea? Asta mai ales pentru ca nu ma reprezinta. Nu am fost niciodata the jock type. Dar absolut deloc. Si nici nu incerc sa fiu. Ajung pe la sala din an in paste si atunci mi se pare in chin si o pierdere de vreme fara absolut fara noima. (Nu am nici o placere sa ma chinuiesc ridicand si tragand greutati. Prefer o carte buna. Noroc ca in ultima vreme am descoperit audiobookurile asa ca nu mai este o pierdere completa de vreme)

Sa revin la tricouri. Mi-am luat 8 tricouri de pe threadless.com (Super sloganul lor “Nude no more! ) Au venit repede (cam doua saptamani de la comanda), n-au incurcat borcanele, iar calitatea materialului pare ok (asta o sa vedem la primul spalat Asadar ii recomand. Au varietate mare, comunity feeling, preturi bune. Mai imi iau. Mai ales pentru ca au desene misto.