Archive for November, 2006
Abia acum am bagat de seama ca Dan mi-a dat o leapsa acum vreo doua trei saptamani. (Scuze, Dan, ca n-am aobservat pana azi - de fapt pana ieri seara.)
Asadar idea e simpla: doua carti pe care le-ai alege sa le citeasca cat mai multa lume. Tot globul daca se poate.
Alegerile mele sunt simple:
Arhipelagul Gulag - Alexandr Soljeniţîn
O carte zguduitoare. Care vorbeste despre modul in care este posibil raul. Asta imi aduce aminte despre spusele cuiva despre schimbarea de paradigme. Despre faptul ca o paradigma trebuie sa fie extraordinar de puternica ca sa inlature una veche din mentalul colectiv. Pana la Dante nu a existat infern cu adevarat. Iar dupa, Infernul este in aproape toate mintile acela din Divina Comedie. Cu cercuri si bolgii si damnati. Pana in secolul nostru. Cand, cred eu, infernul a devenit cel al Gulagului si al Auschwitz-ului. Daca pui back-to-back Arhipelagul Gulag si Divina Comedie iti dai seama de asta cu usurinta. Plus ca patimile suferite de victime sunt reale. Si or cat s-ar chinui un scriitor, nu poate sa reproduca in fictiune textura realitatii.
Povestea fara sfirsit - Michael Ende
Exista cartile alea putine la numar, nepretentioase, poate chiar prostute pe alocuri, care iti dau forta. Care spun despre tine. Care vorbesc copilutului ala din tine. Adolescentului care promitea ca va intoarce lumea, ca va fi altfel. Ca nu se va lasa aruncat in mundanul cotidian. Cartile despre acum. Pe care le citesti pentru tine si pentru placerea ta. Intelepte. (Si apropo de asta, exista cineva care poate sa scrie o carte d-asta: Irene)
Ei bine, “Povestea fara sfarsit” este una dintre dovezile alea ca viata e totusi buna, in ciuda tuturor macelurilor, rautatilor si idioteniilor - ca maimutele umane o sa se transforme in elfi, incet-incet 
A doua e ciocolata foarte amaruie. Biblia nu pomeneste (decat in versiunea secreta pentru initati) dar cartile mistodetot si ciocolata f. amaruie au fost printre chestiile pe care le-a facut Dumnezeu in a doua saptamana, dupa ce si-a facut mana in prima si a petrecut un weekend de huzureala.
No, acum e momentul pasarii leapsei. Greu aici, pentru ca blogosfera asta e plina de oameni interesanti. Ia sa vedem totusi cu ce carti ne-ar impuia capul, daca ar fi dictatori culturali, inegalabila Boo, nordicul Horia, si-mai-nordica-aproape-polara Andressa, cool ol’ Jen si meseriasul de The Tudor. Plus cei care nu au au blog. (Sau cei care au avut si l-au sters, dar care citesc nene, nu gluma ;) ) Sunt cativa pe aici care chiar au comentarii mai misto decat posturile care le prilejuiesc. De exemplu, Paula. (Ceva imi zice ca ar baga un Ayn Rand ).
November 5th, 2006
1. Cred ca as fi baut cu placere o bere cu Bach. Fac pariu ca era un tip cu simtul umorului si pofta de viata. Ma gandeam la asta azi ascultand variatiunile Goldberg. Si cred ca Bach ar fi tinut un blog misto.
2. Imi place in primele zile cand da frigul. Parca imi merge mintea mai bine. Sau poate ca ingheata spiritul autocritic si atunci doar mi se pare ca mintea imi merge mai bine.
3. “Negrul ramane negru!” Ai crede ca este un slogan la un film porno. Sau poate lozinca unui grup de white supremacists. Este doar tagul la un detergent aditiv (oi fi zis bine?) care tine rufele negre negre.
November 4th, 2006
Pentru cei care au ceva mai mult timp sa citeasca o chestie desteapta, uite un articol foarte tare din blogul Guardian despre dialog, despre libertatea de constiinta si despre chestionarea credintelor:
Religions don’t deserve special treatment
Mi-a starnit interesul pentru autor: A. C. Grayling - profesor de filosofie la University of London. Aparent a scris si o carte despre bomdardamentele aliatilor in al doilea razboi mondial. Daca sunt justificate sau sunt crime.
Si inca o faza. Comparati nivelul comentariilor cu cele facute pe siturile ziarelor romanesti, chiar si a celor mai elevate. Mai avem drum mult de batut…
The point to make in opposition to the predictable response of religious believers is that human individuals merit respect first and foremost as human individuals. Shared humanity is the ultimate basis of all person-to-person and group-to-group relationships, and views which premise differences between human beings as the basis of moral consideration, most especially those that involve claims to possession by one group of greater truth, holiness, or the like, start in absolutely the wrong place.
We might enhance the respect others accord us if we are kind, considerate, peace-loving, courageous, truthful, loyal to friends, affectionate to our families, aspirants to knowledge, lovers of art and nature, seekers after the good of humankind, and the like; or we might forfeit that respect by being unkind, ungenerous, greedy, selfish, wilfully stupid or ignorant, small-minded, narrowly moralistic, superstitious, violent, and the like. Neither set of characteristics has any essential connection with the presence or absence of specific belief systems, given that there are nice and nasty Christians, nice and nasty Muslims, nice and nasty atheists.
November 3rd, 2006
Via Jen, am aflat de povestirile astea micro-minuscule. Wired e genial. Iar formatul de sase cuvinte e perfect pentru epoca asta de fast consumption, nu?
Cele mai tari trei, dupa mine.
“1940: Young Hitler! Such a cantor!”
- Michael Moorcock
“Dorothy: “Fuck it, I’ll stay here.”"
- Steven Meretzky
“It cost too much, staying human.”
- Bruce Sterling
Plus asta a lui Hemmingway care e geniala:
“For sale: baby shoes, never worn.”
November 2nd, 2006
1. Galilei
Avea 23 de ani si i-a venit ideea sa se puna cu Aristotel. Pana atunci ce spusese Aristotel nu se verifica - era litera de lege. Aristotel sustinea ca un obiect de zece livre va cadea de zece ori mai repede decat unul de o livra. Galilei sustinea ca vor cadea cu aceasi viteza.
Asa ca pustiul nostru (in zilele noastre ar fi junior programmer/engineer/accountant sau avocat stagiar sau preparator) a inceput sa umble prin universitate si prin cetate anuntandu-si provocarea.
A venit o multime de lume la ora fixata, sa se uite ca la urs. Si sa rada de individul impertinent. Galilei s-a urcat in in turn, a ajuns sus, cu obiectul de zece livre intr-o mana si cel de livra in cealalta. Le-a dat drumul. Au ajuns exact in acelasi timp. Aproape doua mii de ani de ignoranta au luat sfarsit cand cele doua greutati au atins solul. Timp in care nimeni nu incercase sa vada daca chiar asa este.
2. Newton
Credea ca globul ocular percepe culorile si formele datorita naturii sale sferice - adica divine, perfecte and so on. Si ca sa vada daca teoria e corecta a luat un ac si si l-a introdus pe langa ochi pana in partea din spate. Apoi a inceput sa apese ca sa deformeze sfera. Sa vada ce se intampla. A avut probleme de vedere cateva zile dupa aceea. Putea sa orbeasca si adio teoria gravitatiei pentru o vreme.
3. Lavoisier
Pe langa faptul ca era chimist si biolog, s-a ocupat si de fiscul Frantei inainte de revolutie. (Vedeti, domnul Bodu este intr-o companie selecta. Mai sunt si alte personalitati care au avut atributii fiscale. Copernic a vrut sa schimbe sistemul fiscal al Poloniei. Newton a fost seful monetariei. Si asa mai departe).
Vine asadar revolutia, se hotaraste decapitarea lui Lavoisier. Omul nostru se hotareste sa faca un ultim bine stiintei. Sa vada cat timp mai functioneaza creierul dupa ce este decuplat de la circulatie. Se intelege cu un asistent de-al sau ca dupa ce va fi decapitat sa clipeasa. Ghilotina cade, capul lui Lavoisier clipeste de 15-20 de ori.
De mult voiam sa scriu postul asta despre cativa oameni care nu sunt razboinici ai luminii, nu sunt presedinti-jucatori, nu sunt cei mai bogati oameni din cimintir sau cei mai iscusiti manageri sau marketeri. Despre aia care au facut lumea de acum.
PS. Mi-am dat seama ca in subsidiar acest post este despre ochi. Si ca sa mai intarim un pic filonul asta: La finalul vietii, cand Galilei era orb, pe moarte, a fost vizitat de poetul John Milton (Paradise Lost). Care avea sa orbeasca si el mai incolo. Poate ca intalnirea asta a fost visata de Borges.
November 2nd, 2006
Uite ca nu ma tin de cuvant. Speram sa scriu despre o carte sau altceva frumos astazi. In schimb o sa scriu despre reclama asta la BCR Asigurari.
Pentru cine nu are chef sa o urmareasca, povestea e simpla: fata unui doctor ramane singura in cabinet si din greseala rastoarna niste praf peste o radiografie pulmonara transformand-o dintr-una normala intr-una cu ditamai tumoarea. Asigurarea BCR de malpraxis, putem citi pe un fundal muzical vesel.
Am vazut reclama asta exact dupa meciul Real - Steaua.
Doua doua chestii:
1. Nu cred ca e o targetare prea grozava: I mean, nu cred ca mai mult de 1% din populatie este cadru medical. Iar meciurile de fotbal nu sunt exact niste evenimente de nisa, de strict interes pentru medici. Ba as zica ca din contra: daca asigurarile medicale sunt necesare pentru medici si asistente, as spune ca peste 65% din target sunt femei. Iar femeile nu prea se uita la meciuri.
2. Ideea in sine a reclamei este stupida. E genul de gluma sadica si cretina. Genul de idiotenie care trebuie interzisa chiar de lege. Asta imi aduce aminte de bancul cu evreii inchisi intr-un dus al mortii care striga “Dati drumul, dati drumul!”, izbind disperati in usi. Dupa care se da drumul la gaz.
Nu e deloc funny, nu? Este cinica, sadica si nu tine cont de suferinta umana! La fel de imbecila mi se pare si aceasta reclama.
3 milioane de morti pe an! Asta e numarul de oameni care mor de cancer de plamani in fiecare an!
Adica daca va plimbati intr-o zi printr-un parc si vedeti doua mii de oameni, la anul unul nu va mai fi din cauza acestei maladii. Daca stati intr-un bloc mai mare, e foarte posibil ca un vecin sa moara de aceasta boala in sapte-opt ani. Sunt cam tot atatea victime cat o mie de World Trade Centere. Sau cate un Boing 747 plin ochi cazut in fiecare ora a fiecarei zi pe parcursul unui an.
Nu vreau sa fiu patetic. Nu vreau sa fac morala. Si jur ca am destul simt al umorului, sometimes twisted enough. Insa mi se pare o cretinitate insensibila.
Intotdeauna am crezut ca banii au functia sociala de a elimina idiotenia. Ca daca trebuie sa scoti banii din buzunar, atunci deschizi bine ochii. Ca te intrebi daca chestia asta pe care o faci pe bani, sau pe care cumperi pe bani, chiar e buna. Si iti spui toate rezervele. Se pare ca ma insel. Imi este imposibil sa inteleg cum asemenea lucru poate sa se intample.
Cum o companie dintr-un grup cu o capitalizare de 5-6 miliarde de euro face chestia asta. Cum isi bate joc de oamenii bolnavi. Pe moarte.
Si cum nu au avut nici un pic de empatie. For fucking God sake, sa auzi ca o persoana apropiata este suspecta de cancer (si sa va uitati ce pata mare era pe radiografia aia) este o catastrofa psihologica. Iar ei, specialistii in asigurari de viata, ar trebui sa stie asta, nu?
O ultima propozitie: La reclamele cu Gogu si coniacul Unirea, CNA-ul s-a sesizat. Desi dupa parerea mea, nu erau nici pe departe atat de idioate. Erau doar amuzante, desi in stilul grosier. Daca cineva stie pe cineva de la CNA, atrageti-le atentia asupra reclamei acesteia.
November 2nd, 2006
Next Posts