Archive for September, 2006
Postul asta adica - depre copilariile noastre, in vremurile cand cel mai tare gadget era masinuta de fier.
Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma “Tipi-Tip”. Citeam pe ascuns “Elevul Dima dintr-a saptea” si “Boccaccio”, iar la vedere “Ciresarii” si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. “Mama lu’ Cutaaaare… Il lasati pe Cutare afara?” …
September 7th, 2006
1. Ieri am vazut o doamna in varsta care citea o carte cu partituri in tramvai. Se uita la furnicutele alea, apoi ridica capul, inchidea ochii si statea asa vreo 20 de secunde. Apoi citea din nou note. Cartea avea si putin text, in maghiara.
Azi am vazut o fetita care cara o vioara la spate.
2. Imi place ca a venit toamna. Luminoasa. Parca mi i-a iesit creierul din saramura verii. Vara este un anotimp rudimentar.
3. JK Rowling este o ticaloasa. Ce mama si-ar omora copilul doar ca sa nu-l imparta cu altcineva? Si cum poti sa scrii o carte de copii in care personajul principal sa moara? Indiferent daca o face din egoism sau pentru bani, tot ticaloasa este. Cel cu “Save Toby” e mic copil. Oricum nu-mi place Harry Potter de nici o culoare, dar sa iti bati joc asa de sentimentele copilasilor…
September 7th, 2006
Conform HotNews/Romania Libera:
“Patriarhul Teoctist cere Parlamentului sa nu fie controlate averile ierarhilor Bisericii Ortodoxe Romane pe motiv ca acestia nu dispun de averi personale si ca s-ar aduce o “grava atingere” autonomiei BOR si cultelor religioase legal recunoscute in tara noastra.
“Avand in vedere interdictia legala si canonica de a dispune de averi personale, in lumina celor aratate mai sus, in numele Sfantului Sinod al BOR, consideram inadecvata includerea personalului din conducerea cultelor religioase, respectiv a ierarhilor Bisericii noastre, in proiectul de lege privind declararea si controlul averilor si solicitam eliminarea acestei prevederi care aduce o grava atingere autonomiei BOR si cultelor religioase legal recunoscute din Romania”, concluzioneaza Teoctist in epistola trimisa Parlamentului. “
Stau si ma intreb:
1. Daca exista o dispozitie care interzice o actiune, implicatia logica necesara este ca nimeni nu va comite acea actiune? Cam asta zice patriarhul prin “Avand in vedere interdictia legala si canonica de a dispune de averi personale…”
2. Daca cultele recunoscute si slujitorii lor obtin bani de la buget, nu este normal sa existe asimilare a acestora din urma cu functionarii publici, cel putin in anumite privinte?
3. De ce nu ridica biserica aceasta problema a autonomiei cand preotii sunt salarizati de la buget, cand se obtin bani, terenuri si alte avantaje, cand sunt invitati la tot felul de sindrofii oficiale?
4. Nu se aduce atingere Constitutiei cand patriarhul cere ca o parte a cetatenilor acestor tari sa fie plasati mai presus de lege?
5. Daca luam fraza “Avand in vedere interdictia legala si canonica de a dispune de averi personale”, care este rostul sintagmei “interdictia legala”? Exista vreo lege care interzice cuiva sa aiba avere? Numai Parlamentul emite legi (sau in sensul mai general al notiuni de lege - act juridic normativ, numai autoritatile publice ale statului/locale) , ce emite fiecare grup pentru sine sunt diferite chestii interne.
6. Daca luam aceasi fraza de mai sus, intrebarea este chiar nu au dreptul la un patrimoniu catusi de mic slujitorii bisericii? Totusi unii au case, masini si alte chestii. Iar daca chiar nu ar avea si ar respecta aceast lucru, nu ar putea sa intre in absolut nici o tranzactie. Nu ar putea nici macar sa primeasca salariu sau sa cumpere un bilet de tramvai.
7. Daca ierarhii tot nu dispun de averi personale, care este problema? Un astfel de control va intari pozitia Bisericii ca cea mai necorupta parte a societatii. Va sublinia alura morala ireprosabila a slujitorilor Bisericii. So why worry?
