Raftul cu ultimele suflari
Raftul cu ultimele suflari - Aglaja Veteranyi
Mi-a placut “De ce fierbe copilul in mamaliga” si am zis sa citesc si cealalta carte a Aglajei Veteranyi. Ce urat suna “cealalta”, pe cuvant. Practic - doua carti micute, de cate o suta si cateva pagini, o viata de om. S-a sinucis imediat dupa ce a terminat “Raftul…”. Sunt autori la care trebuie sa te chinui multe luni ca sa le citesti opera. Sunt autori mari pe care nimeni nu i-a citit in intregime, poate doar specialistii: Dostoievski sau Shakespeare, de exemplu. Aglaja Veternanyi a scris doua cartulici dupa care s-a sinucis. Fiecare cu destinul lui.
( Marturisesc ca nu stiu sa scriu despre moarte. M-a speriat dintotdeauna. Cand am descoperit ca oamenii mor, cu totii, am fost deprimat un an. Si nici acum nu sunt sigur ca toti mor. Desi toate dovezile merg in directia asta 
)
“Raftul…” e o carte mica, despre viata si despre moarte. Mai ales despre moarte. Porneste de la moartea matusii. Si continua serpuit cu viata nepoatei, a mamei si a matusii. Pe langa care se perinda oameni si locuri. Si se intorce din nou la moarte. Zguduitoare prima parte despre spitale si moarte, si cruzimea cristalina, aseptica, obiectiva, profesionala a felului in care se vede moartea. Inspaimantatoare. Daca “De ce fierbe copilul…” avea multe pasaje spumoase, usurele, “Raftul…” e mult mai dark - toate tablourile colapseaza catre moarte. Liste lungi de obiecte, in loc de reverii suprarealiste. Putine planuri, multe pofte. Starea autoarei se simte in fiecare pagina. Si tinde sa te contamineze.
Dar nu prea am chef sa scriu prea mult despre cartea asta. E prea personala. Moartea e ceva intim. Destainuirile despre moarte se spun cel mult unei alte persoane. Moartea e obscena cand apare in procesiuni magnifice. (Desi marturisesc ca imi place obiceiul tiganesc de a-si duce mortii la groape cu o fanfara). Disecarea mortii e obscena. Dumnezeu colectioneaza ultimele suflari ale mortilor si le pune in biblioteca sa personala, spune autoarea pe undeva.
8 comments September 16th, 2006