Catastif eu sunt catalin tenita

Gentlesmen agreement?

G

Povestea lui Radu m-a facut sa imi dau seama inca o data de ce nu functioneaza in Romania  foarte bine gentlemen agreement-urile. Mai ales cand ai de a face cu persoane fizice. Pentru ca se bazeaza pe onoare, iar educatia romaneasca formala si informala nu incurajeaza aceasta virtute. Ce reprezinta copierea la examene, furtisagurile din lucrarile de diploma sau de doctorat etc. decat desconsiderari ale onoarei?

Se vorbeste foarte mult de mediul de afaceri in Romania. Dar mediul de afaceri nu inseamna numai legislatie clara, sistem fiscal stabil si lipsa birocratiei si coruptiei. Inseamna in primul rand onoare, dupa mine.

In paranteza fie spus, onoare este foarte buna eficienta din punct de vedere economic: costurile de achizitie a clientilor noi sunt mari in domeniul serviciilor, long-term relationships iti permit sa taxezi un premium, apar lock-in effects .

Si inca un aspect legat de toata povestea asta: nu poti sa fii freelancer si in acelasi timp angajat exact pe acelasi domeniu. Din motive de etica profesionala, din motive de concurenta neloiala, din motive de eficienta la locul de munca. Ba chiar e de asteptat ca multi dintre cei care practica genul asta de gig-uri sa aibe un nivel etic scazut.

Later update: Ma gandeam ca denumirea political-correcta ar fi “gentlepersons agreement”. Adevarul este ca s-ar putea ca femeile sa respecte mai mult tipul asta de intelegeri decat barbatii (self-image, less risks, respectabilitate).

13 comentarii

  • Strict juridic vorbind, Ago, in momentul in care incepi prestezi pe cont propriu o activitate de aceasi natura cu cea pentru care esti angajat, legea cere sa iti notifici angajatorul pentru a nu te afla intr-o cauza de concurenta neloiala. Daca lucrai pe cont propriu dinainte, atunci trebuie sa notifici la momentul angajarii.

    Fireste, de exemplu o chestie ocazionala facuta pentru un prieten nu este concurenta neloiala. Concurenta neloiala apare cand intervine factorul pecuniar.

    Legea nu spune cum trebuie sa te simti, ci doar cum sa actionezi. 🙂

  • haha, daca ai sti cati din software sau design (advertising si nu numai) sunt cu fundul in doua luntri. Pe langa onoare sau lipsa ei mai este si aversiunea fata de risc tipica romanului. Adica de ce sa renunt la job ca sa o iau pe cont propriu cand pot sa fac si io de un ciubuc acolo?

  • Pai stiu, Dragos. Numai ca ciubucurile astea nu fac deloc bine la industrie (internet, soft, design, advertising). Scad preturile la un nivel nesustenabil pentru firme, scad nivelul calitatii, diminueaza dedicarea oamenilor fata de job – care se va exprima tot in nivel al calitatii.

    La naiba, asta creaza o imagine de amatorism pentru outsiderii industriei. “Bai astia sunt un fel de instalatori sau electricieni si nimic mai mult. Nici macar mecanici auto, ca aia au nevoie de multe scule.” “De ce sa cumpar tot porcul corporativ cand pot sa iau doar carnatul?” “Imi fac acum ce am nevoie, si mai vad eu daca peste cateva luni mai trebuie sa schimb ceva.” Si sunt companii serioase care gandesc asa, nu doar sandramale si dughene care vor un poster sau o pagina web sau o chestie mica de tiparit bonuri.

    Pana la urma e mult mai onorabil sa mergi pe cont propriu. Mai ales ca in Romania este aproape risk-free, cinstit vorbind. La drept vorbind, la ce penurie de oameni buni este .ro, oricand poti sa treci din nou in tabara angajatilor.

  • eu stiu cazuri de angajati stimulati chiar de compania lor sa-si deschida firme si sa se ocupe si de alti clienti
    bine, asta se cheama externalizare, cred 🙂
    mi se pare o varianta minunata pt toata lumea – compania se asigura ca angajatul (fostul) capata mai multa experienta si vede lucrurile mai obiectiv, deci ii va folosi mai mult
    iar angajatul, evident, cistiga pe multe planuri

    plus ca, daca tu poti m mult decit vrea compania angajatoare de la tine… de ce nu? categoric, cu conditia sa anunti!

  • Ma bucur ca esti de acord cu mine, Lucia. Faza este ca externalizarea presupune si sporirea riscurilor o data cu sporirea veniturilor, ori in Romania se vrea the best of two worlds.

