Archive for February 4th, 2007
Citind articolul despre Church of the SubGenius mi-am adus aminte de o povestioara de acum cateva saptamani. Pe la Unirea - Sfanta Vineri isi facusera sediul temporar reputatii domni de la Biserica Scientologica. Care insistau sa ma masoare cu galvanometrul lor magic pentru a-mi determina naiba stie ce - aura, capacitatea divina innascuta, fluxul cosmic, ceva de genul asta. Erau langa sediul nostru asa ca ii vedeam de doua ori pe zi, insa ei pareau sa nu ma recunoasca nici dupa 3-4 saptamani. (Stateau pe trotuar in tricouri galbene si imparteau fluturiasi/invitatii la masuratoare). Intr-o seara, ma abordeaza din nou. Eu le spun serios “Sorry, we are Jedi!” si fac gestul acela cu care se activa sabia - ”vzzz”. (La misto, bai, nu sunt Jedi sunt Sith, normal! :D ) Ei se uita la mine si isi zic in minte - Ia uite-l si pe nebunul asta. Cert este ca nu m-am mai abordat de atunci incolo (cateva zile ca apoi au plecat, cred ca erau mult pe minus). Ori respecta optiunile religioase ale celorlalti ori se feresc de nebuni 
Codul Jedi poate fi citit aici. Despre numarul de credinciosi puteti gasi aici.
Despre Church of the SubGenius am aflat astazi - o biserica postmodernista parodica.
The central belief in the Church is the pursuit of Slack, which generally stands for the sense of freedom, independence, and original thinking that comes when you achieve your personal goals. The Church states that we are all born with Original Slack, but that Slack has been stolen from us by a worldwide conspiracy of normal people, or “pinks”. The Church encourages originality and frowns on actions seen as pinkness, which happens when one bows down to authority and the accepted limits of society. Popular Church phrases supporting these goals are “The SubGenius Must Have Slack” and “Fuck ‘Em If They Can’t Take A Joke.”
The Linux distribution Slackware is named for Slack.
The Church Of The SubGenius is an order of Scoffers and Blasphemers, dedicated to Total Slack, delving into Mockery Science, Sadofuturistics, Megaphysics, Scatalography, Schizophreniatrics, Morealism, Sarcastrophy, Cynisacreligion, Apocolyptionomy, ESPectorationalism, Hypno-Pediatrics, Subliminalism, Satyriology, Disto-Utopianity, Sardonicology, Fascetiouism, Ridiculophagy, and Miscellatheistic Theology.
Conform calendarului lor, am aflat ca astazi este St. Zeus Day, iar ieri a fost St. Pokemon Day. Tot calendarul aici. Maine este St Benedict Arnold Day. Si atentie,ca dupa calendarul bizar maine este Disaster Day!
February 4th, 2007
Meserias titlu, nu? Este titlu capitolului LXXX din Nemaipomenitele peripetii ale neinfricatului cavaler Amadis de Gaula, un roman medieval care in editia mea, de la Editura Univers, are 2 volume mari de vreo 700 de pagini fiecare.
Nu l-am citit. Daca l-as fi citit poate mi-as fi asezonat discursul cu vreun citat din el. Asa am sa il folosesc asa cum foloseau spartanii hilotii pentru educatia copiilor - imbatau un scav si il dadeau de exemplu negativ. Nu l-am citit pe cavalerul Amadis de Gaula pentru ca nu e timp. Asta e mare problema a lumii asteia. Sunt convins ca este o poveste fermecatoare dar nu o voi citi niciodata, probabil. D-aia nu mi-am luat nici primul volum din Wheel of Time a lui Robert Jordan - e o poveste fantasy in 12 volume de 1000 de pagini, si inca nu s-a terminat.
In cea mai buna dintre lumi nu avem decat putin timp. Fireste cantitatea medie de timp liber pe cap de locuitor a crescut de-a lungul timpului. Linear! De la 3 ore pe zi la cinci ore pe zi, sa spunem. Cantitatea de entertaiment, de cultura, de distractie care poate fi absorbita a crescut insa exponential. De la Gutenberg incoace si mai ales o data cu venirea Internetului. Entertaimentul nu mai este rar. Este pe toate drumurile. La fel si cultura. Si cunoasterea stiintifica. Cel putin entertaimentul, cultura si stiinta la cutie. Adica alea din carti si mai ales cele digitalizate.
