Catastif eu sunt catalin tenita

Jeff Vandermeer – Transformarea lui Martin Lake

J

Pana acum nu mai citisem nimic de Jeff Vandermeer. Auzisem de el, insa nu mi-a picat nimic pe mana. Plus ca sunt atatea carti cu autori cunoscuti inca este foarte greu sa incerci ceva complet nou. Asa cum ziceam si intr-un post precedent (de fapt in doua, daca il pun si pe cel cu Dilemantica) , mi se pare o strategie buna bagarea unor autori mai putin cunoscuti la noi in antologii/reviste cu nuvele de 30-90 de pagini. Asa poti sa testezi noul fara sa iti manance prea mult timp.

Ei bine, am citit nuvela asta a lui Vandermeer de vreo 90 de pagini, si imediat dupa asta am inceput sa caut pe Amazon. O sa imi cumpar zilele viitoare doua volume de el (cu alte povestiri din acelasi oras Ambergris)

Fenomenala. Filonul1: Un pictor mediocru pana la acea data primeste o scrisoare anonima prin care este invitat la o executie particulara. Merge. Iese transfigurat. Filonul2: Un narator exterior descrie tablourile acestui pictor (ulterior celebru), intr-o lucrare de exegeza critica. Fara sa cunoasca detaliile biografice pe care noi le stiim. Interpretand diferit datorita informatiilor incomplete. Niste descrieri geniale ale tablourilor.

O scriitura textualista, luxurianta, baroca. Cu referiri mai mult sau mai putin explicite la Kafka, la Freud, la Borges, la Bosh si la Dali. Si la H.R. Giger – elevul lui Dali, daca ma gandesc la toate imaginile organic-macabre. Si la Piranesi. Si parca la Rimbaud. Si la mitologie egipteana, la istoria bizantina (partidele verzilor si rosilor create pe criterii de entertainment si razboiul civil dintre ele) si la Jung si psihologiile abisale. La arhetipuri. E acolo o bogatie de referinte culturale rar intalnita. Si de trimiteri ludice la alte bucati din acest ciclu de povestiri Ambergris (de fapt autorul zice ca este un roman mozaic, nu o colectie de povestiri).

O nuvela care se citeste la mai multe nivele. Cu mare-mare placere, nu cu dictionarul in mana. (Asta si pentru ca traducerea lui Mircea Pricajean este foarte buna). 
Fireste, contactul cu  universul angoasant, dar natural, cu miniaturile vizuale, cu stilul foarte cursiv, cu micile meditatii inteligente legate de conditia artistului, de arta, societate si politica, de relatiile intre tati si fii naturali sau spirituali, cu o forma de umor subtil, nu poate fi obtinut decat citind respectiva lucrare. Eu unul o trec la descoperirile literare relevante.

14 comentarii

  • Sarumina, conashule, pentru recenzie. Ma bucur ca ti-a placut si astept cu nerabdare recenzii la celelalte povesti din volum.

  • Salut, Horia. Pai daca mi-a placut, am scris de bine. Daca nu-mi placea, scriam de rau 🙂 Chiar e tare Jeff asta. Are un control foarte bun. Si o sa scriu si despre celelalte nuvele. De fapt am in cap ce voi scrie, dar mai trebuie sa si muncesc 🙂

  • Excelent. Ma bucur ca ti-a placut. Si multumesc de vorbele bune despre traducere. A fost provocator, tre’ sa recunosc. Iti recomand si vol. ‘Veniss Underground’ – tradus tot de mine :). Daca ti-a placut ‘Transformarea…’, sigur iti va placea si asta. Mersi inca o data.

  • Salut, Mircea. Chiar mi-a placut, sincer. Acum cred ca o sa imi iau cartile din respectivul ciclu de pe Amazon. Si da, e clar ca Vandermeer e foarte provocator la traducere, insa zau ca ti-a iesit foarte bine. Citesc “Venis Underground” chiar acum.

  • Multumesc si eu pentru comantariu. Concluziile tale ma bucura si e un fel de multumire a mea ca ceea ce fac are un rost.

  • Pai mi-am comandat City of Saints and Madman si, cum o primesc, citesc inca o data nuvela si pun un post cu referintele culturale (alea pe care le vad eu).

  • […] Pentru ca mi-a placut nuvela aia a lui Vandermeer despre care am scris intr-un post anterior, am zis sa citesc si Veniss Underground (Ed. Tritonic – traducator acelasi Mircea Pricajean).Volumul este compus un microroman de vreo 190 de pagini (Veniss Undergroud) si sapte povestiri/nuvele plasate in acelasi univers. […]

  • […] Vandermeer e foarte misto, scrie ingrijit, cu personaje elaborate (ma rog, personajul principal, un pictor), cu simboluri si alte alea. Pare ca SF-ul de genul asta a absolvit scoala scrisului si aplica de zor ce a invatat, in timp ce mainstreamul e deja sastisit si a cam renuntat la regulile de aur pe care le-a tot clamat. Un fel de vase comunicante: cind mainstreamul se goleste de „scriitura”, se umple SF-ul de ea! Acuma nu trebuie sa va imaginati ca Vandermeer se straduieste prea tare, ca un proaspat absolvent si ca se face cumva de ris cu sirguinta. Nope. Ii iese si inca foarte bine. Eu o sa mai iau si Veniss Underground (sint convinsa ca-mi pune Horia un link in coment-uri si updatez dupa aia). Asa zice si Catalin. Griffith e mult mai comerciala, ca sa zic asa, povestirea ei pare baza pentru un scenariu de film cu ruine misterioase pierdute in jungla, cu magie care supravietuieste prin secole, cu putin sex (lesbiene) si cu un happy-end temperat. Genul de film la care m-as uita si pe care l-as si uita destul de repede. Vine bine dupa Vandermeer. Odihnitor.   […]

  • tocmai am citit nuvela lui vandermeer si sunt foarte iritat de traducere. e putin spus nereusita. pot sa dau zeci de exemple de expreimari nefericite, care zgaraie urechea si fac din lectura o treaba neplacuta.
    in rest, nuvela mi-a placut

By Catalin T
Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media