8. Daca oamenii astia au depus un juramant al saraciei prin intrarea in randul ierharhilor, si totusi au averi substantiale (prin absurd vorbind, caci cuvantul Patriarhului ar trebuie sa fie dincolo de indoiala), le vor ceda ei? Vor continua sa ramana in fruntea bisericii?
9. Autonomia BOR inseamna ca ei sunt stat in stat si ca nu se supun legii, sau ca sunt autonomi doctrinar fata de alte biserici si ca in treburile de organizare si de credinta statul este tinut sa nu intervina?
Later update: Patriarhul spune că personalul din conducerea BOR este alcătuit din monahi “care îşi exercită mandatul pastoral şi de conducere în urma alegerii de către forul bisericesc electiv”, precizând că ei “nu pot dispune de averi personale deoarece acestea revin de drept Bisericii, după deces”.
Dar pe acelasi rationament nimeni nu are avere. Nici Becali pentru ca dupa deces nu o sa mai aiba nimic, nici Bill Gates sau Waren Buffett pentru ca o sa lase totul fundatiiilor. Dar asta o stiam dinainte: dupa moarte nu mai ramai cu nimic din bunurile acumulate. Asadar ce naibii mai sunt toate legile astea anticoruptie, anti-furt, antitalharii daca oricum bunurile raman aici - finalmente in folosul societatii?
September 6th, 2006
Maldoror in lumea larga - KJ Bishop
Nuvela care mi-a placut cel mai mult din volumul “Horia Nicola Ursu prezinta Transformarea lui Martin Lake si alte povestiri“. Cea mai bine realizata din punct de vedere estetic dupa mine. Bijuterie.
Dar inainte sa ma iau cu consideratiile despre nuvela, uite o veste interesanta:
KJ BISHOP in BUCURESTI! - Lansare eveniment
TRITONIC lanseaza volumul ORASUL GRAVAT de KJ Bishop: Bucuresti, libraria “Carturesti” Verona, 8 septembrie, 18:30, cu sesiune de autografe
Sper sa ajung si eu pe acolo. Pana acum nu am citit decat nuvela cu Maldoror asta, dar tipa scrie foarte bine, zau. E australianca, nascuta in 1974, lucreaza ca grafician si web-designer, are situl ei la kjbishop.net. A scris un singur roman, Etched City (Orasul gravat), care a fost foarte bine primit. Din ce imi dau eu seama pare a fi un dark-fantasy cam in genul lui Maldoror asta. Un amestec intre Vestul salbatic si Europa decadenta de secol al XIX-lea.
Dar sa revin la Maldoror. Eu am impresia ca sunt destul de moral. Si poate tocmai d-asta am o fascinatie teoretica pentru maleficul pur. Nu rautatea justificata social, nu crimele animalice, actele ticaloase facute pentru obtinerea foloaselelor materiale. Raul pur este cel nejustificat. De fapt chiar contraproductiv. Imi aduc aminte de cineva (Camus?) care vorbea de crima extentialista perfecta - fara motiv, X il ucide pe Y aruncandu-l din tren, dupa care uita.
Madoror asta este ucigasul existentialist perfect prin excelenta. Nuvela nu este propriu-zis o poveste, ci mai degraba o succesiune de tablouri. O rescriere a Les Chants de Maldoror, un poem de secol XIX-lea care a inspirat multe miscari avangardiste: simbolism, dadaism, suprarealism. Aparent chiar si Dali a ilustrat o editie a respectivului poem.
Malador, calatoreste, se automutileaza si omoara oameni; ba chiar si pe Dumnezeul in cauta pentru a-l ucide. In paranteza fie spus, nuvela are un ton nietzschean pe alocuri. Tablouri halucinante. Aduce aminte de Harlan Ellison si Gene Wolfe si William Buroghs si Jimi Hendrix si anime-urile japoneze si filmele noir. Greu de prins din prima - am citit-o de doua ori, dar mai trebuie o data. Cruzime. Extrema. Razor sharp. Inger al razbunarii. Cavaler al apocalipsei. Ucigas din mila. Dezumanizare. Aumanizare.
