Catastif

The Piper at the Gates of Dawn…

A plecat dintre noi Syd Barrett, poate cel mai influent membru al Pink Floyd in perioada incipienta. A schimbat fata muzicii. Asta conteaza. Si ne-a oferit momente de magie.

Din wikipedia: One of Barrett’s trademarks was playing his Fender Esquire guitar by sliding a Zippo lighter up and down the fret-board through an old echo box to create the mysterious, otherworldly sounds that became associated with the group.

Later update: Inca ceva din wikipedia care arata cat de important a fost Barrett pentru Pink Floyd:

Wish You Were Here, released in 1975, carries an abstract theme of absence: absence of any humanity within the music industry and, most poignantly, the absence of Syd Barrett. Well-known for its popular title track, the album includes the largely instrumental, nine-part song suite “Shine On You Crazy Diamond” , a tribute to Barrett in which the lyrics deal explicitly with the aftermath of his breakdown. (…) In a famous anecdote, a heavyset man with a completely shaved head and eyebrows wandered into the studio while the band was recording “Shine On You Crazy Diamond”. The band could not recognise him for some time, when suddenly one of them realised it was Syd Barrett. He was greeted enthusiastically by the band but subsequently slipped away during the impromptu party for David Gilmour’s wedding (which was, coincidentally, also on that day). It was the last time any of the other band members saw him. Gilmour recently confirmed this story, although he could not recall which song they were working on when Syd showed up.

2 comments July 11th, 2006

Despre carti pe care le-am avut si carti pe care nu le-am avut in copilarie

Muzele pentru postul asta au fost Irene cu Lucruri, intamplari, persoane care nu au fost sa fie ale mele , Radu cu Flashback si Igu cu Banane pe ziare . (BTW, poate o sa scriu si eu despre zana bananelor. BTW2, daca este sa existe o blogosfera, ea e in primul rand o comunitate de constiinta si de potential activism social, nu neaparat o chestie profesionala sau de info sharing. Citeam postul lui Radu si m-a apucat si pe mine nostalgia copilariei.Se ia ca o epidemie de stranutat).

Asadar:

1. Omul fara umbra - nu stiu autorul. Treceam clasa a II-a si am plecat cu ai mei in Ardeal. Si tin minte si acum ca am intrat in Sibiu si eu (the smart and unplesant one in my family, sis ) am insistat sa intram in libraria aia de langa Muzeul Bruckenthal. O mai tin minte si acum: o incapere lunga, cu zona din spate structurata pe doua nivele, plina cu carti de toate culorile. Inchid ochii si o vad. Pe mine nu ma vad totusi. Imi este greu sa ma vad copil pentru ca am impresia ca nu m-am schimbat deloc de atunci. Dar divaghez. I-am tras pe ai mei in librarie cu forta si probabil i-am tinut acolo o parte semnificativa dintr-o ora. Cartea de care imi aduc aminte ca mi-am luat-o a fost Omul fara umbra. Scrisa de un roman. Coperta alba pe care se afla un boier fara umbra. Culegere de povestiri pentru copii. (Asta si Cuore cred ca au fost primele carti de povestiri pe care le-am citit. Cuore mi-a placut atunci, dar stiam ca e patetica. Am avut intotdeauna jena de patetic si penibil. Ceea ce nu este in mod necesar bine. O suspendare a simtului pateticului si penibilului este foarte importanta in viata, cred eu acum. Ajuta sa comunici mai bine, sa fii mai expresiv. Daca te chestionezi prea mult asupra penibilului intri intr-o bucla si apoi nu mai poti sa iti joci convingator rolul pregatit. Dar iar divaghez.) Asadar Omul fara umbra avea ca leading story o poveste despre un taran sarac care isi vinde umbra (si nu un picior, ochi sau alte organe cum i s-a propus) pentru a deveni bogat. Bogat fiind, isi vrea umbra inapoi. Kind of Faust pentru copii. Cu o tusa de Borges. Celelalte povestiri nu mai le stiu, dar cartea a fost memorabila. Cred ca de la ea imi plac povestirile cu talc.

2. Fantastica intalnire din zori - Antologie . Asta a fost o carte cu povestiri gotice, fantastice si SF pe care am citit-o in clasa a II-a. Doar pe jumatate, caci am pierdut-o. Acum vreo 6-7 ani am vazut-o la un anticariat. Nu am luat-o. E mai bine ca unele lucruri sa ramana neterminate. (Apropo, de ce toate anticariatele si librariile devin magazine de termopane sau de constructii si farmacii? De ce nu devin si ele macar cafenele, ceainarii, magazine de delicatesuri si alte chestii d-astea estetice. )

3. Testamentul Incasului - Karl May Citita tot pana la jumate. Pierduta la ora de traforaj la scoala. Tin minte clar unde am lasat-o. Tin minte si unde am ramas (personajul principal intra intr-o grota unde erau stocate arme de catre contrabandisti). Am vazut-o la acelasi anticariat ca la punctul 2. Nu am luat-o.

4. Pesteri scufundate - Nu stiu autorul Am vazut-o cu o zi inainte de Mos Nicolae la librarie. Am cerut-o mosului. Mama mi-a spus ca mosul are deja lista facuta. A doua zi era in ghete totusi. Era o chestie de oameni mari dar cu poze. Speologie si scufundari. Nu, nu am devenit pasionat de speologie mai apoi.

5. Carte fara nume - Autor necunoscut La asta am ezitat intre “fara nume” si “imaginara”. Si acum cred ca ea exista. Am visat-o in preajma Craciunului. Cred ca avem cam cinci ani, dar stiam unde ascund ai mei cadourile. Am visat cartea respectiva ascunsa in dulap. De Craciun am avut alte cadouri. Dar nu Cartea fara nume. Bun, dar unde e cartea, ii intrebam eu? Care carte? Aia rosie, mare, cu un pic de auriu si un castel pe ea. Cartonata si groasa. Care carte, Catalin? Aia pe care ati ascuns-o in dulap. Nu exista nici o carte de tipul asta. Nu cred, ma duc sa o caut. Am avut obsesia cartii asteia saptamani in sir. Plus prima mea teorie a conspiratiei. Cartea exista, dar ei nu voiam ca eu sa o am.

6. Aventurile lui Habarnam Prietenii mei vorbesc de aceasta carte. Citeaza din ea. Se amuza cu povestile acestui domn Habarnam. Eu nu am citit-o. Uneori cand vine vorba despre asta tac, alteori incerc sa ma bag in seama si sa mimez ca am citit-o, iar alteori imi recunosc ignoranta. Mama, ce-as fi vrut sa o fi citit. Pare geniala. Dar e prea tarziu. Si da, bai prieteni, m-ati prins, nu am citit-o, recunosc. Dar am citit Joyce si Hegel si Habermas, bai! Way more fun than Habarnam!

26 comments July 11th, 2006