Archive for December, 2006
Ma gandeam sa scriu un post mai intelectual despre momentele de epifanie care merita tot travaliul (voia sa dau un exemplu dintr-o nuvela super misto de Raymond Carver - despre un betivan care isi aminteste cum in tinerete a vazut o fata coshar si asta i-a ales drumul in viata).
Sau puteam sa scriu un post very eighties despre cum noi, oamenii liberi, astia care scriu cate ceva, care gandesc cate o data, care isi fac treaba nu doar pentru bani dar si pentru the fun of the game, reprezentam intr-o forma varful de lance, care care trebuie sa innobileze societate, sa o faca mai buna, si tot noi suntem vinovati daca peste zece ani vom mai auzi cuvantul Becali pe posturile de televiziune, nimeni altcineva. We build this fuckin’ city, vom zice. Si va fi exact asa cum suntem noi. Va fi masura noastra, asa cum societatea actuala este masura parintilor nostri.
O sa scriu ambele posturi in zilele viitoare (desi, intr-un fel, deja le-am scris).
Acum o sa spun doar atat:
Duceti-va pe Linerider. Si desenati-va drumul propriu. Mai complicat sau mai simplu, dupa cum aveti chef. Mai riscant (e frustrant cum omuletul ala se duce de-a berbeleacul) sau risk-free. (Daca o sa va uitati la filme o sa vedeti tot felul de constructii foarte baroc-complexe. Generatia web2.0 si modul ei de a se distra 
)
Dar sa revin: va doresc ca si in viata sa puteti sa va desenati le fel de usor drumul. Si sa o faceti de asa maniera incat sa extrageti cat mai mult fun din el fara sa cadeti prea des in bot! La multi ani 
December 31st, 2006
Uite un podcast foarte misto despre antreprenoriat social si microfinantare. Despre Kiva.org - o varianta online foarte transparenta a acestui proces. (Pentru cei care nu stiu premiul Nobel pentru pace a fost luat anul acesta de Muhammad Yunus si Grameen Bank tocmai pentru sprijinul oferit celor mai saraci dintre saraci).
Premiza e foarte simpla: pentru unii oameni cateva zeci sau sute de dolari sunt diferenta de la o viata in perpetua mizerie la un trai mult mai bun, prin realizarea unor mici afaceri sustenabile. Dupa cum spune si wikipedia, Yunus a fost inspirat in 1974 “to make a small loan of $27 to a group of 42 families so that they could create small items for sale without the burdens of predatory lending”. 27 de dolari pentru 42 de familii, va dati seama in ce lume traim? Si faza e ca institutiile bancare nu vor sa se incurce cu ei - castigurile sunt mult prea mici. Si astfel acesti microantreprenori raman la mana camatarilor.
Un podcast care iti da intr-adevar de gandit. Si ce e mai interesant, dupa cum spune initiatorul proiectului, e ca rata de platire a acestor microcredite e de peste 95%. Mai mare decat rata de plata a imprumuturilor pe carti de credit in tarile civilizate.
Desi poate parea inca o chestie sociala lipsita de viabilitate, este posibil ca genul asta de activitate sa fie mult mai buna decat donatiile clasice. Pentru ca exista mai mult control, accountability. Pentru ca un microcreditor poate sa vada ce se intampla cu banii sai. Pentru ca banii nu merg in consum, ci in investitii. Si pentru ca se reintorc si pot fi folositi pentru alte persoane care au nevoie. Am incercat sa imprumut si eu o afacere, dar aparent merge numai prin PayPal (care nu e disponibil in .ro; poate dupa 1 ianuarie o sa fie si la noi).
December 30th, 2006
Arunc o privire la Jason (tare introducere, nu? :)) ) si zic: daca el e Green Lantern, atunci eu cine sunt ?