Uite cateva citate care mi s-au parut memorabile:
”Strainul se pregati sa vorbeasca. Cand limba i se misca, trei razboaie, doua molime si o foamete izbucnira in tari indepartate.
- Sunt pe urmele acestui criminal.
Scoase din interiorul hainei o cutie plata de plumb pe care o puse pe bar, o deschise si din ea scoase si despaturi o panza in ulei infastisandu-l pe Hristos pe Golgota, centrul atentiei pentru voyeuri si necrofili.”
“In momentul in care cizmele negre, crapate, ale strainului au trecut pragul, somnul pontifului din Roma a fost tulburat de un vis despre arcul infinit al unui sarpe ce-si musca propria coada, rotindu-se cu incetineala maiestuoasa in spatiul cosmic si, in acelasi timp, somnul rece al unei femele anaconda din Amazonia a fost tulburat de viziunea unei primate ghemuite pe un cuptor, tipand obscenitati.”
“Cainii fara stapan tanjesc dupa infinit.”
September 5th, 2006
In legatura cu asta am stat mult in dubiu, dar pana la urma a triumfat opinia catorva prieteni.
Asadar, o poveste de saptamana trecuta: faceam interviuri pentru firma. Sun o domnisoara din urbea X care aplicase (5-600 km de Bucuresti). O intreb daca poate veni la un interviu. Ea zice da, si stabilim o zi si o ora, dupa care ii trimit inca o data datele de contact, descriere job etc. Dupa vreo cincisprezece minute primesc emailul de mai jos. Acum nu ma cred eu mare si tare, sincer. Dar parca nu exista practica asta - de deplasare dupa catindat. Poate doar daca e vorba de Meg Withman sau Larry Ellison.
Domnisoarea era specialista in
NLP, poate asta explica ceva.
Subiect: Echilibru
Salut, Catalin.
Multumesc pentru mail-ul trimis, mi-a reactualizat niste informatii.
Dupa cum, probabil, ai observat in CV-ul meu, ma aflu in {Orasul X}, momentan.
Am observat site-ul Treeworks ca fiind destul de explicit si, in acelasi timp, cu destule lacune. Asta se poate corecta. Ce mi-a atras atenta, insa, este :
“Pentru ca in joc sunt banii si reputatia dumneavoastra, iar noi le respectam. “
Sunt constienta ca eu nu reprezint un eventual client pentru Treeworks, ci doar un posibil angajat. Totusi, timpul este o prioritate pentru mine, iar un drum la Bucuresti l-as face cu placere, avand ca obiectiv incadrarea in mediul descris de Treeworks, pe un post care imi solicita aproape toate competentele.
Dar, tinand cont de posibilele favorizari, oboseala indusa de CFR si un capriciu personal, gasesc ca ar fi mult mai interesant si constructiv ca tu, Catalin, sa iti faci timp sa vii in {Orasul X}. Un interviu se poate desfasura si aici, poti veni cu readymade-uri, in materie de interviu, fise de completat si orice altceva consideri ca iti este necesar pentru buna desfasurare a interviului.
Sugestia aceasta vine dintr-o satietate de interviuri formale la care am participat. Din partea mea, ai asigurate abilitatile sustinute in CV-ul postat si de mult bun simt.
Decizia iti apartine.
O zi buna,
Y
PS Imi place faza cu ” dintr-un capriciu personal”. Eu nu stiu daca poti sa o spui unui prieten sau unui rude apropiate, daramite unui necunoscut. Decat ca o varianta ceva mai eleganta de “bai, ia du-te tu in ….” Maybe I’m so nineties.
September 4th, 2006
De ce fierbe copilul in mamaliga - Aglaja Veteranyi
Faza nasoala nu este ca nu te poti scalda de doua ori in acelasi rau si nici ca nu poti sa te mai intorci acasa, cum ziceau doi distinsi domni, faza nasoala este cand nu ai apa sa te scalzi macar o data, sau cand nu ai casa de unde sa pleci, cu atat mai putin sa te intorci.
