Gandhi, Liban, Rushdie
M-am uitat in seara asta la Gandhi (courtesy of Radu). Un film deosebit atat prin mesajul de non-violenta, cat si ca opera de arta in sine. Sincer si curajos.
Si n-am putut sa nu ma gandesc la situatia actuala din Liban. Nu am fost niciodata un adept al calculelor utilitariste in ceea ce priveste fericirea si suferinta, dar oare dispartia a doi soldati justifica calvarul prin care trec acum zeci si sute de mii de oameni. Sau e doar un pretext intr-un joc politic cu mize mari? Sfaramarea unei tari si asa distrusa de peste douazeci de ani de razboi civil este justificata? Si oare nebunia asta nu tinde sa se autoalimenteze? Nu naste alte ticalosii in toate taberele? Nu ma pricep la politica Orientului Apropiat, insa parerea mea este ca ultimii zece ani de constructie a pacii s-au cam dus pe apa sambetei in ultimele sapte zile. Un pic mai multa compasiune…
Si mi-a venit in minte si eseul lui Rushdie despre Gandhi din volumul de eseuri aparut la Polirom (Dincolo de limite). BTW, e un volum foarte lucid si foarte fun in acelasi timp: cu eseuri de la fotbal la politica, de la rock la literatura, trecand fireste prin toata povestea cu fatwa si ayatollahul. Eseul despre Gandhi vorbeste de iconizarea si comercializarea imaginii (poster Apple, desi Gandhi era technofob), despre erorile si virtutiile omului politic, despre viata de familie. Nu este 100% magulitor la adresa filmului:
“Atunci cand a fost lansat, filmul lui Richard Attenborough, Gandhi, m-a socat. Mi s-a parut un exemplu al acestui tip de sanctificare occidentala anistorica. Iata-l aci pe Gandhi in chip de guru, furnizand un produs la moda - Intelepciunea Orientala.”
Iata si finalul eseului:
“Gandhi, cel care a renuntat la viziunea sa cosmopolita pentru a obtine o tara, a devenit in timpul straniei sale vieti de dupa moarte un cetatean al lumii. Poate ca spiritul sau s-ar putea dovedi in continuare suficient de persistent, de inteligent, de transant, de viclean, si, da, suficient de moral ca sa evide asimiarea de catre McCultura globala (si, desigur, de catre cultura Mac). Impotriva acestui nou imperiu inteligenta gandhiana este o arma mai buna decat cucernicia gandhiana. In ceea ce priveste rezistenta pasiva… mai vedem.”
Later edit: Am uitat sa pomenesc de postul acesta despre Liban al Weweritzei. Chiar merita citit.
3 comments July 18th, 2006