Ei bine:
Spider-Man
| Spider-Man |
|
85% |
| Green Lantern |
|
70% |
| Superman |
|
65% |
| Robin |
|
65% |
| Catwoman |
|
50% |
| Supergirl |
|
40% |
| Iron Man |
|
35% |
| Batman |
|
30% |
| The Flash |
|
30% |
| Hulk |
|
25% |
| Wonder Woman |
|
0% |
|
You are intelligent, witty,
a bit geeky and have great
power and responsibility.
 |
Cine mai face testul de super-eroi ca eu ma duc sa ma plimb prin oras? Sarind pe panzele alea care imi ies din maini, normal. Bai, daca sar de la etajul sapte si nu se deschid o sa fie ca in bancul cu Batman :))
December 29th, 2006
Ca tot scriam despre adaptarea scriitorilor la paradigma contemporana a consumului de carte/entertainment/informatie, HNU listeaza pe blogul lui o serie de carti foarte noi oferite sub licenta Creative Commons (adica gratis). Interesant e ca printre autori este si Cory Doctorow - unul dintre autorii de la Boing Boing (care mie mi se pare un model de blog superinteresant - un fel de tabloid electronic for geeks; pacat ca ii lipseste the Geekgirl de la linkul 5 :))
December 29th, 2006
Cine e #1 la jocuri cu doctorite? Pai da ! :))
December 28th, 2006
Magia pentru începatori - Kelly Link
Habar nu aveam de aceasta Kelly Link inainte sa fi citit cartea asta de povestiri. Am luat-o de la targul de carte pentru ca doream sa citesc ceva in acelasi timp inteligent, dar si usurel. Si care sa mearga cursiv la citit. Si o colectie de povestiri fantastice care a castigat Nebula, Hugo si alte premii de tipul asta parea sa mearga pe directia asta.
Sau cel putin asa ma gandeam eu - aducandu-mi aminte de ce povestiri se premiau cu Hugo si Nebula prin anii ‘70-’90. Boy, I was wrong Si hai sa va explic de ce. Premiilea astea doua sunt cele mai importante din SF (unul il dau fanii - Hugo, celalalt scriitorii - Nebula). Ulterior s-a adaugat si fantasy si horror. Partea ciudata e ca genurile astea, care pe vremuri erau literatura populara, cu dorinta de a transcede, dar totusi literatura populara - accesibila cam pentru toti -, ei bine genurile astea acum nu mai sunt asa de populare. De fapt, nu prea mai exista literatura populara. TV-ul si cinema-ul au omorat incet-incet literatura populara. Pana si best-sellerurile de tipul DaVinci Code au mult mai multa audienta atunci cand sunt ecranizate.
Dar sa revenim, aveam genul asta SF si fantasy care se adresa predominant nisei de adolescenti si tineri. Din pacate targetul se reprofileaza pe seriale, pe reality showuri. Sectiunea mai desteapta (aia cu abilitati ingineresti) alege jocurile de strategie sau questurile. Aia si mai destepti se apuca sa inventeze ei chestii (povesti, lumi in Second Life, modele de afaceri, etc). Si atunci ce fac scriitorii nostri care nu vor sa renunte la mazgaitul hartiei. Raspuns: aia care pot se apuca sa scrie bine. Pentru ca cititul, imi pare rau sa o spun, nu mai este o ocupatie mainstream. E doar pentru o minoritate care stie sa aprecieze. Apropo de asta, e socant sa vezi cati oameni spun in zilele noastre ca ultima carte citita e una de management, de selfimprovement, de marketing, de dezvoltare persoanala, time management sau alte asemenea. Poate sunt eu batut in cap la faza asta, dar o carte de literatura buna, una de istorie sau una de filosofie/eseistica fac de 10 ori mai mult pentru dezvoltarea personala decat cartile celor 1000 de Top Gurus.
Dar hai sa ma intorc ca ai impresia nu o sa ating deloc continutul cartii daca continui asa. So: pe vremuri premiul Hugo insemna scriitura accesibila, idei destepte plus un final fie patetic-inaltator, fie neasteptat-uluitor (sense of wonder), in vreme ce premiul Nebula insemna scriitura ceva mai elaborata dar bine controlata, idei relativ comune insa with a twist, plus un final intr-o cheie mai degraba tragica, estetica, sens of lose. Asta pe vremuri. But things have changed, vorba lui Dylan.
