Archive for August 12th, 2006
James Dean - Forever Young
Un documentar foarte misto pe care l-am vazut azi. Genial, pur si simplu. In primul rand pentru fotografii. Si fireste pentru story. Au inceput sa imi placa mai mult documentarele decat filmele de fictiune pentru ca realitatea are parca o textura mai bogata, mai densa.
In alta ordine de idei, e laudabil ca cei de la Diverta si Mediagalaxy au inceput sa bage si genul asta de documentare in sectiunea de DVD-uri, nu numai ultimele hituri si prostii de serie C-D.
Si intr-o alta ordine de idei, unor oameni le sunt suficienti 25 de ani pentru a ramane legende.
“Dream as if you’ll live forever, live as if you’ll die today” - James Dean
August 12th, 2006
“A vrut sa ma faca sa inteleg ca, pentru un scriitor, perseverenta conteaza mai mult decat orice altceva - nu talentul, nu sansa, ci perseverenta. Trebuie sa continui sa scrii, fara a fi eclatant sau formidabil de la prima incercare, dar sa contiui cu tenacitate, sa induri momentele grele si sa continui sa scrii. Perseverenta, obisnuia sa spuna Muriel (Rukeyser) , este chiar diferenta dintre scriitorii remarcabil si cei insignifianti. Trecuse prin momente foarte grele. SPer ca intr-o zi istoria vietii ei sa fie scrisa. Este o poveste eroica. A cunoscut pretul perseverarii intr-ale scrisului in fata aversitatilor de tot felul: saracie, marginalizare, trivializare.” Andrea Dworkin - in prefata la Razboiul Tacerii
Sigur, al o mielea citat despre perseverenta si persistenta viziunii in scris, antreprenoriat sau ce o mai exista pe lumea asta, o sa ziceti. Da, asa e.
Dar si ceva un pic mai putin aparent: ne tragem greutatea cu mainile prin timp. Calatorim prin timp in modul sigur, dar cel mai greu cu putinta, traind si incercand sa realizam din visurile noastre. Sisific. Cu indarjire. Magnific, uneori, cu scarba, alteori. Pentru ca fiecare bucatica din lucrurile facute e de fapt o transmutatie de timp. A fair trade: timp versus visuri. Sau poate nu chiar asa de fair. Vrei sa faci ceva, atunci trebuie sa rabzi. Nu poti, du-te continuu la beri. Din pacate, sclipirile de inteligenta, sarmul nativ, satori-urile de moment nu sunt suficiente. Si, lucru si mai rau, sacrificile nu garanteaza succesul. Niciodata, in nici un domeniu al vietii.
August 12th, 2006
De dimineata tot aud This is to Mother You - Sinéad O’Connor. O melodie extraordinara (versuri si un clip youtube). Si o artista si militanta deosebita. (Cred in rolul social, utopic chiar, al marilor artisti ca voci ale constiintei.)
All the pain that you have known
All the violence in your soul
All the ‘wrong’ things you have done
I will take from you when I come
All mistakes made in distress
All your unhappiness
I will take away with my kiss, yes
I will give you tenderness.
Ascultand versurile astea, nu pot sa nu ma gandesc cat de putine si de bazale sunt motivatiile noastre in viata, si cat de diferite sunt produsele acestor motivatii. I mean, din temerile noastre si dorinta a ni se alina durerile, chiar daca asta implica de multe ori cedarea libertatilor, se nasc si ideologiile monstruoase, regimurile autoritare, structuri de putere asimetrice, acumulari exagerate de capital, multe dintre crimele obisnuite, dar si sentimentele de apartenenta, opere intelectuale extraordinare, actele de umanism profund sau cele de eroism, avansuri morale importante (dar prea rare). E ciudat, dar uneori am impresia ca natura umana este mai putin compatibila cu un liberalism rational decat cu un sistem socialist-utopic relaxat. (Asta e si mirajul Paradisului, nu?).
August 12th, 2006
