1. Slipsteam – un termen foarte misto

2. Bob Dylan – Love Minus Zero/No Limit (video Dylan | video Clapton)

3. Am fost la Gaudeamus (12 carti – I’m a book addicted)

4. Am vazut o fata (nu mai mult de 16 ani) care citea avida in tramvai din Joyce – Portretul artistului in tinerete.

5. Apropo de Joyce, vorbeam cu cineva zilele astea si mi-am dat seama ca unul dintre arhetipurile cele mai placute mie, hermeneuticul Ulisse era mai degraba un porc care si-a lasat nevasta cu copilul ca sa plece aiurea, dupa care s-a intors acasa cu pretentia ca totul sa fie ok. Depinde de perspectiva, banuiesc. Nici Ahile nu era prea breaz, daca stau sa ma gandesc.

6. Foarte bun articolul asta din wikipedia despre operatiunile de pedepsire a celor implicati in luarea de ostatici a sportivilor israelieni la Munchen. Te face sa te gandesti asupra terorismului de stat, unde incepe si unde se termina. Oricum vorba Goldei Meier (“Send forth the boys”) suna foarte misto – very action-like N-am apucat sa vad filmul lui Spielberg pana acum, poate o sa il vad zilele viitoare.

Am primit de la un cititor al blogului meu (Viorel) urmatorul email:

dragă Cătălin

problema  cu  icoanele

dacă să fie sau nu în şcolile de stat

eu am o altă întrebare

de ce să-mi dau copiii la şclile de stat

vreu să-i dau la unele particulare sau să-i pregătesc în particular şi anual să dea nişte teste pentru promovare

învăţământul la grămadă este nociv

nici nu cred că este propriu fiinţei umane  ci mai degrabă turmelor

să fie obligatoriu dar forma să o aleg eu

şi în felul acesta dispare şi problema cu icoanele

fiecare îşi alege forma de învăţământ pentru copilul său şi gata

deci eu protestez pentru că nu există în românia decât învăţământul de stat

este şi neigienic 20-30 de copii într-un spaţiu aşa de mic şi de infect cun sunt sălile din şcolile noastre

eu doresc pentru copiii mei ore de muzică, de limbi clasice, de pictură, de retorică şi mai puţin de chimie, biologie, fizică, matematică şi chiar română mai ales româna  cum este predată astăzi într-o formă naţionalistă şi fără o minimă flexibilitate

se poate spune că învăţământul nostru românesc cum se prezintă astăzi este o formă de dictatură asupra conştiinţei copiilor

alături de nişte programe care ţin de perioada secolului XIX şi care aduc aminte de multe ori de tensiunea dintre ştiinţă şi religie şi care văd că şi astăzi continuă prin prezenţa în şcoală a unor simboluri sau nu

se mai adaugă şi gândirea îngustă a celor mai mulţi dintre profesori care au şi problemele lor psihice şi care se răsfrâng asupra elevilor

domnule stat românesc daţi posobilitatea cetăţenilor să aleagă forma de învăţământ pe care ei o doresc pentru ei şi copiii lor

aşa cum se susţine libertatea religioasă aşa doresc să se susţină şi libertatea educaţională

de acest lucru se apropie puţin sistemul universitar dar şi el este departe de ceea ce este bine pentru noi

dacă stăm şi analizăm relaţia dintre biserica şi societate vedem că în clipa când a fost instituită educaţia obigatorie ea s-a rupt de biserică şi a trecut la stat

eu vreau ca educaţia să nu mai fie la stat   să nu mai fie îndoctrinaţi copiii după bunul plac al politichiei care este la modă