Cele noua povestiri sunt complet altceva. Extrem de elaborate. Scrise parca de o persoana dusa bine cu pluta. Spooky. Dar in acelasi timp extrem de colorate. Daca ar fi sa rad, as putea sa spun ca aceasta Kelly Link pare un fel de evil twin sister a lui Irene 
Cel putin cateva dintre povestiri (Animalele de Piatra, Magia pentru incepatori, plus inca una al carui titlu l-am uitat) mi-au adus aminte de stilul ei. In cheie dark. Kind of Alice in Tara Minunilor se intalneste cu Stephen King si merg impreuna la William Burroughs care ii serveste cu o doza zdravana de acid, dupa care toti trei merg sa-l ia pe paranoicul de Phillip K. Dick sa se dea in trenulete intr-un balci mare. Sau intr-un Disneyland. Si, paradoxal, din cand in cand personajele mai comit si gesturi d-alea simple, minimalist-naturaliste a la Raymond Carver.
Povestile sunt interesante. Foarte-foarte astmosferice. Impanate cu diverse chestii misto la nivelul vocabularului si al imaginatiei. Totusi cinstit vorbind n-as putea spune ca ma obor dupa autoare. Un pic cam dezlanata pentru gustul meu. Sau macar pentru gustul meu din zilele astea. Adica atmosfera-atmosfera, dar uneori nu prea mai priceam exct ce se intampla pe acolo. Sau cum functionau personajele.
So, ca sa termin postul astra intr-un fel: daca va place genul asta dezlanat sau daca vreti sa cititi ceva bizar, scris intr-o maniera foarte personalizata, chiar merita ca cititi volumul respectiv de povestiri. E pentru estetii mai mult sau mai putin dusi, mai mult sau mai putin trendy. Daca sunteti insa ingineri si credeti ca siglele Hugo si Nebula de pe coperta indica niste povestiri SF cu nuts and bolts, big mistake
A, si uitasem ce voiam in titlu cu decadenta asta de inceput de secol. Citind-o m-am gandit ce cateva ori la Viena estetic-decadenta de la inceputul secolului al XX-lea. Acelasi timp de cautari estetice, de cautari ale unor maniere noi de expresie, generate de schimbari sociale si de paradigma. In acelasi timp genul asta de perioade sunt poate cele mai productive din punctul de vedere al artelor.
December 28th, 2006
Apropo de prietenie: Vorbeam o data cu un bun prieten (Remus Cernea) si ii spuneam ca fusesem acuzat ca nu as fi roman daca sustin scoaterea icoanelor din scoli. (Referitor la asta, acolo sa comite o mica eroare factuala afirmandu-se ca as fi spus ca sunt crestin - de fapt sunt agnostic ca viziune despre lume si am mai mai spus-o pe blog de cateva ori. Fireste, am fost botezat dar asta zau ca nu ma face sa fiu mai credincios decat daca nu as fi fost.)
Dar sa revenim: Vorbeam cu Remus si ii spuneam ca da, nu sunt roman daca asta inseama sa pupi in fund fantoma lui Stefan cel Mare, sa crezi ca dacii au cucerit Roma sau ca turcii nu au cucerit Viena din cauza valahilor, ca Ciprian Porumbescu e mai tare ca Brahms sau ca locul nostru e garantat sub soare si avem dreptul la recunostina vesnica pentru ca Petrache Poenaru a inventat stiloul. Sau pentru ca Antonescu nu a omorat decat 20% din evreii disponibili (nu calculez acum procentul exact pentru ca nu despre asta e vorba).
In primul rand si in primul rand sunt om. Pentru ca daca un om sufera nu voi intreba niciodata daca e roman sau austriac inainte sa incerc sa-l ajut, daca pot. Si pentru ca putin imi pasa daca un scriitor s-a nascut la Urlati. Daca o sa existe unul mai bun care s-a nascut in Paraguay o sa-l citesc pe ala.
Si totusi sunt roman. De ce?
Pentru ca romana este limba prietenilor mei. Pentru ca stiu cel mai bine sa rad in limba romana. Si sa imi exprim temerile si sperantele.
Deci inca o data, thank you, guys. Sunt roman pentru ca voi sunteti romani Si radeam in romana, dar visele noastre sunt general umane.
December 27th, 2006
Dap, ca se apropie sfarsitul anului, trebuie sa spun ca a fost o calatorie misto cu blogul. Si o se continue si la anul. M-am gandit sa dau premiile catastif pentru diverse chestii bloggeristice. Juriul e compus din mine. Premiile sunt compuse din 2 beri/sucuri/inghetate cand ne vom vedea sau dintr-o carte (dupa cum vedeti incerc sa incurajez cititul prin practicarea unui curs al berii in raport cu cartea puternic supraevaluat - sper sa nu ma spuneti la BNR pentru asta).
