Via Jen, am aflat de povestirile astea micro-minuscule. Wired e genial. Iar formatul de sase cuvinte e perfect pentru epoca asta de fast consumption, nu?

Cele mai tari trei, dupa mine.

“1940: Young Hitler! Such a cantor!”
- Michael Moorcock

“Dorothy: “Fuck it, I’ll stay here.”"
- Steven Meretzky

“It cost too much, staying human.”
- Bruce Sterling

Plus asta a lui Hemmingway care e geniala:
“For sale: baby shoes, never worn.”

1. Galilei

Avea 23 de ani si i-a venit ideea sa se puna cu Aristotel. Pana atunci ce spusese Aristotel nu se verifica – era litera de lege. Aristotel sustinea ca un obiect de zece livre va cadea de zece ori mai repede decat unul de o livra. Galilei sustinea ca vor cadea cu aceasi viteza.

Asa ca pustiul nostru (in zilele noastre ar fi junior programmer/engineer/accountant sau avocat stagiar sau preparator) a inceput sa umble prin universitate si prin cetate anuntandu-si provocarea.

A venit o multime de lume la ora fixata, sa se uite ca la urs. Si sa rada de individul impertinent. Galilei s-a urcat in in turn,  a ajuns sus, cu obiectul de zece livre intr-o mana si cel de livra in cealalta. Le-a dat drumul. Au ajuns exact in acelasi timp. Aproape doua mii de ani de ignoranta au luat sfarsit cand cele doua greutati au atins solul. Timp in care nimeni nu incercase sa vada daca chiar asa este.

 2. Newton

Credea ca globul ocular percepe culorile si formele datorita naturii sale sferice – adica divine, perfecte and so on. Si ca sa vada daca teoria e corecta a luat un ac si si l-a introdus pe langa ochi pana in partea din spate. Apoi a inceput sa apese ca sa deformeze sfera. Sa vada ce se intampla. A avut probleme de vedere cateva zile dupa aceea. Putea sa orbeasca si adio teoria gravitatiei pentru o vreme.

3. Lavoisier

Pe langa faptul ca era chimist si biolog, s-a ocupat si de fiscul Frantei inainte de revolutie. (Vedeti, domnul Bodu este intr-o companie selecta. Mai sunt si alte personalitati care au avut atributii fiscale. Copernic a vrut sa schimbe sistemul fiscal al Poloniei. Newton a fost seful monetariei. Si asa mai departe).

Vine asadar revolutia, se hotaraste decapitarea lui Lavoisier. Omul nostru se hotareste sa faca un ultim bine stiintei. Sa vada cat timp mai functioneaza creierul dupa ce este decuplat de la circulatie. Se intelege cu un asistent de-al sau ca dupa ce va fi decapitat sa clipeasa. Ghilotina cade, capul lui Lavoisier clipeste de 15-20 de ori.

 

De mult voiam sa scriu postul asta despre cativa oameni care nu sunt razboinici ai luminii, nu sunt presedinti-jucatori, nu sunt cei mai bogati oameni din cimintir sau cei mai iscusiti manageri sau marketeri. Despre aia care au facut lumea de acum.

PS. Mi-am dat seama ca in subsidiar acest post este despre ochi. Si ca sa mai intarim un pic filonul asta: La finalul vietii, cand Galilei era orb, pe moarte, a fost vizitat de poetul John Milton (Paradise Lost). Care avea sa orbeasca si el mai incolo. Poate ca intalnirea asta a fost visata de Borges.

Uite ca nu ma tin de cuvant. Speram sa scriu despre o carte sau altceva frumos astazi. In schimb o sa scriu despre reclama asta la BCR Asigurari.

Pentru cine nu are chef sa o urmareasca, povestea e simpla: fata unui doctor ramane singura in cabinet si din greseala rastoarna niste praf peste o radiografie pulmonara transformand-o dintr-una normala intr-una cu ditamai tumoarea. Asigurarea BCR de malpraxis, putem citi pe un fundal muzical vesel.

Am vazut reclama asta exact dupa meciul Real – Steaua.

Doua doua chestii:

1. Nu cred ca e o targetare prea grozava: I mean, nu cred ca mai mult de 1% din populatie este cadru medical. Iar meciurile de fotbal nu sunt exact niste evenimente de nisa, de strict interes pentru medici. Ba as zica ca din contra: daca asigurarile medicale sunt necesare pentru medici si asistente, as spune ca peste 65% din target sunt femei. Iar femeile nu prea se uita la meciuri.

2. Ideea in sine a reclamei este stupida. E genul de gluma sadica si cretina. Genul de idiotenie care trebuie interzisa chiar de lege. Asta imi aduce aminte de bancul cu evreii inchisi intr-un dus al mortii care striga “Dati drumul, dati drumul!”, izbind disperati in usi. Dupa care se da drumul la gaz.

Nu e deloc funny, nu? Este cinica, sadica si nu tine cont de suferinta umana! La fel de imbecila mi se pare si aceasta reclama.

3 milioane de morti pe an! Asta e numarul de oameni care mor de cancer de plamani in fiecare an!

Adica daca va plimbati intr-o zi printr-un parc si vedeti doua mii de oameni, la anul unul nu va mai fi din cauza acestei maladii. Daca stati intr-un bloc mai mare, e foarte posibil ca un vecin sa moara de aceasta boala in sapte-opt ani. Sunt cam tot atatea victime cat o mie de World Trade Centere. Sau cate un Boing 747 plin ochi cazut in fiecare ora a fiecarei zi pe parcursul unui an.

Nu vreau sa fiu patetic. Nu vreau sa fac morala. Si jur ca am destul simt al umorului, sometimes twisted enough. Insa mi se pare o cretinitate insensibila.

Intotdeauna am crezut ca banii au functia sociala de a elimina idiotenia. Ca daca trebuie sa scoti banii din buzunar, atunci deschizi bine ochii. Ca te intrebi daca chestia asta pe care o faci pe bani, sau pe care cumperi pe bani, chiar e buna. Si iti spui toate rezervele. Se pare ca ma insel. Imi este imposibil sa inteleg cum asemenea lucru poate sa se intample.

Cum o companie dintr-un grup cu o capitalizare de 5-6 miliarde de euro face chestia asta. Cum isi bate joc de oamenii bolnavi. Pe moarte.

Si cum nu au avut nici un pic de empatie. For fucking God sake, sa auzi ca o persoana apropiata este suspecta de cancer (si sa va uitati ce pata mare era pe radiografia aia) este o catastrofa psihologica. Iar ei, specialistii in asigurari de viata, ar trebui sa stie asta, nu?

O ultima propozitie: La reclamele cu Gogu si coniacul Unirea, CNA-ul s-a sesizat. Desi dupa parerea mea, nu erau nici pe departe atat de idioate. Erau doar amuzante, desi in stilul grosier. Daca cineva stie pe cineva de la CNA, atrageti-le atentia asupra reclamei acesteia.