Si legat de chestia asta, mi se pare foarte ciudat modelul de afaceri al producatorilor de continut video sau audio. Frate, gasiti modele noi? Nici muzica, nici filmele nu se mai pot vinde ca inainte o data cu venirea Internetului. Sa fim seriosi, assetul principal nu este discul de vinil, CD-ul sau DVD-ul acum. Si apropo de asta, Phillips - cei care au inventat CD-ul si au contribuit decisiv la v2 si v3 (DVD si HDDVD) - au anuntat ca se retrag din consortiul pentru dezvoltarea versiunii urmatoare ce urmeaza a suporta pana la 4-500 GB. Motivatia: distribuita de muzica si de film se va face prin broadband in viitor, nu pe discuri. Anyway, assetul principal al celor care controleaza continutul este producatorul de continut. Inainte continutul efectiv era rar. Si d-aia costa. Acum este hiperabundent si costa foarte putin sau e gratis. Dar banii economisti trebuie sa ajunga undeva, corect? Si evenimentul life este chestia rara, nu? Evenimentul! Citeam astazi, ca tot e ziua Superbowlului, ca Liga de Fotbal American genereaza mai multi bani decat ligile de baschet, hockey si baseball la un loc pentru ca stiu cum sa controleze foarte bine evenimentul. Entertaimentul ca experienta sociala - mergi la film cu prietenii, nu pentru film, ci pentru prieteni. Asta e raritatea.
Raritatea e data e om, intr-o lume in care resursele materiale sunt abundente, inclusiv informatia. Concerte, nene! :) BTW, cine merge la Roger Waters in aprilie? Albume semnate. Prezente live. Branduri. Economie bazate pe cadouri. Si pe personalizare. Pe personalizare la sange. De fapt asta se se stie si acum, nu? Cine fac cei mai multi bani? Cei care ofera servicii personalizate pentru o serie de evenimente irepetabile sau rar repetabile din viata omului. Dar hai ca ma lungesc din nou si o sa ajung la episodul LXXX ca si cavalerul Amadis :)
Cuvantul e tehnoutopie. Dar nu in sensul marxist strict. Ci in sensul libertarian.
Bernard Gendron, a professor of philosophy at the University of Wisconsin-Milwaukee, defines the four principles of modern Technological Utopians as follows:
We are presently undergoing a (postindustrial) revolution in technology;
In the postindustrial age, technological growth will be sustained (at least);
In the postindustrial age, technological growth will lead to the end of economic scarcity;
The elimination of economic scarcity will lead to the elimination of every major social evil.
Ultimele doua sunt importante pentru utopia mea - nevoile primare (hrana + adapost) sunt asigurate onorabil pentru orice om, practic gratuit.
Plus inca una care sa sa ne treaca de la comunism la libertarianism. Intr-o utopie technocomunista statul ar detine o serie de resurse pe care le-ar oferi cetatenilor gratuit. De pilda ar exista o serie de nanomasini comunitare care ar furniza ubicuu hrana si ar putea construi adaposturi pentur fiecare pe gratis. Ele ar fi intretinute de stat, iar in rest fiecare si-ar vedea de interesele lui (culturale, stiintifice, etc). Individuarea nu ar fi nici incurajata, dar nici reprimata de catre stat (altfel am cadea intr-o distopie). In varianta libertariana, aceste nanomasini nu ar apartine statului: Costurile ar fi atat de mici incat cei care le-ar detine (majoritate oamenilor) le-ar putea oferi celor care nu ar avea pe gratis. Asa cum ii abordeaza acum pustii pe diferiti fumatori la Universitate, de exemplu, sa le dea o tigara. Ar fi practic dispozabile - plus ca fiind nanomasini ar putea sa se fabrice si pe ele insele. Fireste, se pot imagina si alte scenarii, dar esential este sa nu avem implicat statul ca principal donor. State = evil
(Si inca o paranteza, imi dau seama cat de ciudat e postul asta, cand afara oamenii se zbat in saracie si mizerie, cand lumea moare de cele mai stupide boli care ar putea fi tratate cu cateva antibiotice ieftine, cand o parte insemnata a lumii inca mai crede literar in facerea lumii, cand jumatate din lumea asta traieste cu sub un dolar pe zi, cand aveam atatea abuzuri incat orice definire a oamenilor ca cele mai nobile, pasnice, rationale fiinte de pe Pamant este o gluma.)