Premiul pentru cel mai bun blog personal merge la Irene. De departe. Alice si Tara Minunilor exista. Fata asta are doua chestii pentru care o invidiez: o claritate mentala si imaginativa extraordinara si un talent al cuvintelor extraordinar. Si in plus este si o persoana extraordinara. Super-super.
Premiul pentru cel mai bun blog de business merge la Dragos (care de fapt are doua: unapezi si argumente). Stiu nu sunt 100% business, dar un business trebuie sa fie cel putin 25% placere asa ca nici nu s-ar putea sa fie alfel.
Dragos si Radu mai castiga si Premiul “Thank you, guys” (pentru cate un post din noiembrie si pentru ca sunt niste tipi foarte tari cu care sper sa stau mai mult la taclale anul viitor)
Radu Pam-Pas castiga Premiul “Bai chiar ma bucur ca ne-am regasit dupa atatia ani“.
Si ar mai fi Premiul Special “Iepurasul Energizer” pentru Andreea (care scrie supermisto, este supermisto si face ca lucrurile si oamenii sa fie supermisto in jurul ei).
Si ar mai fi Premiul “Cultura e cool” care merge la Criz pentru culturavura si pentru implicarea in metropotam (BTW, uite aici ce superechipa). Si poate la anu’ facem si revista aia culturala cum vorbeam candva.
Si ar mai fi premiul pentru cel mai pretuit cititor al blogului asta. Fireste as putea sa fac si eu ca Times si sa zic “The Person of the Year is You” pentru ca zau asa si este, uite acum deja incep sa ma simt prost ca am lasat-o cam moale luna asta. O sa individualizez totusi pe cititorul meu in persoana Paulei. Care nu are blog, dar care a lasat in blogul asta niste comentarii mai tari decat posturile mele.
Paula este exact cititorul care imi place: inteligent, funny, cu puncte de vedere diferite, implicat. So. sper ca o data sa beau o bere/suc/cafea cu ea si-i spun multumesc. Sa va multumesc tuturor. De fapt o fac acum: Multumesc. Si scuze pentru literele mancate, pentru neatentiile in exprimare si pentru neclaritati. Pentru idei nu pot sa imi cer scuze - chiar daca unele sunt proaste, asta este, nu mai inveti cal batran in buiestru.
PS Imi dau seama ca am uitat sa vorbesc de Boo, de Eugen, de Tudor, de Andrei Rosca, de Jen, de Elena, de Cristi Manafu si de Carmen. Si stiu ca am am uitat si pe altii. Thank you, guys!!! Sper sa ne vedem mai des, sa radem mai mult, sa fim mai putin obositi si sa fim din ce in ce mai prieteni.
December 27th, 2006
“… it’s anti-religious, anti-nationalistic, anti-conventional, anti-capitalistic, but because it is sugar-coated, it is accepted.” (John Lennon despre Imagine)
December 21st, 2006
Duminica, in fata blocului meu era un pusti mai plinut tinand in lesa un pui de chow-chow (plinut si el). M-am jucat cu catelusul un pic, apoi l-am intrebat pe baietel cum l-a numit.
- Bursuc,.mi-a zis.
PS Acum mi-am adus aminte de look-alike contests (cei mai asemanatori stapani/caini).
December 21st, 2006
It is better to leave a vessel unfilled, than to attempt to
carry it when it is full. If you keep feeling a point that has been
sharpened, the point cannot long preserve its sharpness.
When gold and jade fill the hall, their possessor cannot keep them
safe. When wealth and honours lead to arrogancy, this brings its evil
on itself. When the work is done, and one’s name is becoming
distinguished, to withdraw into obscurity is the way of Heaven.
(Tao Te Ching)
Pur si simplu, in ultima vreme mi s-au tocit cuvintele. Sunt aceasi persoana, fac acelasi lucruri, citesc aceleasi carti insa mi s-a facut frica de vorbarie. In general mi-e frica de tacere, de faptul ca nu mai am nimic de spus. Fireste, e genul de temere absurda, pentru ca oricand putem sa mai vorbarim un pic, cu sens sau fara. O sa revin. Am idei de posturi interesante in drafts.
