Catastif

Proprietatea intelectuala, digitalizarea si globalizarea

June 3rd, 2006

Citeam articolul de mai jos pe CNN de dimineata:

‘Pirate’ iTunes rival enrages music industry

In esenta niste rusi si-au tras un iTunes paralel (Trystero?) si au inceput sa vanda melodii la mai putin de 10 centi bucata. Si afacerea le merge struna. Oamenii au si motivatie legala, sustinand ca in Rusia legea permite distribuirea fara solicitarea acordului proprietarului, la fel ca in cazul difuzarii la radio sau prin cablu.

Toata povestea este de urmarit din perspectiva impactului legislatiilor nationale de IP in epoca globalizarii. O asemenea afacere nu s-ar fi putut deschide acum 10 ani. Acum ea nu numai este deschisa, dar are impact global.

E evident ca pana la urma Rusia o sa modifice legislatia daca este cazul. Pentru a scapa de proteste si sanctiuni economice pe exporturile serioase. Petrol, gaze, etc.

Dar daca in locul Rusiei ar fi un rogue state? Koreea de Nord sau Iran ,de pilda. Daca ar incerca sa loveasca si pe calea asta. (Si sa fim seriosi, faza cu “You download mp3s, you download communism” nu tine. Americanii s-ar repezi sa downloadeze)

Sau daca ar fi un microstat creat special ca safe heaven pentru astfel de operatiuni. Cam ca in Cryptonomiconul de Stephenson. Daca am avea un microstat care ar avea ca unice venituri cele din taxarea unor operatiuni de download (ilegale in alte state). Cum ar putea reactiona celelalte state?  In fine, discutia asta este ipotetica. Probabil ca vor mai trece 15 ani pana se va ajunge aici.

Si tot legat de IP si digital, sa luam situatia din Romania - operatiunea Gramofonul. Nu o sa fiu ipocrit  sa spun ca eu n-am ascultat niciodata un mp3 downloadat. O sa observ doar ca populatia a reactionat negativ in corpore (sau cel putin cei care utilizeaza Internetul) la anuntul ca politia s-a pus pe treaba. Ceea ce este mai mult decat ciudat, obiectiv vorbind. Ar fi fost intampinati cu aplauze daca ar fi demarat o operatiune contra hotilor de buzunare, a coruptiei mari si mijlocii, a exploatarii minorilor.

De ce o reactie adversa in cazul proprietatii intelectuale digitale? Oare pentru ca nu percepem transferul ei ca fiind un furt? Oare nu percepem asta ca furt pentru ca nu am fost invatati de parinti de la varste mici? E clar ca in materie de digital am fost (cel putin generatia noastra: 25-40 ani) o generatie fara parinti. Care a invatat singura cum e cu Internetul si celelalte chestii similare. Si care si-a definit conceptele morale legate de respectivul domeniu prin consens tacit orecum, fara interventia autoritatii paternale. In Internet suntem oarecum ca in Imparatul Mustelor de Golding, am eu impresia. Nu a fost nimeni care sa ne zica de mici ca daca descarcam un film, furam de la un sarman cameraman din nu stiu ce colt al lumii. Poate ca nici nu e asa.

Pana la urma marea intrebare este daca modelul traditional (proprietatea si pedepsirea juridica a furtului - pedepsire justificata moral in constiintele majoritatii oamenilor) care a functionat cateva mii de ani la bunuri corporale se va transmite cu mici modificari la bunurile incorporale digitale, sau daca se va inventa alt model de afaceri pentru producerea si distribuirea bunurilor digitale. Ramane de vazut.

Dar este clar a aceast clivaj intre juridic si moral va trebui transat repede. Pentru ca in cativa zeci de ani probabil 70% din proprietati vor fi digitale.

Entry Filed under: Firimituri, Umanitate, Romania