Si totusi, va veni o vreme a abundentei, mai ales in ceea ce priveste nevoie primare. Ce se va intampla atunci:
1. In primul rand vom avea mai mult timp sa ne bucuram unii de altii. Cea mai rara resursa este omul. Inteligenta si prietenia si comuniunea umana. Imi e ciuda ca de multe ori, in goana noastra de a face lucruri, uitam sa ne bucuram de cei apropiati. Asta va fi cel mai mare castig al celei mai bune dintre lumi
2. In al doilea rand - intr-o nota mai putin idealista - o sa avem o groaza de persoane care nu vor stii ce sa faca. Credeti ca toti gunoierii vor deveni peste noapte prozatori? Stiu, e vorba si de conditii sociale, insa hai sa fim cinstiti: o abundenta a resurselor primare (adapost bun + acces la informare + mancare) plus timp liber nu implica ca peste tot in lume vor aparea agore in care se va discuta sensul existentei si laboratoare in care se vor experimenta la granita stiintei. Implica mai multa veselie de calitate indoielnica in prima faza, ca intr-o padure in care cimpanzeii o duc bine, cu hrana din belsug si fara pradatori. Va fi si violenta. Cherche la femme, pai nu? Dar pe de alta parte ar exita o infloriere a culturii si a ideilor novatoare.
Gata hai sa termin cu subiectul asta cu vreo 3-4 consideratii:
- Democratia e mai buna decat comunismul, nazismul, statul legionar si ce mai vreti voi pentru ca produce mai putine victime per an la suta de mii de persoane guvernate - d-aia techoutopia trebuie sa fie democratica
- Secularismul permite manifestare tutor punctelor de vedere cu privire la divinitate - si de aceea tehnoutopia trebuie sa fie seculara (in paranteze fie spus tehnoutopia va permite o mai buna cautare a divinitatii prin credinta, dat fiind faptul ca nu vor mai exista griji materiale)
- Tehnoutopia presupune abundenta resurselor, inclusiv a informatie off-shelf
- Raritatea mintii umane este cel mai important drive al existentei si al economiei tehnoutopice, si o asemenea raritate nu va putea fi niciodata eliminata (Picasso nu ar putea sa picteze cate o capodopera pentru fiecare locuitor al Terrei, Socrate nu ar putea sa tina dialoguri cu toti cei interesati)
- Tehnoutopia va avea maxim 5% creatori si restul de 95% consumatori pasivi - tine de firea umana
- Tehnoutpia libertariana nu va elimina diferentele de status.
- Tehnoutopia se va realiza mai devreme sau mai tarziu. Singura problema e sa avem grija de mediu pana atunci. Daca nu avem grija de asta, in loc sa ne demolam orasele de sobolani si sa stam cu totii prin mijlocul naturii, o sa trebuiasca sa ne digitalizam si sa stam in niste calculatoare cu coolere foarte puternice :))
PS Gata, acum chiar am terminat!
February 4th, 2007
Gata, sa continuam. Faza interesanta cand intrerupi un post, este ca la momentul cand vrei sa il reiei ai in cap ideile pe care voiai sa le spui dar parca sunt prea fumate. Timpul, asta e marele asasin
Asa ca o sa incerc sa scriu ce voiam sa scriu, dar intr-un fel diferit de cum as fi scris acum cateva ore. De fapt chestia asta cu textele preparate si trecerea timpului mi s-a intamplat des in viata - urasc sa spun textul pregatit chiar daca e mai usor; si poate din cauza asta ma balbai uneori, deh, riscul improvizarii.