December 16th, 2006
Din cand in cand gasim si momente de distractie la munca. Si uneori uite ca gasim si chestii care sa ii distreze pe altii.
Galeria cu ursuleti
Am facut un concurs pentru CD-ul nostru educational de copii si i-am pus pe oameni sa deseneze ursi. Bine, de fapt copii trebuiau sa deseneze ursii, dar si mie mi-a facut mama desenele pana in clasa a IV-a, sa fim cinstiti. Dar am facut oamenii mari sa deseneze ursi si sa piarda din productivitate in the process Apoi noi am mai pierdut ceva timp la munca jurizandu-i. Si acum poate o sa pierdeti ci voi ceva timp uitandu-va la creatiile lor. Nu-s chiar Matisse-uri 
PS Eu am votat cu ursoaica roz cu gene lungi (preatty sexy, nu-i asa?), dar a pierdut in dauna ursului stripper-dansator-mascat-in-Mos-Craciun si a clonelor de Winny the Pooh. :((
December 12th, 2006
So ascult Iggy Pop - The Passenger si totul e ok. N-am primit cizme rosii de cauciuc de Mos Nicolae, dar asta este este, oricum imi luasem niste ghete frumoase acum vreo saptamana. Si ca sa imi satisfac poftele mancacioase m-am cadorisit cu vreo cinci ciocolate Ritter si 4 soiuri de branza. Blue d’Auvergne rocks. Vin aveam. Si, desi imi vine sa-l parafrazez pe Borat (numai parafraze ciudate in ultima vreme, o sa ma repudieze colegiul parafrazatorilor eruditi), “Gifts are for little girls”, mi-ar placea sa am si eu o cookie a mea cum are norocul sa aiba Boo.
In alta ordine de idei, daca nu o sa imi treaca peste noapte, ma gandesc sa imi iau un samoed. Dorinta a treia de Mos Nicolae. Asta chiar ca ar fi un cadou misto. E un pic cam complicat cu partea de mentenanta a samoedului, dat fiind programul meu, dar cred ca m-as descurca, zau. Ba chiar mi-ar organiza un pic viata, am impresia.
So the big question is: Stie cineva de unde se procura samoezii?
December 6th, 2006
Intr-un articolas aparut in Business Magazin despre romanul nou al lui Bret Ellis, “Lunar Park”, Costi Rogozanu vorbeste despre o descriere desteapta a unui personaj: “se imita atat de bine pe sine insusi”. O stare oarecum similara am astazi. Ma simt substitutul lui Catalin. Cu exact aceleasi memorii, aceleasi senzatii, aceleasi ganduri, dar substitut. Facut dintr-un plastic, parca. Avantajul plasticului e ca e mai rezistent. Si mai eficient, zau. Foarte a la Phillip K. Dick, starea asta.
December 5th, 2006
Cand eram mic aveam doua carti despre marinari, mare, pirati si nave. Una se numea parca “Dialogul omului cu marea”; nu mai tin minte cum se numea cealalta. Ideea este ca intr-una dintre ele se vorbea ce cei mai de succes pirati. Cel mai tare era Bartholomew Roberts. Un geniu operational, cum s-ar zice. In zilele noastre i s-ar fi dat un costum scump si ar fi fost numit CEO intr-o companie de retail sau productie FMCG. Disciplina era sfanta. Oamenii trebuiau sa fie imbracati frumos, iar duminca celebrau slujba cu cantari cu tot. Existau si asigurari de sanatate/accidente.
Uite ce bine suna “constitutia” lui. Un exemplu de ordine si echitate, zau.
- Every man shall have an equal vote in affairs of moment. He shall have an equal title to the fresh provisions or strong liquors at any time seized, and shall use them at pleasure unless a scarcity may make it necessary for the common good that a retrenchment may be voted.
- Every man shall be called fairly in turn by the list on board of prizes, because over and above their proper share, they are allowed a shift of clothes. But if they defraud the company to the value of even one dollar in plate, jewels or money, they shall be marooned. If any man rob another he shall have his nose and ears slit, and be put ashore where he shall be sure to encounter hardships.
