Monthly Archives: September 2006

Despre departare

Uneori imi este frica ca Internetul ne va transforma in canalii. Am poate aceasi frica pe care au avut-o samurarii cand au dat peste armele de foc. Pur si simplu este prea usor sa fii ticalos. Nu mai e nevoie de curaj. Asa cum apasand pe un tragaci iti este mai usor sa uiti de umanitatea celuilalt decat daca scoti o sabie, la fel se intampla si cu ecranul computerului in solitudine, in comparatie cu o intalnire fata in fata. Uneori ma tem ca departarea geografica naste detasare emotionala. Si ca Internetul a sporit/va spori numarul sceleratilor.

Nu bag mana in foc, dar cred ca un experiment abstract ar putea sa demostreze asta. Sa zicem ca avem un numar de oameni carora li se spune il omori pe X si vei castiga un miliard de dolari. Diferite circumstante:

1. Omor cu mainile goale

2. Omor cu o sabie

3. Omor cu  pusca

4. Omor apasand pe un buton, fara sa vezi victima

5. Omor apasand pe un buton, victima fiind cineva neidentificat, dintr-o tara neidentificat

 Eu cred ca in ipoteza 5, proportia oamenilor care ar accepta ar fi mult mai mare decat in ipoteza 1. Pentru ca omul nu e deloc angelic. (Tocmai d-asta nici nu vreau sa ma gandesc la procentajul de oameni care ar zice de in ultima ipoteza.) In ipoteza 5, s-ar gasi foarte multi care sa rationalizeze – moare unul, dar voi salva viata a 1000 prin donatii sau alte acte caritabile.

Din pacate, de multe ori mi se pare ca moralitatea izvoraste mai degraba dintr-un instinct animal al asemnarii, al recunoasterii si al fricii (Si ma gandesc la Whitman acum – I celebrate myself; / And what I assume you shall assume; / For every atom belonging to me, as good belongs to you.) decat dintr-un imperativ rational abstract.

Later edit: Weweritza preia pasa si o zice de 10 ori mai bine. Deh, stil abstract si ango-saxon de CEU, nu ca al meu de Dambovitza. Ma consolez cu ideea de a fi un precursor al adevaratilor grei. 🙂

Tagging Bucharest back

Sid m-a taguit sa imi dau si eu cu parerea despre Bucuresti. Sincer sa fiu nu sunt cel mai bun la capitolul asta pentru ca eu sunt mai degraba cu gandurile si oamenii, decat cu locurile.

Asadar:

1. Trei locuri care imi plac in Bucuresti

Parcul Plumbuita pentru ca l-am vazut de-a lungul timpului in toate ipostazele, de la geamul dormitorului, si vara si iarna, si trist si expansiv. Kind of One hundred views of Mt. Fuji

Cismigiul – pentru ca am baut cele mai misto din viata mea beri acolo, in studentie, cu prieteni cu care ma vad si astazi des si cu prieteni carora le-am pierdut urma (BTW, daca o fata zambitoare din Timisoara pe nume Cristina Sturza citeste acest blog, sau daca e cineva care stie de ea, sa dea un semn. Ofer si recompensa)

– Strazile cu casute din zona Armeneasca pana la Dacia si Eminescu – pentru ca te poti plimba pe acolo de o suta de ori si de fiecare data vei gasi ceva nou

2. Trei locuri pe care le detest în Bucureşti

– Toate locurile in care oamenii se aduna ca sa isi etaleze ambalajele gaunoase: Mallurile, restaurantele de fitze din Herestrau, parcarile din fata cazinourilor

Teapa lui Gildus – un monument al revolutiei ratate, intr-adevar

Magazinul Unirea – pe exterior cu toate meshurile alea, pe interior cu aglomerarea de bazar chinezesc cu preturi de Milano

3. Trei localuri în care îmi place să ies cu prietenii

(Cand ies cu prietenii nu conteaza locurile, le alegem dupa criteriul apropierii si al locurilor disponibile.  Prietenie inseamna in primul rand comunitate la nivelul feelingurilor – al conversatiei  – si mult prea putin ambianta si meniul. Astea cel mult pot sa te enerveze)

– La Scena

– City Grill

– Pasajul Villacros

(Si mai ar fi fost vechiul Felix de pe linia lui 5 unde ieseam atat de des in liceul si facultate – anul asta l-am ratat, asta este un semn clar de imbatranire)

4. 3 lucruri pe care un occidental nu le-ar înţelege în Bucureşti:

– Cum este posibil economic sa existe atatea zone in paragina exact in centrul targului?

– Cum functioneaza amestecul asta de high-tech/valori occidentale in aceleasi loc cu chestiile depasite in Europa din evul mediu – mizerie, cersetori care si fac veacul peste tot, canale care refuleaza, trotuare pentru oameni 4X4?

– De ce nu se dau mai multe amenzi pentru circulatie, trecerea prin locuri nepermise, aruncarea nonsalanta de gunoaie?

Cel mai de fitze cartier: Sincer nu stiu. Imi displac fitzele. Dar probabil ca zona Primaverii – Televiziunii, dupa costul terenurilor.

Cel mai urat cartier: Bucatica aia de pe Mosii Vechi care incepe la intersectia cu Ferdinand si merge pana la Sfantul Gheorge. Atata promiscuitate umana si decadere urbana si lipsa de sanse pentru cei care locuiesc acolo…

Taguiesc si eu pe Radu Ionescu, Lucia si Irene.

Later update: vreau sa consum si din timpul altora. Deci taguiesc si pe Weweritza si pe Stutz. (Overtaggingul este permis, conform editiei a treia din “Big Book og Blogging Tagging” – ba chiar incurajat cand subiectul e interesant).

Numaram bloguri

Asadar, Andressa mi-a dat leapsa la numaratoarea blogurilor. (Rant: Uite la ce se gandeste ea in loc sa impacheteze blanuri groase si untura de balena pentru plecarea in Siberia, pardon Polonia 🙂 ).

Pana acum avem:

1. Antonio Eram

2. Ciprian Stavar

3. Radu Ionescu

4. Cristi Manafu

5. Andressa

6. Catalin Tenita

Nominalizez pe NoExcuses ca e aproape.

Intrebari: Cine o sa fie the unlucky blogger (number #13)? Si cine o sa fie “the evil blogger” (number 666). Ori “the ubergeek blogger” (adica 1024 – 2 la a 10). Si tot asa.