Monthly Archives: December 2006

Magia pentru începatori sau despre decadenta inceputului de secol

Magia pentru ̨ncepatori РKelly Link

Habar nu aveam de aceasta Kelly Link inainte sa fi citit cartea asta de povestiri. Am luat-o de la targul de carte pentru ca doream sa citesc ceva in acelasi timp inteligent, dar si usurel. Si care sa mearga cursiv la citit. Si o colectie de povestiri fantastice care a castigat Nebula, Hugo si alte premii de tipul asta parea sa mearga pe directia asta.

Sau cel putin asa ma gandeam eu – aducandu-mi aminte de ce povestiri se premiau cu Hugo si Nebula prin anii ’70-’90. Boy, I was wrong 🙂 Si hai sa va explic de ce. Premiilea astea doua sunt cele mai importante din SF (unul il dau fanii – Hugo, celalalt scriitorii – Nebula). Ulterior s-a adaugat si fantasy si horror. Partea ciudata e ca genurile astea, care pe vremuri erau literatura populara, cu dorinta de a transcede, dar totusi literatura populara – accesibila cam pentru toti -, ei bine genurile astea acum nu mai sunt asa de populare. De fapt, nu prea mai exista literatura populara. TV-ul si cinema-ul au omorat incet-incet literatura populara. Pana si best-sellerurile de tipul DaVinci Code au mult mai multa audienta atunci cand sunt ecranizate.

Dar sa revenim, aveam genul asta SF si fantasy care se adresa predominant nisei de adolescenti si tineri. Din pacate targetul se reprofileaza pe seriale, pe reality showuri. Sectiunea mai desteapta (aia cu abilitati ingineresti) alege jocurile de strategie sau questurile. Aia si mai destepti se apuca sa inventeze ei chestii (povesti, lumi in Second Life, modele de afaceri, etc). Si atunci ce fac scriitorii nostri care nu vor sa renunte la mazgaitul hartiei. Raspuns: aia care pot se apuca sa scrie bine. Pentru ca cititul, imi pare rau sa o spun, nu mai este o ocupatie mainstream. E doar pentru o minoritate care stie sa aprecieze. Apropo de asta, e socant sa vezi cati oameni spun in zilele noastre ca ultima carte citita e una de management, de selfimprovement, de marketing, de dezvoltare persoanala, time management sau alte asemenea. Poate sunt eu batut in cap la faza asta, dar o carte de literatura buna, una de istorie sau una de filosofie/eseistica fac de 10 ori mai mult pentru dezvoltarea personala decat cartile celor 1000 de Top Gurus.

Dar hai sa ma intorc ca ai impresia nu o sa ating deloc continutul cartii daca continui asa. So: pe vremuri premiul Hugo insemna scriitura accesibila, idei destepte plus un final fie patetic-inaltator, fie neasteptat-uluitor (sense of wonder), in vreme ce premiul Nebula insemna scriitura ceva mai elaborata dar bine controlata, idei relativ comune insa with a twist, plus un final intr-o cheie mai degraba tragica, estetica, sens of lose. Asta pe vremuri. But things have changed, vorba lui Dylan.

Cele noua povestiri sunt complet altceva. Extrem de elaborate. Scrise parca de o persoana dusa bine cu pluta. Spooky. Dar in acelasi timp extrem de colorate. Daca ar fi sa rad, as putea sa spun ca aceasta Kelly Link pare un fel de evil twin sister a lui Irene 😀 Cel putin cateva dintre povestiri (Animalele de Piatra, Magia pentru incepatori, plus inca una al carui titlu l-am uitat) mi-au adus aminte de stilul ei. In cheie dark. Kind of Alice in Tara Minunilor se intalneste cu Stephen King si merg impreuna la William Burroughs care ii serveste cu o doza zdravana de acid, dupa care toti trei merg sa-l ia pe paranoicul de Phillip K. Dick sa se dea in trenulete intr-un balci mare. Sau intr-un Disneyland. Si, paradoxal, din cand in cand personajele mai comit si gesturi d-alea simple, minimalist-naturaliste a la Raymond Carver.

Povestile sunt interesante. Foarte-foarte astmosferice. Impanate cu diverse chestii misto la nivelul vocabularului si al imaginatiei. Totusi cinstit vorbind n-as putea spune ca ma obor dupa autoare. Un pic cam dezlanata pentru gustul meu. Sau macar pentru gustul meu din zilele astea. Adica atmosfera-atmosfera, dar uneori nu prea mai priceam exct ce se intampla pe acolo. Sau cum functionau personajele.

So, ca sa termin postul astra intr-un fel: daca va place genul asta dezlanat sau daca vreti sa cititi ceva bizar, scris intr-o maniera foarte personalizata, chiar merita ca cititi volumul respectiv de povestiri. E pentru estetii mai mult sau mai putin dusi, mai mult sau mai putin trendy. Daca sunteti insa ingineri si credeti ca siglele Hugo si Nebula de pe coperta indica niste povestiri SF cu nuts and bolts, big mistake 🙂

A, si uitasem ce voiam in titlu cu decadenta asta de inceput de secol. Citind-o m-am gandit ce cateva ori la Viena estetic-decadenta de la inceputul secolului al XX-lea. Acelasi timp de cautari estetice, de cautari ale unor maniere noi de expresie, generate de schimbari sociale si de paradigma. In acelasi timp genul asta de perioade sunt poate cele mai productive din punctul de vedere al artelor.

