Catastif

Gandhi, Liban, Rushdie

July 18th, 2006

M-am uitat in seara asta la Gandhi (courtesy of Radu). Un film deosebit atat prin mesajul de non-violenta, cat si ca opera de arta in sine. Sincer si curajos.

Si n-am putut sa nu ma gandesc la situatia actuala din Liban. Nu am fost niciodata un adept al calculelor utilitariste in ceea ce priveste fericirea si suferinta, dar oare dispartia a doi soldati justifica calvarul prin care trec acum zeci si sute de mii de oameni. Sau e doar un pretext intr-un joc politic cu mize mari? Sfaramarea unei tari si asa distrusa de peste douazeci de ani de razboi civil este justificata? Si oare nebunia asta nu tinde sa se autoalimenteze? Nu naste alte ticalosii in toate taberele? Nu ma pricep la politica Orientului Apropiat, insa parerea mea este ca ultimii zece ani de constructie a pacii s-au cam dus pe apa sambetei in ultimele sapte zile. Un pic mai multa compasiune…

Si mi-a venit in minte si eseul lui Rushdie despre Gandhi din volumul de eseuri aparut la Polirom (Dincolo de limite). BTW, e un volum foarte lucid si foarte fun in acelasi timp: cu eseuri de la fotbal la politica, de la rock la literatura, trecand fireste prin toata povestea cu fatwa si ayatollahul. Eseul despre Gandhi vorbeste de iconizarea si comercializarea imaginii (poster Apple, desi Gandhi era technofob), despre erorile si virtutiile omului politic, despre viata de familie. Nu este 100% magulitor la adresa filmului:

“Atunci cand a fost lansat, filmul lui Richard Attenborough, Gandhi, m-a socat. Mi s-a parut un exemplu al acestui tip de sanctificare occidentala anistorica. Iata-l aci pe Gandhi in chip de guru, furnizand un produs la moda - Intelepciunea Orientala.”

Iata si finalul eseului:

“Gandhi, cel care a renuntat la viziunea sa cosmopolita pentru a obtine o tara, a devenit in timpul straniei sale vieti de dupa moarte un cetatean al lumii. Poate ca spiritul sau s-ar putea dovedi in continuare suficient de persistent, de inteligent, de transant, de viclean, si, da, suficient de moral ca sa evide asimiarea de catre McCultura globala (si, desigur, de catre cultura Mac). Impotriva acestui nou imperiu inteligenta gandhiana este o arma mai buna decat cucernicia gandhiana. In ceea ce priveste rezistenta pasiva… mai vedem.”

Later edit: Am uitat sa pomenesc de postul acesta despre Liban al Weweritzei. Chiar merita citit.

Entry Filed under: Uncategorized

3 Comments Add your own

1. radu | July 19th, 2006 at 12:03 am

Filmul arata mai mult cucernicia gandhiana si lasa sa se intrevada inteligenta gandhiana. Politica este mereu asociata cu machiavelismul si in final cu crima si ororile. Ca un prim punct de schimbare a acestei opinii, eu zic ca filmul e ok.
Cat despre ce spune Rushdie apropo de film, sunt total de acord. Este o sanctificare tipic occidentala si nici nu putea fi altfel. Poate doar daca faceau un documentar.
Rushdie are dreptate si cand vorbeste de viclenia spiritului gandhian. Este o viclenie la mijloc, foarte cucernica, sa poti sa incasezi si sa nu ripostezi. Si mai e un calcul foarte precis (nu uita cat a durat procesul de eliberare a Indiei), un calcul care are ca rezultat bulversarea acelor mici corzi ale sufletului uman. Gandhi a fost genial, viclean, cucernic, corect si persistent.
Nu stiu insa daca le-a multumit englezilor pentru sinele de cale ferata pe care se circula si azi in India

Ma bucur ca ti-a placut filmul. Primele propozitii din post sunt politically correct :p
2. radu | July 19th, 2006 at 12:20 am

Dar ai observat cat de buni parteneri sunt musulmanii (nu arabii, musulmanii) cand vine vorba de politica? Asta ca iti dai seama de ce fac israelienii ceea ce fac. Nu-i intereseaza pe ei de doi soldati amarati insa stiu ca nu au voie sa faca nicio concesie in regiune. Ideea e corecta, mijloacele ca de obicei lasa de dorit si nimeni nu vrea sa incerce o cale mai lunga si probabil la fel de sigura ca cea actuala. E chiar epoca vitezei unde rachetele lovesc in cateva minute iar trupele sunt mutate pe glob in cateva ore.
3. Catalin | July 19th, 2006 at 9:12 am

E chiar un film misto, Radu. Multumesc de recomandare.
Cat priveste situatia din Golf, cred intr-adevar ca acele curente hiperconservatoare ale Islamului care sunt la putere in multe state arabe au o mare parte din vina. Insa pe de alta parte exacerbarea conflictului (no concession!) o sa creasca si mai mult sprijinul popular pentru elementele radicale arabe. Si temerea mea este ce se va intampla cu un regim anti-occidental in Egipt sau Arabia Saudita sau in Turcia, de pilda. E in mod evident o situatie delicata, dar nu cred ca o invazie a Libanului va aduce pacea, ca tot vorbeam de Gandhi.