Romanul asta, sau mai degraba poem in proza, sau poate naiv flux de constiinta, e despre cei care nu stiu lumea cum o cunoastem noi. Care ne raportam in fiecare zi la un cateva puncte intre care parcurgem drumuri cotidiene sau saptamanale: acasa, la munca sau la scoala, la bere sau la supermarket, la rude sau la prieteni. Despre cei pentru care lumea are o altfel de topologie. O familie problematica de circari tigani fugiti din Romania, care cutreiera prin Europa. La periferia societatii si a moralei, caznindu-se sa supravietuiasca si sa se adapteze. Prinsi intre doua realitati, a doua fiind cea a Romaniei comuniste de care le amintesc mereu rudele ramase acasa.
O carte scrisa din perspectiva fetitei care se maturizeaza incet-incet, inventand povestea copilului care fierbe in mamaliga pentru a-si alunga din cap frica ca intr-o zi mama ei va cadea de sus, se unde sta agatata de par. Sa nu va inchipuiti ca fata e vreo Heidi sau vreo Alice in Tara Minunilor - e o carte plina de candoare, dar in acelasi timp si de cruzime, de lipsa de educatie, de duritate sufleteasca. Brutala chiar pe alocuri, aproape incestuasa. Alteori induiosatoare - cand intelegi naivitatea terifianta a unor suflete simple.
Cand citeam capitolul in care fetitele sunt lasate la un orfelinat mi-am adus aminte de un pasaj din Tournier (cred) care vorbeste despre ura sedentarului fata de nomad, despre ura lui Cain fata de Abel. Nu cred ca ura este cel mai bun cuvant, ci mai degraba ciocnire a unor viziuni total diferite asupra vietii: pentru sedentar (intruchipat aici de supraveghetoare) viata inseamna sa muncesti, sa ai o casa curata si sa ai intotdeauna ceva mai mult din care sa poti sa dai si altuia. Pentru nomad insa viata se defineste dupa alti parametri. Si mai mult chiar, un nomad nu va putea fi niciodata transformat in sedentar, oricat de mult s-ar chinuit (asa se termina si cartea, “Ne pare rau, dar aici nu suntem la circ.)
Poate ca aceasta este si povestea de dincolo de carte caci autoarea romanului (care este relativ autobiografic) s-a sinucis la putin timp dupa ce a predat al doilea roman, desi in fata i se deschidea o cariera stralucita, ca romanciera si dramaturga. O carte deosebita scrisa de una dintre putinele voci romanesti care au traversat granitele limbii. BTW, traducerea din germana este semnata de Nora Iuga, o fascinanta poeta.
September 4th, 2006
Pusesem cam acum vreo luna un post despre parfumuri, promiteam sa scriu despre cele care imi plac mie, dar pentru ca m-am luat cu altceva, nu am izbutit pana acum sa scriu.
Imi plac parfumurile pentru ca sunt stratificate. Ca si cartile. Sau ca muzica buna. Pentru ca exista subtilitati. Pentru ca poti sa te fortezi sa mirosi mai in profunzime, sa simti nuantele. Si pentru ca poti sa citesti despre un parfum - sa vezi ce contine si ce le inspira altora. Din punctul asta de vedere cea mai tare resursa este basenotes.net, cred. Nu sunt un maniac, totusi. Mi-ar fi frica sa fiu un maniac.
Asadar, diminetile imi place L’Eau d’Issey. Si asta de ani buni. E citric, dar nu in sensul simplist; are substanta - de multe ori mi se pare cremos, de multe ori simt mirosul de crini, sau de nuferi, si apoi cand, dupa nuantele florale, intra si cele de mirodenii/lemnoase, ceva mai tari si in acelasi timp mai subtile, e chiar extraordinar. Fireste, poate ca e destul de popular, dar eu la asta m-am fixat pentru 80 la suta din zile. Mi se pare ca o plimbare relaxata printr-o livada cu tei, iasomii si lilieci, dimineata, dupa o ploicica de de vara (asta e visul meu in materie de imobiliare).