- None shall game for money either with dice or cards.
- The lights and candles should be put out at eight at night, and if any of the crew desire to drink after that hour they shall sit upon the open deck without lights.
- Each man shall keep his piece, cutlass and pistols at all times clean and ready for action.
- No boy or woman to be allowed amongst them. If any man shall be found seducing any of the latter sex and carrying her to sea in disguise he shall suffer death.
- He that shall desert the ship or his quarters in time of battle shall be punished by death or marooning.
- None shall strike another on board the ship, but every man’s quarrel shall be ended on shore by sword or pistol in this manner. At the word of command from the quartermaster, each man being previously placed back to back, shall turn and fire immediately. If any man do not, the quartermaster shall knock the piece out of his hand. If both miss their aim they shall take to their cutlasses, and he that draweth first blood shall be declared the victor.
- No man shall talk of breaking up their way of living till each has a share of 1,000. Every man who shall become a cripple or lose a limb in the service shall have 800 pieces of eight from the common stock and for lesser hurts proportionately.
- The captain and the quartermaster shall each receive two shares of a prize, the master gunner and boatswain, one and one half shares, all other officers one and one quarter, and private gentlemen of fortune one share each.
- The musicians shall have rest on the Sabbath Day only by right. On all other days by favor only.
Cat de misto suna asta: “private gentlemen of fortune”! Unde este biroul de recrutari pirati?
December 4th, 2006
Mi-am luat Eau Sauvage azi. De fapt mi l-a adus Ana, care este aviatoare si piloteaza un Boeing mare, desi stie si sa vorbesca ca un copil de 5 ani. Acum e copilot, dar cand o sa fie capitan o sa vorbeasca pe vocea aia de pusti de 5 ani in interfonul ala de avion si o sa ii sperie pe toti pasagerii.
Sa revenim. Stau si ma miros de jumatate de ora si incerc sa detectez nuantele. Mai citesc pe un site, mai miros un pic. Lamaie, busuioc, rozmarin, mosc. Mi se pare ca simt si ceva floral - liliac sau crin sau nufar. Imi place cum vine. Sincer, prefer Issey-ul pe partea asta de fresh/lemon/casual, dar si asta mi se pare misto: e ceva diferit, ceva mai clasic. Issey-ul e mai cremos si un pic mai subtil. Si mai personal. Imi vine mai bine. Eau Sauvage e mai direct si mai cristalin. Mai spicy. Si pentru ca e un clasic (din 1966) mirosul lui s-a clasicizat - adica diferite variante ale lui sunt utilizate in produse de larg consum - deodorante, aftershave-uri. Imi pare ca are si un pic de piper, cred. E bun.
Imi plac parfumurile pentru ca sunt o cale directa catre trecut. Fara ocolisuri si metafore. Imi aduc aminte cand am mirosit prima data o iasomie, de exemplu. Dar datile cand am savurat ceai. Asta e o problema de-a mea, apropo. Nu am nici un parfum care sa ma duca cu gandul la ceai . Bine, nu e chiar o problema. O sa imi iau unul candva. Yang sau Tea for two. Imi plac parfumurile pentru ca poti sa le investesti cu valoare semantica. Sunt intertextualiste. Mirosurile in genere. De exemplu eu nu pot sa zic a venit iarna pana nu imi miroase a iarna. Sau a sarbatoare. Uneri imi miroase a mediocritate. Alteori a indarjire. A singuratate. Sau a prietenie. Plictiseala nu are miros.
Later update: Eau Sauvage se termina in niste note ierboase/feriga interesante. Un pic dulceag. Intens si un pic dark. Vetiver. Imi miroase a nostalgie. Poate si pentru ca acum ascult niste muzica cubaneza si mi-am preparat cocktailul meu inventat cu votca si suc de lamaie/limes, care de fapt a fost inventat inainte de o mie de ori si are o mie de nume. Dar divaghez, imi aduce aminte de iarba de munte, seara, in iunie-iulie. Sunt multe stele la munte, noaptea, daca tineti minte.
Later-later update: Exact cum scriau oamenii invatati de pe BaseNotes, Eau Sauvage dureaza cam patru ore.
December 3rd, 2006
Ovidiu din Gradina cu Doi nuci ma intreaba de ce tin un blog.