Sa revenim la utopie si cea mai buna dintre lumi. Where do I begin? (Dap, ascult Shirley Bassey acum, the Bond old dame.) Sa incepem de aici:
Technological singularity
Daca o sa cititi respectivul articol, si chiar merita ca e supermisto facut, veti vedea ca ideea e simpla: progresul tehnologic a crescut exponential. Si asta nu la nivelul de mici inovatii care sa sporeasca productivitatea, ci la nivelul descoperilor fundamentale. Unii zic ca prin 2045 se va ajunge la o singularitate tehnologica - cu alte cuvinte la o forma de mantuire sau anihilare tehnologica, only time will tell, insa oricum lucrurile nu vor mai fi ca pana acum. Inteligenta artificiala, augmentarea enorma a capacitatilor intelectuale actuale, nemurire sub forma de biti in Second Life, variate sunt enorme. So stay around pana prin 2045 si o sa vedem (fireste poate sa fie un mare fis asa cum au fost si colonizarea Lunii si a lui Marte pana in 2000). Dar pe de alta parte ideea este atragatoare. Si un pic infricosatoare - daca chestiile asta, si mai ales nemurirea digitala, va aparea prin zona aia de timp va dati seama ca noi o sa fim ultima generatie care moare. Tragic, nu? Sau poate ca o sa avem noroc si o sa ne baga in calculatoare ca pe niste babalaci, ceea ce nu ar fi o perspectiva prea buna, dar oricum.
Buuun! Astia cu tehnosingularitea lor mi se par cam extremisti tehnologici mie. In paranteza fie spus, imi sunt totusi mult mai simpatici decat tehnoconservatorii, aia care cred ca tehnologia o sa aduca numai nenorociri, sau aia care cred ca vacinurile nu sunt bune sau contraceptia sau naiba mai stie ce. Dar sa revenim la tehnosingularisti - faza este ca e posibil sa se mearga in directia asta, dar interesele de prezervarea status-quo-ului sunt prea mari ca sa se dea drumul la zagaz dintr-o data. Desi un tehnosingurarist mi-ar spune ca fortele pietei libere si a multitudinii de a agenti inteligenti ce vor schimbarea o vor face inevitabila. Si intr-un fel le-as da dreptate. Dar pe de alta parte avem colosii economici si guverele care care nu vor dori sa lasa totul in seama intamplarii. Adica - e simplu de inteles cum generezi profituri cand strigi “o noua schimbare de paradigma anul asta, noul ipod cu de 2 ori mai mare capacitate”, dar daca ai face un ipod care sa stocheze informatia chiar in celulele utilizatorului, l-ai scoate pe piata, cu capacitate infinita? Sau daca faci o masina ca inca 4 sisteme de siguranta poti sa zici ca ai facut o descoperire epocala si hai, faceti liste de cumparare, dar ce faci daca inventezi o nanotehnologie care “brodeaza” o masina din atomi de carbon, si apoi o poate dezbroda si rebroda intr-o noua forma. Sau e simplu sa vinzi multivitamine dar, nu cred ca la fel de simplu s-ar vinde ceva care sa te vindece de toate bolile, sa te repare continu pe inauntru. Ar vinde marile concerne de farmaceutice asa ceva? Ar avea un business model viabil pentru chestia asta? Si cat de repede ar aproba organismele statale un asemenea panaceu? Totusi mortalitatea are si ea rolul ei in reglarea mecanismului economic, ce naiba.
Apropo de asta, cred ca stiti marile probleme pe care marile concerne farmaceutice le pot avea cu asa numitele “rogue nations” - crearea unui medicament este foarte complicata, insa o data creat este foarte usor procesul de reverse engineering. Cu alte cuvinte, sa spunem ca Pfizer are un medicament impotriva gripei aviare, foarte scump, pentru ca este one time opportunity,ce naiba, si izbucneste o epidemie in statul X, care este un stat sarac. Statul X spune de astazi inainte nu mai exista proprietate intelectuala in domeniul produselor care salveaza viata umana si se apuca sa replice medicamentul. Ce se intampla atunci? Pfizer face plancere la WIPO, normal. Dar si statul X are dreptatea lui. Ca e sarac si nu doreste sa se indatoreze si mai mult doar ca sa isi salveze cetatenii. Dar farma companies sunt destepe si incearca sa evite chestia asta - prin 2005 cand era alerta cu gripa aviara erau pregati sa dea doze pe gratis sau la costuri reduse pentru tarile din lumea a treia. Dar hai ca m-am lungit cu paranteza asta. Au si ele dreptatea lor, nu sunt complet evil
Asadar sa trecem mai departe - dar nu inainte de a face o mica paranteza. Ascult in continuare Shirley Bassey - With this Hands, si stau si consum din votca mea Finlandia (moderat, domnilor, moderat) si pentru o clipa m-am gandit la momentele cand eram mic si mergeam la bunici in vacanta de iarna si era cald - tineti minte cat de reci erau calorifelere in Bucuresti si ce inseamna o soba de tara, fierbinte de nu puteai sa pui mana pe ea, si intr-un fel asta era asa de neobisnuit incat asa mi-am stricat primul stilou, m-am dus cu temele, si mi-am lasat stiloul pe soba, l-am recuperat dimineata intr-o forma prelungita a la Dali, si aveam o pereche de cizme rosii de cauciuc si iarna era iarna, continea zapada. Si mai tin minte programul infect de la televizor (alb-negru) cele doua ore care incepeau cu Trei culori cunosc pe lume si se sfarseau cu Hora Unirii, intre ele fiind un Telejurnal de inceput, un Telejurnal de sfarsit, si o emisiune Cantarea Romaniei (asta era emisiunea favorita a sora-mii :)) ) So, cand eram mic a fost comunismul (il urasc din tot sufletul, si desi ma consider o persoana cu viziuni mai degraba de centru-stanga decat de dreapta, nu as vrea sa mai existe asa ceva niciodata - nu exista comunism bun care nu a fost pus in practica si comunism deformat in practica), acum avem o forma perfectibila de democratie si de societate market-driven, si nu m-ar mira deloc ca pe la finalul vietii sa avem un postcapitalism provocat de eliminarea raritatii.
