Sau cel putin pe al meu. Altfel nu se explica de ce nu vor sa imi repare conexiunea de acasa de doua zile, cand totul presupune doar resetarea unui switch la ei.

In fine, ca sa o spun pe aia dreapta, stiu ca nu au nimic personal cu mine. Pur si simplu, RDS este una dintre companiile alea mari si incompetente care nu fac nimic sa isi tina clientii. Pentru ca oricum nu sunt prea multe optiuni pe piata. BTW, de ce naibii RDS nu trimite niciodata factura pe serviciile de internet si cablu. Eu primesc doar o factura pe telefonie, un serviciu gratuit pe care oricum nu il folosesc.

Deci noul Fiber Link cu care se tot lauda RDS/RCS prin presa este din punctul meu de vedere un esec ca fiabilitate. De cand l-au instalat la sfarsitul lui septembrie am avut 4 zile downtime. Mai mult in prima luna de RDS Fiber Link decat in ultimul an de cablu.

M-am gandit sa pun postul asta doar sa imi justific absenta. Pentru ca la munca sunt superprins si nu am timp sa blogez de aici.

Anyway, cand ma intorc (cand RDS decide ca ar fi cazul sa ma intorc) vreau sa scriu despre:
- Aer de Geoff Rymann
- Anansi Boys de Neil Gaiman
- Sanul de Philip Roth
- inca vreo doua carti
- despre modestie sociala si status-hunting
- sa imi continui posturile despre libertati

Apropo de libertati, va invit la concertul pentru apararea libertatii de constiinta ce va avea loc sambata 28 octombrie in Piata Constitutiei.

Si ca sa pun si ceva cu noima generala in postul asta, uite un citat aproximativ din “Aer”:

” Cand esti rebel trebuie sa ai mai mult stil decat majoritatea, nu mai putin.”

Cam asta e problema cu majoritatea nonconformistilor din ziua de astazi. Le lipseste stilul personal. Prea multi rebeli cu tricouri cu Che pe piept care beau RedBull cu votka.

“E o greseala comuna tuturor proiectelor IT sa subestimeze dificultatea oferirii de continut si timpii necesari.”

Citeam asta intr-un roman misto – Aer de Geoff Ryman. O carte SF buna pentru mintile antreprenoriale/pasionate de schimbare and stuff. Dar nu despre asta voiam sa vorbesc – o sa scriu un post pentru respectiva carte cand o termin.

1. Voiam sa remarc doar ca indiferent cum poleiesti sau ambalezi ceva, cate solutii tehnice destepte gasesti, cate efectele speciale faci – pana la urma continutul conteaza cel mai mult. Si faza nasoala e ca e ca e din cee in ce mai putin continut de calitate – adica in termeni absoluti continutul de calitate o creste, insa intr-un ritm mult mai mic decat continutul prost. Democratizarea publishingului (text, video, audio) inseamna de multe ori cresterea nivelului de zgomot. Care oboseste, si afecteaza imaginea de ansamblu. Si care da nastere la mode mediocre. Cu cat ceva este mai facil, cu cat barierele de intrare sunt ma joase, cu atat vei avea o calitate medie mai scazuta.
2. Si tot legat de continut, daca schimbam un pic “proiect IT” cu “oameni” – textul ar putea sa sune asa “E o greseala comuna tuturor oamenilor sa subestimeze dificultatea oferirii de continut si timpii necesari.” Folosim prea putin din resursele noastre (timp, bani) pentru a genera continut de calitatate (a ne gandi la noi, la lumea asta, a face lucruri care se ne descopere si sau sa ne invete ceva) , si prea mult timp pentru a incerca sa acumulam status, poleieli si signaling-uri sau pur si simplu sa supravietuim.

Voiam sa scriu un post despre lume ca suport al civilizatiei, despre lumea asta mai mare a informatiei care o sa depaseasca in curand natura, despre modul in care o sa ne uitam la un trandafir si o sa vedem toate referintele culturale a rose is a rose si razboiul rozelor si partidele cu trandafirii pe scena, si cine cui ii da trandafiri otraviti si ce productie la hectar se face in Olanda in lanurile de trandafiri, si care a fost evolutia la bursa din Chicago a pretului uleiului de trandafiri, si care sunt cele mai tari o suta de parfumuri care contin uleiuri de trandafiri si ce varietati sunt acestea, si cele 5 feluri de a omora oameni cu spini de trandafiri, si despre cele 1000 de retete de a face dulceata de trandafiri sau cine stie cum or folosi alte popoare trandafirii, despre legendele cu trandafiri si naiba mai stie ce, si poze, rich text media, si filme, si referinte la filme, lumea intreaga privita din perspectiva unui trandafir, si cum vede un trandafir o albina, sau poate un motan, si toate astea cand o sa ne uitam la un trandafir, universul se va reorganiza dupa fiecare obiect focusat, la fel si daca ne vom uita la o sticla de whiskey toate referintele din blues care se refera la whiskey, idem la un prun sau la un visin sau la o pisica sau un asin. Si atunci lumea o sa fie cu adevarat un suport pentru cultura, pentru civilizatie si un loc mai bun pentru gandire, cinstit vorbind. Dar o sa mai vedem si lumea, sau doar paienjenisul asta? Si cum vom fi noi. Uite asta mi-a adus amine de Emily Dickinson si de poezia asta:

I’m nobody! Who are you?
Are you nobody, too?
Then there’s a pair of us — don’t tell!
They’d banish us, you know.

How dreary to be somebody!
How public, like a frog
To tell your name the livelong day
To an admiring bog!

Sunt obosit, I guess…

Tom Petty – Free Falling

Cantec lansat in toamna lui 1989. Fireste l-am asculat ceva mai incolo. Acum ma gandesc cat timp a trecut de atunci. 1989. Clasa a V-a. Misto.

PS. Uite asta e genul de insemnare depre care cred de obicei ca nu are nici o noima. Idem despre acest PS

Uite ca “Solidaritatea pentru libertatea de constiinta” face concertul promis. Au confirmat si Sarmalele Reci.  Si poate vor fi si niste surprize (dar sa nu spuneti ca ati aflat de aici )