Am un blog personal in primul rand pentru ca sunt de parere ca mentalul unei persoane e mult mai important decat aspectul fizic sau obiectele de status (podoabe, haine, masini, accesorii). In esenta, sunt de parere ca blogurile iti permit sa afli destul de mult despre o persoana si sa decizi mult mai in cunostiinta de cauza daca merita sa o cunosti sau nu, in functie de interesele comune, de spiritul fiecaruia, de optiunile de viata etc. D-aia cred ca un bog trebuie sa fie cat de cat sincer. Sigur, in viata reala suntem poate mai obositi/morocanosi uneori, sau poate nu asa de sclipitori in momentele in care ne gandim la alte chestii, insa un blog tinut de ceva timp nu poate sa fie decat relativ sincer.
Nu imi place sa blogez despre blogare. Genul asta de ars poetica / autoreferentialitate / discurs despre metoda mi se pare rezervat chestiilor mari. Or, blogul meu este doar un hobby. Sunt mandru de el, vanitas :P, si am si cateva posturi care imi plac cum au iesit. Dar si multe lipsite de noima. Mi se pare ca e pe perioade si pe toane, in functie de cat de ocupat sunt, cat de melancolic/energic si asa mai departe. Si pentru ca intotdeauna exista tensiunea intre scop si institutionalizarea sa (nu stiu cum sa o spun altfel) recunosc ca din cand in cand ma gandesc si la cititori. La inceput nu o faceam, scriam doar pentru mine, dar acum imi zic in unele zile, hai mai sa mai pun un post ca sa nu zica oamenii ca am murit. Pe de alta parte, incerc sa nu modific continuturile in functie de cei care citesc. In definitiv la inceput a fost continutul
Am uitat de o chestie, scriu pentru ca am memoria scurta. Imi aduc aminte de cate o chestie si daca nu o trec repede undeva se pierde.
Intrebarea lui Ovidiu ii priveste pe toti care au bloguri, fireste asa ca, daca aveti un blog, poate dati si voi un raspuns.
December 3rd, 2006
Am venit de la ziua unui prieten si coleg de liceu si asta e bine, adica e bine ca mai ne vedem din cand in cand, desi au trecut zece ani, si acum ascult Tori Amos - Tears in Your Hand,Caught a ride with the moon / I know I know you well / Well better than I used to / Haze all clouded up my mind / In the dazeof the why it couldve never been /So you say and I say you know youre full of wish, si totul e misto. Si uite imi aduc aminte de un feeling care l-am avut astazi de dimineata, in vreme ce mergeam catre munca si ascultam aceasi melodie, feelingul ca vor trece zece ani si ma voi uita in urma si imi voi aduce aminte ca acum zece ani, adica astazi, ma simteam bine si am ales intotdeauna ce a trebuit si mi-a placut, asta e esenta vietii poate sa alegi ceea ceea trebuie si iti place in acelasi timp, stiu suna simplist dar poate multe lucrurile sunt simple in genere, doar suntem niste maimuticici si noi, si da, poate am baut un pahar de vin prea mult, dar asta nu ma face sa fiu altcineva decat eu, sau mai putin decat, si acum ma gandesc la rubaiata aia din Khayam care spune ca tot ce trebuie sa ne dorim este o carafa de vin bun pe care o bem cu niste prieteni vechi, dar sa ma intorc, de dimineata am avut feelingul ca peste zece ani voi spune au fost chiar zece ani misto, pe bune.
Si asa asigurat ca lucrurile vor fi bune, hai sa va zic o chestie draguta pe care am vazut-o acum cateva zile. Exact in statia aia cu macaz de la Sfantul Gheorge un mosulet astepta tramvaiul 5, dupa cum s-a dovedit aposteriori. A venit tramvaiul, si surpriza, mosuletul nostru, mititel si adus de spate, a infascat vatraiul ala cu care se schimba macazul si l-a schimbat. Si vatmanul l-a lasat si i-a zambit. Dupa care mosuletul nostru s-a urcat fericit in tramvai. Poate fusese vatman sau poate era pur si simplu dornic sa ajute sau politcos, dar zau ca mi s-a parut o faza foarte frumoasa.
December 1st, 2006
