Monthly Archives: June 2006

Calitate germana

Mergeam astazi catre birou si mi-au atras privirea o femeie cu punga. O femeie mai in varsta cu o punga alba, de plastic, cu trei dungi (galbena, neagra, rosie – steagul Germaniei). Stiam ca mai vazusem genul ala de punga, de mult. Si ocolind femeia respectiva am vazut ce era pe “revers”: pajura neagra cu “Republica Federala a Germaniei”. 

Si, gata, mi-am dat seama! Erau pungile care se distribuiau la standul RFG de la TIB in anii ’80. Tin minte foarte clar. O punga care calatorise douazeci de ani prin timp. Mai mult decat durata medie de viata a televizoarelor, frigiderelor, masinilor. Un simbol :)) O punga din ’87, sa spunem, ajunsa in 2006.

Cantecel

Joni Mitchell › Both Sides, Now

I’ve looked at life from both sides now
From win and lose and still somehow
Its lifes illusions I recall
I really dont know life at all
Ive looked at life from both sides now
From up and down, and still somehow
Its lifes illusions I recall
I really dont know life at all

Imi aduce aminte de ceva ce imi spunea mama mea acum cativa ani. Ca nu simte deloc cum a trecut timpul si a ajuns la cincizeci de ani. Ca inca se simte la fel ca la douazeci de ani. Sau ca s-ar catara prin corcodusi in unele zile. Chiar ca traim prea putin. In sinea noastra, ramanem aceiasi copiluti. Sau cel putin asa ma simt eu uneori. Jucand jocuri de oameni mari cu alti copii care se dau si ei oameni mari. Prea putin, pe bune…

De ce imi este greu sa cred…

Stiu, optiunile spirituale sunt pur personale. Si nici nu cred ca trebuie sa facem caz de ele, indiferent care ar fi acestea. Dar pe de alta parte, este clar ca ele sunt infipte bine in personalitatea si optiunile noastre. Si unele lucruri/producte culturale care ne trec prin fata ochilor nu fac decat sa le intareasca.

M-am uitat astazi la Hotel Rwanda si mi-am dat seama inca o data de ce nu pot sa cred intr-un Dumnezeu moral. Da, sunt agnostic. Nu pot sa cred intr-un Dumnezeu care lasa la moara un milion de oameni nevinovati, hacuti cu macetele, arsi de vii,  chinuiti. Si asta in mai putin de o suta de zile, intr-o tara minuscula. (Stiu, se pot gasi tot felul de argumente sofisticate care sa permita si macelurile rasiale si pe Dumnezeul dragut in acelasi timp, dar refuz sa cred ca acestea ar fi altceva decat sofisme – false argumente produse de cei interesati).

Cititi despre Genocidul din Rwanda!

Si scarbiti-va! Scarbiti-va de:

  1. existenta voastra pasnica intr-o lume in care se intampla asemenea lucruri
  2. de secolul care s-a incheiat si care a avut maceluri din prima si pana in ultima zi
  3. de conceptele etice sau religioase inventate de specia umana ca forme fara fond, absurde
  4. de puterile occidentale care au creat premizele crizei in perioada coloniala, au inarmat taberele si nu le-a pasat nici cat un negru sub unghie decat dupa ce a fost prea tarziu

Un milion de oameni care au fost omorati pentru ca erau Tusti, nu Hutu. Diferenta? “In another setting, one finds Belgian colonists conducting a census, and defining “Tutsi” as anyone with more than ten cows or a long nose, while a “Hutu” meant someone with less than ten cows and a squashed nose.” (din wikipedia)

 

Black as sin music

U2 – Wild Irish Rose

In a field by a river, my love and I did lie
And on my naked shoulder, she too proud to cry
She said that I must leave her, an icy tear she froze
How could I melt the heart of a Wild Irish Rose?

Well a gypsy she has made of me, a servant of the street
And back to bed I’ve travelled to taste a love as sweet
Well the heart it knows no reasons and reason never knows
As I lie with them I’m thinking of a Wild Irish Rose.

Despre donatii si stat

De la Hobbes si Spinoza incoace toti justifica statul prin aceea ca numai statul are posibilitatea sa face treburi pe care sectorul privat/cetatenii izolati nu le pot face. Exemplu cel mai clar este sistemul de mentinere a ordinii: politia. Desi in ultima vreme se vorbeste din ce in ce mai mult de sisteme particulare de mentinere a ordinii. Practic cartierul X face contract cu agentia de ordine Z, stabileste parametri, apoi evalueaza eficienta contractului si vede daca il mentine sau face din nou licitatie. Sau in Australia, am impresia, exista deja inchisori particulare.  Parca la fel e si cu procurorii in Marea Britanie, care nu sunt magistrati/functionari, ci avocati angajati de politie. Isi fac bine treaba, mai primesc contracte, nu isi fac bine treaba – vin altii.

Uite ca si pe partea de asistenta sociala, caritate and stuff au inceput sa se miste lucrurile in directia statului minimal. Warren Buffet, al doilea miliardar din lume, isi doneaza averea pentru caritate. Si nu oricui, ci Fundatiei Bill si Melinda Gates. Fundatie care deja are vreo 40 de miliarde. Pentru comparatie, nu exista firma in Romania care sare de 10 miliarde.

Asta ar putea sa fie o dezvoltare foarte interesanta la nivel global profund. Traim intr-o lume a corporatiilor. Care a inceput cand sute si mii de oameni au inceput sa isi foloseasca capitalul in comun in secolul al XIX-lea. Cand a aparut societatea pe actiuni, adica. Cu management profesionist, accountability and so on. Exact opusul statului adica.

Ce ar fi daca ar aparea asemenea entitati si in domeniul caritatii? Colosi cu averi de nivelul Fortune 100 care sa realizeze “proiecte Manhattan” in domeniul sanatatii, al dezvoltatii, al mediului. Care sa impinga umanitatea inainte.

Poate e o utopie, stiu. Dar poate nu. Poate dupa ce se va retrage de la Microsoft, in 2008, Bill Gates va face genul asta de constructie. Si poate chiar va reusi sa dea cateva lovituri saraciei, bolilor, lipsei de educatie sau de sanse.

Cel putin exista potentialul ca dupa Buffet si Gates, sa mai apara alti miliardari donatori.  Cu programe ambitioase pentru umanitate. Fireste, ca putem privi totul si intr-o cheie distopica, daca vrem…