Liberty Top Three - #3 Libertatea de a munci ce iti place
M-am gandit sa scriu trei posturi despre cele trei libertati care sunt cele mai importante pentru mine. Fireste, cand intri in lucruri d-astea mai serioase, e posibil sa cazi in ridicol, dar asta este.
So, la pozitia trei in topul meu se afla libertatea de a munci (ce iti place). “May your hands be always busy” - cum zice Dylan/Springsteen in Forever Young. Sa faci ceva care sa iti placa, sa nu ai sentimentul ca arzi gazul de pomana si ca e ceva la care chiar te pricepi este super important pentru mine. Daca stau sa ma gandesc, una dintre cele mai importante momente de bucurie ale mele a fost pe la vreo douazeci de ani cand mi-am dat seama ca nu o sa duc niciodata lipsa se munca - sau reformuland, ca ma cam pricep la ceea ce vreau sa fac (e valabil si contrariul, din pacate: sunt complet afon/varza daca sunt pus sa fac ceva ce nu ma atrage).
Acum, libertatea asta de a munci ce iti place presupune destul de multe preconditii. Ai crede ca, fiind vorba de munca, e destul de simplu de rezolvat (Nu este tocmai ca libertatea de a naviga pe un yaht de lux). In mintea mea libertatea asta de a munci ce iti place este pana la urma sensul, motivatia, cheia de bolta a progresului tehnologic si moral al umanitatii. Adica se porneste de la o societate a necesitatilor primare in care aproape nimeni nu munceste ceva placut (ba chiar ai nevoie si de represiune dura - sclavii si regimul aplicat lor) si se va ajunge, sper eu, la o societate in care se va munci in primul rand de placere (Noi in Romania mai avem mult pana acolo).
To put it shortly, libertarea de a munci ce iti place are nevoie de:
1. Un sistem educational foarte bun si omogen distribuit in teritoriu (pentru a-i face pe copii sa isi descopere vocatia)
2. O societate in care egalitatea femeilor cu barbatii sa nu fie doar pe hartie (sa fim seriosi, roboteala casnica numai placuta nu este)
3. Un anumit tip de solidaritate sociala care sa le ofere copiilor celor din partea saraca a societatii acces la aceleasi vise profesionale ca si copiilor bogati. Un sistem care perpetueza privilegii de pseudo-casta intemeiate pe puterea banilor este malefic.
4. Promovarea celor merituosi - altminteri vei avea negrisori pe plantatie exploatati de catre persoane incompetente profesional. Asta este valabil cu atat mai mult in sectorul de stat, unde nepotismul si coruptia sunt evidente.
5. Un anumit pragmatism promovat la nivelul intregii societatii (Acum ai cam 10-20 de mii de persoane care termina facultati de comunicare in fiecare an. Din astia doar o mie doua or sa faca ceea ce isi doresc, restul vor fi secretare sau agenti de vanzari - o munca care nu le va placea. Ar trebui ca sistemul sa anticipeze genul asta de situatie si sa incerce sa directioneze bunaoara inspre sectorul IT, unde este o penurie mare de forta de munca calificata. Fireste asta presupune gandire logica, matematica - si aici lucrurile sunt mai usor cuantificabile.) Risk management: Mai multe sanse sunt sa obtii realizari ca specialist in domeniu X de nisa, decat ca fotbalist.
6. Sistem juridic eficient. Daca e mai facil sa furi decat sa muncesti, atunci oameni nu vor gasi mare placere in a munci. Cel putin marea majoritate, de fapt.
Ca sa muncesti insa ce iti place trebuie sa te chinui ceva, evident. Nu poti sa zici, ca in copilarie, eu vreau sa fiu aviator si lucrurile se rezolva. Nu poti sa ai acelasi tip de job-sinecura ca in multe posturi de la stat. Pe de alta parte cred ca asta e cheia demnitatii. Asa cred eu, fireste. Unii ar spune ca demnitatea si respectul se cumpara cu bani.
So, intr-o propozitie: Nu poti sa fii bun in ceea ce faci daca nu iti place. Iar daca iti place, mai ai si suficienta energie dupa 8-10 ore de munca ca sa faci ai alte lucruri placute. Daca nu, se intampla ca in Familia Bundy…
PS Mi-am adus aminte acum de deschiderea la cursul lui Heidegger despre Aristotel. Ca date biografice spunea doar atat: Aristotel s-a nascut in anul X, a murit in anul Y, intre timp a lucrat. Atata tot. Fara multe povesti despre el si Alexandru cel Mare, despre Platon si despre ce s-ar mai putea spune. Omul intra direct in cartile lui Aristotel.
Later Update: La naiba, m-am uitat din nou la preconditiile alea sase pe care le enumeram si mi-am dat seama ca nici una nu exista in Romania, la momentul de fata. Oare chiar suntem condamnati ca societate la lene si munca in scarba, la mediocritate?
Later-later Update: Prin libertate eu nu inteleg aici tocmai drepturi ale omului garantate de societate. Mai mult: acele idei pentru care merita sa te lupti. Si care fac ca un individ (dar si o societate) sa infloreasca. Virtuti majore, cum ziceau grecii.
18 comments August 22nd, 2006