Flashback
October 11th, 2006
Cand eram mic aveam o lera. Mi-am adus aminte de asta azi de dimineata, aproape adormit. Nu am gasit termenul pe dexonline.ro, dar o lera este un manunchi de tablite de diferite grosimi cu care se masoara spatii (cred ca se folosea la bujii).
Partea ciudata este ca eu sunt probabil una dintre cele mai atehnice persoane din lume. Ma uitam duminica la ApropoTv si o donsoara exprima opinia ca reclamele gen Honda sau Bergenbier (nuts’n'bolts) sunt tipic masculine - in sensul ca in fiecare barbat exista latenta dorinta de a face masinarii din acelea. Eu n-as zice chiar asa, desi in copilarie imi placea la nebunie Profesorul Trasnit (cred ca asa ii spunea filmului - cel cu un profesor care avea o megahardughie care ii fierbea un ou, apasand pe un buton), filmul ala cu Chaplin in care tragea de o maneta si se imbraca automat, sau episodul din Tom si Jerry in care motanul face un megadispozitiv cu tot felul de angrenaje ca sa il prinda pe Jerry - stiu ca se termina cu un pian suspendat de tavan.
Acum ca rememorez toate astea imi dau seama ca eram mult mai tehnic (si conform donsoarei mai stereotip masculin) cand eram mic decat acum. Si daca mai adaug si ca voiam sa ma fac si gunoier, asta spune ceva. Intr-o lume mai buna poate as fi fost un Edison. :) Si intr-o lume mai proasta poate as fi fost un inventator d-ala nebun cum vedem pe la televizor care descopera tot felul de prostii irelevante. 
Deci e un echilibru.
Sa revenim la lera mea. Aveam o lera supermisto. Ce otel nichelat! Ce frumos vibrau lamelele alea! Si ce bine mirosea a ulei siliconic (sau mineral, nu ma pricep)! Dar vai ce minunatie de lera aveam… :) Era un pic unsuroasa, dar fara sa fie scarboasa. O regina a lerelor. (Asta suna ca o regina a ielelor, ar observa Goethe care nu se pricepe la lere).
Unde naibii a ajuns lera mea?
Later update: Am zis la munca ca in copilarie am avut o lera, si ei au crezut ca am avut ho-lera. 
Entry Filed under: Firimituri
6 Comments Add your own
1. green | October 11th, 2006 at 10:48 am
Eu până aproape de sfârşitul texutului, citisem Iederă.
2. Catalin | October 11th, 2006 at 10:49 am
Fiecare cu ce isi doreste
3. radu | October 11th, 2006 at 12:22 pm
Ce-ai avut, o lira?? Sterlina?
Apropo de o lera, mesteru care mi-a renovat mie apartamentul vorbea cam asa:
ol (la hol)
ota (la hota)
samd
deci daca ii spuneai ca ai avut o lera, sigur nu venea sa-ti mestereasca nimic.
4. olga | October 11th, 2006 at 12:34 pm
cred ca mai curand decat “am fost tehnic, nu mai sunt”, as zice ca ai fost (si probabil ai ramas) de mic intr’un stadiu de admiratie tacita a tehnicului (puppy eyes, pupile dilatate, sprancene ridicate si dinti ititi printre buze).
si’apoi, cine n’ar fi incantat de’o lera? iti marturisesc ca pe mine m’a cucerit minunatia asta de lera. aduce’a unealta de sarbatoare.
5. Catalin | October 11th, 2006 at 3:47 pm
Mi-am dat seama, Radu, ca nu am avut niciodata o lira sterlina. Poare pot sa iau una de la banca. Dar doar una, moneda?
Olga, razor-sharp cred ca e cuvantul tau preferat. Chiar misto observatie. Meriti o lera
6. olga | October 11th, 2006 at 4:36 pm
ar trebui sa se faca ceva cu starile astea revelatoare de trezie.zic sa’i atribuim revolutii. iti inchipui, daca intr’o dimineata te trezesti cu greutate’n muschi si’ti aduci aminte de lera ta. de LERA. extraordinar!
si da. vreau o lera.
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed