1. Cred ca as fi baut cu placere o bere cu Bach. Fac pariu ca era un tip cu simtul umorului si pofta de viata. Ma gandeam la asta azi ascultand variatiunile Goldberg. Si cred ca Bach ar fi tinut un blog misto. 
2. Imi place in primele zile cand da frigul. Parca imi merge mintea mai bine. Sau poate ca ingheata spiritul autocritic si atunci doar mi se pare ca mintea imi merge mai bine.
3. “Negrul ramane negru!” Ai crede ca este un slogan la un film porno. Sau poate lozinca unui grup de white supremacists. Este doar tagul la un detergent aditiv (oi fi zis bine?) care tine rufele negre negre.
Un prieten imi spunea ca el functioneaza mai bine pe frig pentru ca seamana cu trollii lui Pratchett
De la fizica noi stim ca rezistenta conductorilor de electricitate este proportionala cu temperatura. Ceea ce insemneaza ca viteza cu care electricitatea este condusa creste o data cu scaderea temperaturii. Creierul uman functionand si el cu electricitate, rezulta prin analogie ca frigul ii creste viteza de procesare a datelor. Iata de ce mintea iti merge mai bine la rece.
Cogito ergo sum!
Atunci putem sa facem foarte foarte frig in cateva cladiri selecte din Bucuresti? Ma gandeam sa incepem cu Casutza Poporului
ar insemna ca IQ-ul la eschimosi depaseste 250 in mod normal. Cogito ergo mi’s
)
Alb, dalb de alb
Da, Bach ar fi avut un blog inteligent si spiritual, evident, nu atat de glamorous cum ar fi fost blogul lui Haendel, nici atat de ingrozitor de serios si abstract ca cel al lui Monteverdi, mai putin amuzant decat blogul lui Lully, si mult mai matur decat blogul oarecum adolescentin (in sensul bun al cuvantului) al lui Pergolesi. Ar fi postat mult si bine (spre deosebire de Mr. de Sainte-Colombe care ar fi avut post-uri superbe, dar rarissime), si intr-un stil foarte down-to-earth, nu ca pretiosul blogger Cimarosa…
Sincer, eu as fi fost curioasa sa citesc si blogul lui Purcell.
Iti recomand sa asculti cat mai mult din creatia lui Bach (oratorii, pasiuni, etc) si citeste biografia lui. Iti vei da seama ca nu era deloc asa cum crezi tu. Nu era genul de tip “de gasca”, exuberant, extrovertit, sugubat, etc. Era un tip extrem de profund, intovert, filosof, foarte religios si retras. Se inchidea cu saptamanile in camera pentru a compune si uita pana si de mancare. Nu de putine ori, il gasea sotia plangand deasupra compozitiilor sale.
Si cu siguranta nu ar fi avut timp si interes pentru a scrie un blog.
Cat despre amestecul grosolan pe care il fac unii intre renascentism si baroc…ce sa mai zic? Fac cinste cu o ciocolata domnisoarei, daca isi argumenteaza cu mai mult de un cuvant caracterizarile facute mai sus.
Unii oameni ma iau prea tare in serios!
Serios vorbind acum, sunt niste caracterizari pur subiective ale unor bloggeri, pardon, compozitori care-mi plac. Toti, fara exceptie (antipatiile mi se muta in secolul XIX). N-am argumente cand vine vorba de muzica, e chestie de perceptie. Si da, sunt constienta ca n-ar fi avut blog, da’ ne mai jucam si noi! Asa ca am pierdut ciocolata.
Draga Oana Anca, daca urechile domnisoarei ar fi facut o confuzie chiar atat de grosolana, ar fi vorbit, probabil, si de bloggerul Josquin des Prez, alaturandu-l bloggerului Boccherini. Cat despre Monteverdi (probabil la el te referi), domnisoara se indoieste ca il putem incadra in mod grosolan si fara echivoc intre renascentisti, alaturandu-l doar lui Orlando di Lasso si negandu-i orice asemanare cu Heinrich Schutz. E adevarat, pe de alta parte, ca Monteverdi nu-i Charpentier, asa ca departe de mine a-l incadra intre barocii sadea cu mers tantos si peruca pudrata!
Recitindu-mi comentariul, insa, eu ma arat mai enervata de faptul ca l-am pomenit pe Cimarosa, pentru ca-ntre un baroc si-un rocochist diferenta e ca de la cer la pamant, in ciuda perucii pudrate care ii uneste… E, daca ma intrebi pe mine, o gafa cosmica, un argument in plus ca nobody’s perfect, vorba nemuritorului Gambetta.
Cat despre argumente, mie mi-e evident ca e asa cum am zis eu si nu altfel. Nu vad ce nu ti-e clar
Iar sfatul de a le citi biografiile banuiesc ca nu-i era adresat doar lui Catalin, asa ca voi fi mai mult decat incantata sa il urmez si eu!
Gataaaaaa, am gasit metoda de a determina cine intra in clubul select al barocilor: peruca pudrata, cu par (?) lung si bogat ca o coama de leu. Peruca pudrata dar scurta e clasica toata ziua, iar daca stimabilul n-are peruca… I’m very sorry, ramane la poarta. Tinuta e obligatorie.
Pingback: Catastif » Screw you guys, I’m going home
vaideminesidemine, Catalin, da’ nu era in plan sa te indispun!
zau ca-mi pare rau ca te-ai suparat din cauza mea, si-mi cer scuze si fata de Oana Anca daca i-am zis ceva offensive, ca nu am chiar nimic impotriva ei.
Iti dau perfecta dreptate, e blogul tau si ai dreptul sa n-ai decat comentarii dragute pe el.
Hai nu mai plange, promit ca alta data nu mai aberez in halul asta la tine pe blog!
Eu nu promit decat sa zambesc in continuare si sa mai plasez comentarii acolo unde simt eu ca vreau sa o fac.
La mai mare si numai bine!
By the way, I hate cats.
What the hell happened here?
Bai oameni buni nu m-am suparat din cauza voasta (ce childish suna
) Paula, s-a postat trackbackul ala aici din cauza linkului din postul respectiv – pe catfight or something. Dar nu are legatura postul ala cu postul asta. Va rog, continuati, I like it 
Si Oana, te rog zambeste si posteaza. Zau ca nu are legatura.
Si eu care incepusem sa ma simt importanta. Sunt profund dezamagita
.
Inspiratie si voie buna!
Multumesc, Oana. Dar esti importanta. Sunt convins ca ma vei enerva o data foarte tare, important este sa persisti
Glumesc 
Eu nu combat persoane. Combat idei. A, si inca ceva: ma enerveaza cei ce se justifica. Nu glumesc:P