De ce sunt eu roman

Apropo de prietenie: Vorbeam o data cu un bun prieten (Remus Cernea) si ii spuneam ca fusesem acuzat ca nu as fi roman daca sustin scoaterea icoanelor din scoli. (Referitor la asta, acolo sa comite o mica eroare factuala afirmandu-se ca as fi spus ca sunt crestin – de fapt sunt agnostic ca viziune despre lume si am mai mai spus-o pe blog de cateva ori. Fireste, am fost botezat dar asta zau ca nu ma face sa fiu mai credincios decat daca nu as fi fost.)
Dar sa revenim: Vorbeam cu Remus si ii spuneam ca da, nu sunt roman daca asta inseama sa pupi in fund fantoma lui Stefan cel Mare, sa crezi ca dacii au cucerit Roma sau ca turcii nu au cucerit Viena din cauza valahilor, ca Ciprian Porumbescu e mai tare ca Brahms sau ca locul nostru e garantat sub soare si avem dreptul la recunostina vesnica pentru ca Petrache Poenaru a inventat stiloul. Sau pentru ca Antonescu nu a omorat decat 20% din evreii disponibili (nu calculez acum procentul exact pentru ca nu despre asta e vorba).

In primul rand si in primul rand sunt om. Pentru ca daca un om sufera nu voi intreba niciodata daca e roman sau austriac inainte sa incerc sa-l ajut, daca pot. Si pentru ca putin imi pasa daca un scriitor s-a nascut la Urlati. Daca o sa existe unul mai bun care s-a nascut in Paraguay o sa-l citesc pe ala.

Si totusi sunt roman. De ce?

Pentru ca romana este limba prietenilor mei. Pentru ca stiu cel mai bine sa rad in limba romana. Si sa imi exprim temerile si sperantele.

Deci inca o data, thank you, guys. Sunt roman pentru ca voi sunteti romani 🙂 Si radeam in romana, dar visele noastre sunt general umane.

Thank you, guys ;)

Dap, ca se apropie sfarsitul anului, trebuie sa spun ca a fost o calatorie misto cu blogul. Si o se continue si la anul. M-am gandit sa dau premiile catastif pentru diverse chestii bloggeristice. Juriul e compus din mine. Premiile sunt compuse din 2 beri/sucuri/inghetate cand ne vom vedea sau dintr-o carte (dupa cum vedeti incerc sa incurajez cititul prin practicarea unui curs al berii in raport cu cartea puternic supraevaluat – sper sa nu ma spuneti la BNR pentru asta).
Premiul pentru cel mai bun blog personal merge la Irene. De departe. Alice si Tara Minunilor exista. Fata asta are doua chestii pentru care o invidiez: o claritate mentala si imaginativa extraordinara si un talent al cuvintelor extraordinar. Si in plus este si o persoana extraordinara. Super-super. 🙂
 

Premiul pentru cel mai bun blog de business merge la Dragos (care de fapt are doua: unapezi si argumente). Stiu nu sunt 100% business, dar un business trebuie sa fie cel putin 25% placere asa ca nici nu s-ar putea sa fie alfel.

Dragos si Radu mai castiga si Premiul “Thank you, guys” (pentru cate un post din noiembrie si pentru ca sunt niste tipi foarte tari cu care sper sa stau mai mult la taclale anul viitor)

Radu Pam-Pas castiga Premiul “Bai chiar ma bucur ca ne-am regasit dupa atatia ani“.

Si ar mai fi Premiul Special “Iepurasul Energizer” pentru Andreea (care scrie supermisto, este supermisto si face ca lucrurile si oamenii sa fie supermisto in jurul ei).

Si ar mai fi Premiul “Cultura e cool” care merge la Criz pentru culturavura si pentru implicarea in metropotam (BTW, uite aici ce superechipa). Si poate la anu’ facem si revista aia culturala cum vorbeam candva.

Si ar mai fi premiul pentru cel mai pretuit cititor al blogului asta. Fireste as putea sa fac si eu ca Times si sa zic “The Person of the Year is You” pentru ca zau asa si este, uite acum deja incep sa ma simt prost ca am lasat-o cam moale luna asta. O sa individualizez totusi pe cititorul meu in persoana Paulei. Care nu are blog, dar care a lasat in blogul asta niste comentarii mai tari decat posturile mele.

Paula este exact cititorul care imi place: inteligent, funny, cu puncte de vedere diferite, implicat. So. sper ca o data sa beau o bere/suc/cafea cu ea si-i spun multumesc. Sa va multumesc tuturor. De fapt o fac acum: Multumesc. Si scuze pentru literele mancate, pentru neatentiile in exprimare si pentru neclaritati. Pentru idei nu pot sa imi cer scuze – chiar daca unele sunt proaste, asta este, nu mai inveti cal batran in buiestru.

PS Imi dau seama ca am uitat sa vorbesc de Boo, de Eugen, de Tudor, de Andrei Rosca, de Jen, de Elena, de Cristi Manafu si de Carmen. Si stiu ca am am uitat si pe altii. Thank you, guys!!! Sper sa ne vedem mai des, sa radem mai mult, sa fim mai putin obositi si sa fim din ce in ce mai prieteni.

Cum functionam

“… it’s anti-religious, anti-nationalistic, anti-conventional, anti-capitalistic, but because it is sugar-coated, it is accepted.” (John Lennon despre Imagine)