Postul asta adica – depre copilariile noastre, in vremurile cand cel mai tare gadget era masinuta de fier.

Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma “Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns “Elevul Dima dintr-a saptea” si “Boccaccio”, iar la vedere “Ciresarii” si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. “Mama lu’ Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?” …

1. Ieri am vazut o doamna in varsta care citea o carte cu partituri in tramvai. Se uita la furnicutele alea, apoi ridica capul, inchidea ochii si statea asa vreo 20 de secunde. Apoi citea din nou note. Cartea avea si putin text, in maghiara.

Azi am vazut o fetita care cara o vioara la spate.

2. Imi place ca a venit toamna. Luminoasa. Parca mi i-a iesit creierul din saramura verii. Vara este un anotimp rudimentar.

3. JK Rowling este o ticaloasa. Ce mama si-ar omora copilul doar ca sa nu-l imparta cu altcineva? Si cum poti sa scrii o carte de copii in care personajul principal sa moara? Indiferent daca o face din egoism sau pentru bani, tot ticaloasa este. Cel cu “Save Toby” e mic copil. Oricum nu-mi place Harry Potter de nici o culoare, dar sa iti bati joc asa de sentimentele copilasilor…