  • Nu cred ca outsourcing-ul presupune neaparat si sporirea riscurilor. Daca e facut cu cap outsourcingul poate salva firme si poate creste foarte mult rata profitului. Insa in Romania e o frica imensa de outsourcing fiindca exista mentalitatea tampita ca nimeni nu poate face un lucru mai bine decat fondatorul firmei.

  • Eu ma refeream la riscurile celui catre care se externalizeaza, Andrei. Ca salariat ai salariu garantat, indiferent de volumul de munca. Insa daca renunti la pozitia de salariat si treci in zona antreprenoriala / de subcontractant, risti ca uneori sa nu ai aceleasi venituri ca salariat (veniturile sunt mult mai strans legate de performantele tale si de evolutia pietei).

    Cat priveste adevaratul outsourcing – firma la firma, cu externalizarea acelor competente care nu sunt core pentru business – sunt complet de acord cu tine. Este cea mai buna metoda de a cunatifica costurile si de a gasi knowhow pe care nu il poti dezvolta inhouse ieftin si repede. E un pic mai delicat genul de outourcing extrem – de genul eu sunt brutarie, vand paine buna, dar mai bine outsourcez productia la altii la altii, pastrez brandul si ma ocup doar de marketing. Atunci potezi sa fii ori distribuitor, or firma de marketing.

    Fireste ca sunt industrii in care merge (de exemplu asigurarile unde se lucreaza cu mari reasiguratori, iar firmele de asigurari fac front-endul, sau Coca-Cola – care lucreaza cu foarte multi imbuteliatori externi, sau Apple – care foloseste firme specializate in productia de hardware) si domenii in care nu merge (ex proiectarea de Airbusuri, finisarea unui Aston Martin, etc). Dar divaghez 🙂

  • Da. Ai dreptate. Intermedierea asta nu mi se pare nici mie o solutie. Cred ca cea mai buna solutie este sa pastrezi una sau cateva activitati core care sa te faca unic si greu de copiat, si sa externalizezi restul.

  • btw chiar azi am terminat un job contractat pe bază de gentleperson’s agreement (era chiar cu o femeie 🙂 ) ÅŸi pot să zic – satisfacÅ£ia morală e chiar mai mare. adică vezi că mai există persoane respectabile (de care cam duce lipsă BucureÅŸtiul…)

  • M-am gasit si eu la un moment dat cu un picior in barca antreprenoriatului (firma mea, totul legal) si cu unul in barca de freelancer (la negru).
    Pe termen scurt, avantajele financiare pot fi mai mari daca lucrezi ca freelancer si… la negru. Mai ales daca lucrezi pentru clienti din strainatate.

    Am ales sa-mi trec toata activitatea “pe alb”, prin firma, pentru ca, practic, ma furam pe mine :p.

    A fost o situatie interesanta, oricum :).

  • […] The idea for this post came to me from Gentlesmen Agreement, a post I’ve written on my personal blog. I was writing there that it is immoral to work as an employee as well as a freelancer in the same field (actually illegal – the unfair competition being legally sanctioned) if it is not notified to the other parties (the employer and the client). What sucks is that practice destroys or at least widely decreases the value of an industry. Therefore all the creative industries in Romania ( design, internet, branding, advertising, software) are highly affected by this issue. This creates the impression of amateurism picture for outsiders. “Man, these people are a sort of plumbers or electricians, nothing more. Not even repairmen, because they use more tools”. “Why should I buy the whole hog when I could have just the hamburger?”. “I’ll do only what I need, and I’ll see after a few months if I need to make some changes. “Gratifications” keep prices to a low-level(“That much?”), unsustainable for companies, they decrease professionalism level (Well, Ghita told he could do it in a couple of days ”), and employee’s dedication. The big problem is not when the x shop asks the y student: “Hey, make me a poster, a web page or a thing for printing tickets” That’s an ordinary process to learn the ropes and satisfy some basic necessities of small companies. The real problem is when big companies resort to this kind of solutions. And they don’t ask students, but industry specialists, with  know-how and stuff. I thing this is a loss-loss situation: 1. Companies tend to undervalue work I order to become more competitive. That implicitly declines the quality. 2.  Clients get the work done but not strategy/ consultancy/general ideas. There will be no long-term commitment 3. The clients get home made services (of a lower quality and for sure more problematic in terms of turnaround time) 4.  The clients regard these industries as a sort of manufacture, amateurs job.( I hired the best man and I’m still not satisfied”) 5. Those who stoop to this level are affected by burnout and have no time left to experiment, to develop their own projects or relax. 6. My opinion is that for long-term you won’t make much money( because if that kind of gigs weren’t practiced, creative industries would grow quickly and salaries would be higher. 7. If somebody in this dual condition of freelancer/ employee wants to start his own business, he will have difficulty explaining why his prices so high all of a sudden (additional costs + only one income source instead of two) […]

By Catalin T
Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media