La vreo patru ani, daca ma intreba cineva ce as fi vrut sa ma fac, spuneam fara sa stau pe ganduri: gunoier. Aveam un taburet cilindric pe care il roteam dintr-o parte in alta a apartamentului, inclinat, ca pe un tomberon.
La vreo sapte-opt ani am avut satori-ul gunoierului: Mi-am dat seama ca e bine ca nu toti oamenii sunt destepti pentru ca altfel am muri ingropati in gunoi. Deja gunoier nu mai figura pe lista mea de posibile cariere, aparent.