In rest, imi plac L’eau par Kenzo - citric/acvatic, foarte fresh, foarte recognoscibil, foarte curat, dar poate un pic cam bidimensional - si Echo de la Davidoff - asta poate parea bidimensional, insa nu este: devine chiar foarte potolit, cozy, mellow, in notele finale, desi incepe foarte metalic/sintetic/spicy/chiar un pic strident . Imi place atunci cand sunt cam obosit - imi da un boost de energie (fireste, e autosugestie). Echo asta are si o sticla foarte misto.
Am uitat sa scriu despre L’eau blue de Issey - e bun dar e prea albastru (pentru oamenii aia cu tricouri polo, un pic prea arogant ) - il prefer pe fratele lui mai mare, totusi. Dar nu neg ca sunt zile in care imi place.
Cat priveste alea mai formale (desi, slava Domnului ca nu trebuie sa merg prea des la chestii formale), avem Salvatore Ferragamo care e foarte bine definit (la limita intre casual si formal) - cu notele alea de inceput de grepf si de frunze de smochin (mirosul de frunze de smochin este la asta trade-markul, se recunoaste dintr-o mie, si imi aduce aminte de vremea cand eram mic si mergeam la o matusa la curte, care avea un smochin), care se imbina misto cu notele profunde lemnoase-moscate.
Si am lasat pentru sfarsit cel mai bun lucru. De care unii poate nu au auzit: Basala Shiseido . Daca diavolul s-ar apuca de parfumerie si ar vrea sa-l corupa pe Faust, ar veni cu Basala. Este magic. Este dark. Miroase in fiecare zi altfel: a ceai, a menta, a mirodenii, a piper, a lemne pretioase, a feriga, cateodata chiar a vant de citrice, sau a plaja si scoici. E generos si trufas in acelasi timp. Si sentimental si ticalos si uber-classy. Si pot sa pun aici tot felul de atribute si ar merge. Dar nu ar folosi la nimic, de fapt. E dincolo de cuvinte. Asta e pontul meu pentru voi, daca vreti sa incercati ceva misto.
September 3rd, 2006
Inca un post cu muzica, daca tot veni vorba.
1. Zappa te poate schilodi: Mergeam pe la Bucur Obor, acum vreo trei saptamani, si ascultam la ipod “Don’t Eat that Yellow Snow” a lui Frank Zappa. Cunoscuta si ca “Nanook Rubs It”. Extraordinar de hilara. Mori de ras. (Poate chiar la propriu.) Tocmai treceam pe langa un cetatean masiv si foarte bronzat si iarna, care isi face veacul pe acolo (omul are meserie in aer liber, asta este) cand ma apuca un rasul de la melodia asta. Faza nasoala e ca eu ma uitam la el, el se uita la mine. Dar rasul era de la muzica. Dar el nu stia asta. Asadar domnul nostru infereaza ca ceva din atitudinea lui mi-a starnit aceasta stare de foarte-buna-dispozitie brusca. Sau poate ca il sfidez. Asa ca se incrunta si incepe sa vocifereze foarte-foarte furios (nu stiu ce pentru ca aveam castile), si da sa se apropie de mine. Eu grabesc pasul si imi dau seama de efectele muzicii asupra oamenilor, vorba lui Hasek.
2. Mozart was a rocker (maybe even blogger - daca ”Bloggers are rockers”, cum sustine Manafu). Am ascultat aseara What if Mozart wrote “Born to Be Wild” cu The Hampton String Quartet . Adica vreo zece piese rock cantate in stilul classic vienez (lMozart si Hyden). Geniale!! Faza e ca nu numai ca orchestratia e clasica (cum face de exemplu Apocaliptica sau rockul simfonic in genere), dar si compozitia e modificata sa intre oarecum in canonul clasic. “Honky Tonky Woman” sau “Light My Fire”, cel putin, sunt extraordinare.
PS. Nu vi se pare ca mustaciosul pe motocicleta din dreapta lui Mozart seamana cu Zappa?
September 1st, 2006
Next Posts