educaţia să treacă la familie

să fie obligatorie dar nu la turmă 

Nu pot sa spun decat ca dansul are intr-o mare masura dreptate. Imi aduce aminte de Ernest Gellner si de teoriile sale cu privire la nasterea natiunilor si a nationalismului in secolul al XX-lea pe fondul extinderii bratului lung al statului asupra teritoriului si al industrializarii rapide, prin inventarea unui specific national unificator intre regiuni. Iar sistemul educational a fost intr-adevar unul dintre pilonii nivelatori ai diferentelor regionale. Practic Gellner sustinea (asta daca mai imi aduc aminte bine lecturile de acum vreo opt ani) ca sistemul educational unificat creat in secolul al XIX-lea a avut ca scop tocmai crearea limbii comune necesare unei identitati nationale si a deprinderilor bazale necesare in jocul economic in societatea industrializata. Cu alte cuvinte sistemul educational creat in secolul XiX-lea a fost facut nu ca sa ilumineze si sa individueze, ci mai degraba ca sa niveleze si sa faca entitati previzibile: cetateni nationali care folosesc aceasi limba (cu cat mai putine particularitati dialectate), impartasesc aceasi cultura, si sunt rotite intersanjabile in mecanismul economic.

Este evident ca cel putin in Romania nu s-a schimbat mare branza in sistemul educational, de pe vremea lui Spiru Haret. (Sigur se pot da cateva exemple contrare insa extrem de rarisime si rezervate unor elite bogate.) Ar fi interesant de stiut care sunt tendintele in educatia elementara din alte tari. Cum este depasit rolul nivelator al educatiei.

Later update: Acum mi-am recitit postul si mi-am dat seama ca poate nu e foarte explicit. Eu nu sunt pentru distrugerea invatamantului de stat, ci pentru realizarea unui sistem concurential intre diferitele forme de invatamant public si privat si pe o variatie mai mare a materiilor predate in functie de interesele copiilor interesati. Sa fim cinstiti, lipsa concurentei la nivelul invatamantului primar (unde fiecare parinte isi duce copilul cat mai aproape de casa, deci o forma de monopol geografic) distruge foarte mult din potentialul de invatare al copiilor (o gramada de invatatoare/invatatori/profesori/profesoare plictisite, grase si telenoveliste care nu simt vreo vocatie deosebita pentru ceea ce fac).

Imi permit sa dau un paste dupa pozitia Mihaelei Miroiu (o persoana extraordinara) din ziarul Ziua Adevarul .

Miroiu: Varianta neutră, preferabilă celei a majorităţii
Mihaela Miroiu, profesor de ştiinţe politice la SNSPA, recunoaşte că este creştin-ortodoxă prin botez, credinţă şi practici religioase, că merge la biserică şi are duhovnic. De asemenea, este iconofilă. Totuşi, a semnat pentru retragerea icoanelor din şcoli. Am vrut să aflăm ce i-a motivat gestul.
- De ce?
- Drepturile omului sunt produsul secularizat al valorilor creştine originare. Pe această cale, fiecare om are drepturi egale cu ale celorlalţi în virtutea faptului că este om. Respect raţional şi alte credinţe în afara celor creştine, chiar dacă nu ader la ele. Respect raţional liber-cugetătorii. În spaţiul public, comunităţile sunt foarte heterogene religios şi chiar nereligioşii sunt foarte heterogeni. În democraţie nu îi putem constrânge pe alţii să creadă şi să fie ca noi.
- Nu vă gândiţi că interdicţia îi discriminează pe majoritari?
- M-aş gândi, mai degrabă, cum m-aş simţi în situaţia celui mai defavorizat membru al comunităţii. Consider morală orice normă care m-ar favoriza şi când aş fi în cea mai marginală situaţie posibilă. Să nu uităm cât de persecutaţi au fost primii creştini fiindcă nu erau ca majoritatea. Ce m-aş face dacă pământul ar fi populat cu oameni de alte credinţe şi credinţa mea ar fi marginalizată? Ce se făceau albanezii credincioşi într-o societate atee? Ce s-ar face românii ortodocşi în SUA ori Italia, dacă nu ar putea să îşi construiască biserici şi li s-ar impune religia majoritară?
- Problema ar fi deci monopolul, nu simbolurile?
- Personal aş adera mai degrabă la varianta ecumenic-umanistă: oricare i-ar fi credinţa, o persoană trebuie să îşi regăsească simbolurile religioase în spaţiul public. Dacă acest lucru este foarte dificil, cred că este de preferat varianta neutră, nu impunerea simbolurilor majorităţii. Mie mi-e drag să văd icoane şi să le sărut. Pe scurt, sunt iconofilă. Lângă biroul meu de acasă este icoana de la străbunica. Dar este problema mea privată, cum altul poate avea Steaua lui David sau Semiluna ori statuia Raţiunii. (Val Vâlcu)

