Uneori imi este frica ca Internetul ne va transforma in canalii. Am poate aceasi frica pe care au avut-o samurarii cand au dat peste armele de foc. Pur si simplu este prea usor sa fii ticalos. Nu mai e nevoie de curaj. Asa cum apasand pe un tragaci iti este mai usor sa uiti de umanitatea celuilalt decat daca scoti o sabie, la fel se intampla si cu ecranul computerului in solitudine, in comparatie cu o intalnire fata in fata. Uneori ma tem ca departarea geografica naste detasare emotionala. Si ca Internetul a sporit/va spori numarul sceleratilor.

Nu bag mana in foc, dar cred ca un experiment abstract ar putea sa demostreze asta. Sa zicem ca avem un numar de oameni carora li se spune il omori pe X si vei castiga un miliard de dolari. Diferite circumstante:

1. Omor cu mainile goale

2. Omor cu o sabie

3. Omor cu  pusca

4. Omor apasand pe un buton, fara sa vezi victima

5. Omor apasand pe un buton, victima fiind cineva neidentificat, dintr-o tara neidentificat

 Eu cred ca in ipoteza 5, proportia oamenilor care ar accepta ar fi mult mai mare decat in ipoteza 1. Pentru ca omul nu e deloc angelic. (Tocmai d-asta nici nu vreau sa ma gandesc la procentajul de oameni care ar zice de in ultima ipoteza.) In ipoteza 5, s-ar gasi foarte multi care sa rationalizeze – moare unul, dar voi salva viata a 1000 prin donatii sau alte acte caritabile.

Din pacate, de multe ori mi se pare ca moralitatea izvoraste mai degraba dintr-un instinct animal al asemnarii, al recunoasterii si al fricii (Si ma gandesc la Whitman acum – I celebrate myself; / And what I assume you shall assume; / For every atom belonging to me, as good belongs to you.) decat dintr-un imperativ rational abstract.

Later edit: Weweritza preia pasa si o zice de 10 ori mai bine. Deh, stil abstract si ango-saxon de CEU, nu ca al meu de Dambovitza. Ma consolez cu ideea de a fi un precursor al adevaratilor grei.