Sigur, poate este o platitudine, un loc comun, dar este important sa intelegem ca drepturile omului nu sunt despre minoritati si despre majoritati, nu despre decizii politice, ci despre comfortul moral in societate al celor mai napastuiti de soarta, a acelora care nu pot intra cu forte depline pe piata libera ca sa isi castige pozitia. Si care primesc aceste drepturi exact in virtutea conditiei lor umane. Drepturile omului sunt premiza jocului economic/social, si nu rezultanta. Agora trebuie sa fie echidistanta.

In alta ordine de idei sau poate aceasi ordine, ieri am aflat ca a murit Milton Friedman. Sa speram ca intr-o buna zi ideile lui vor deveni practica si ca lumea isi va aminti de el ca de Aristotel sau de Rousseau (parinti ideatici ai societatii, un pic prafuiti, un pic marginiti).

V-ar placea sa fiti un avion de acrobatie pilotat de Gwen Stefani?  

pronuntata in sedinta publica din data de 27 martie 2005 de catre Tribunalul Buzau si Decizia nr. 1917 pronuntata in sedinta publica din data de 20 iulie 2006 de catre Curtea de Apel Ploiesti.

Astfel, instanta a considerat ca „prin existenta simbolurilor religioase pe peretii cancelariilor, holulilor si salilor de clasa din invatamant nu sunt incalcate drepturile fundamentale la libertatea de constiinta, gandire si libertatea credintelor religioase, respectiv al egalitatii in drepturi ale elevilor si nu reprezinta o situatie discriminatorie pentru fiica reclamantului, eleva la Liceul de Arta „Margareta Sterian” din Buzau, care frecventeaza orele de religie predate. Se retine ca in cazul acestei unitati de invatamant exista o situatie speciala in raport de celelalte scoli pendinte I.S.J. Buzau, intrucat majoritatea icoanelor expuse in aceasta institutie sunt lucrari elaborate de elevii liceului sub indrumarea profesorilor de specialitate, fiind considerate obiecte de arta”. Decizia Curtii de Apel Ploiesti este definitiva si irevocabila. In consecinta, Colegiul Director nu se pronunta, respectand principiul autoritatii de lucru judecat.

Cu privire la cel de-al doilea capat de cerere, Colegiul Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii a decis sa recomande Ministerului Educatiei si Cercetarii elaborarea si implementarea unei norme interne (circulara, instructiune) , intr-un timp rezonabil, prin care sa reglementeze prezenta simbolurilor religioase  in institutiile de invatamant public. Aceasta norma interna trebuie sa se fundamenteze pe urmatoarele principii:

1. sa asigure exercitarea dreptului la invatatura si accesul la cultura in conditii de egalitate;
2. sa respecte dreptul parintilor de a asigura educatia copiilor potrivit convingerilor lor religioase si filosofice;
3. sa respecte caracterul laic al statului si autonomia cultelor;
4. sa asigure libertatea de religie, constiinta si convingeri a tuturor copiilor in conditii de egalitate;
5. sa afiseze simbolurile religioase doar in cursul orelor de religie sau in spatiile destinate exclusiv invatamantului religios.

Hotararea Colegiului Director al Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii va fi elaborata, motivata si comunicata in termenul legal de 15 zile de la adoptare. Hotararea poate fi atacata in termen de 30 de zile la autoritatea emitenta potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.