(Frate, dar m-am lungit rau cu postul asta. Cred ca mai fac un episod. Si tot ce voiam era sa spun initial: salvati planeta, ea e vaca noastra de lapte, nu de carne).
De ce nu cred eu in tehnosingularitate? Pentru acelasi motiv pentru care nu cred nici in comunism. Omul e prea posesiv. Cuvantul de baza e raritatea.
Nu cred in comunism pentru ca intai trebuie sa scapam de raritatea resurselor. Nu cred in redistribuire. Adica nu cred intr-o restribuire a unor resurse extrem de limitate. Daca 10 oameni din aceasi familie au de imparit 2 pani pe zi o sa se descurce cat de cat cateva saptamani, dar nu mai mult (apoi vor izbucni conflictele astea). Si apropo de asta - mi-am adus aminte de o baba din tramvai care vorbea cu o fata mai tanara si ii spunea ca a apucat foametea din ‘47. “Mama facea o mamaliga mica, ca avea putin malai, si apoi o impartea si se necajea ca nu ne ajungea noua, copiilor. Ea nu se atingea de mancare, dar se necajea pentru noi”. Sa revenim la comunism. Nu poti sa imparti unor straini sa spunem doua paini si o friptura de porc (doar pentru o persoana) fara ca sistemul sa fi fie inerent instabil si supus coruptiei. Cheia este eliminarea raritatii nu redistribuirea. Iar faca este ca o societate comunista nu e suficient de inovativa ca sa gaseasca acele modalitati de reducere/eliminare a rariratii, de generare a excedentului. Pur si simplu pentru ca nu exista suficienta motivatie pentru oamenii normali (nu pentru sfinti).
Acelasi gen de problema dar din partea cealalta o pune si tranzitia rapida a tehnosingularitate/tehnoutopie. Pur si simplu majoritatea mecanismelor economice se bazeaza pe raritate si exploatarea ei. Pur si simplu marile concernuri (cele care pot sa sustina in multe cazuri evolutia tehnologica) se bazeaza pe explotarea dorintelor umane de a fi mai cu mot si de a detine status goods. Ceea ce inseamna ca este posibil ca in 2045 sa mergem tot cu o varianta ceva mai eficienta a unui combustibil similar celui fosil, in nici un caz sa ne teleportam. BTW, sa spunem ca s-ar inventa teleportarea. Va dati seama ce bataie de cap ar prezenta? Cine ar mai avea nevoie de mijloacele normale de transport, cum ai asigura teleportarea in zone neautorizate (bruiere?), ce s-ar intampla cu autostrazile, cine ar fi major players in serviciile de teleportare (s-ar baga si telco-urile, nu?) si tot asa. Google ar fi si el acolo, garantat. Disney?
Hai ca termin si episodul asta ca e lung cat o zi de post. Practic, am combatut un pic din varianta radicala a viitoarei revolutii tehnologice - desi e posibil sa se intample asa cum spun cetatenii respectivi. Teoria mea este insa un pic ma bucolica (vad o lume mai ecologica si mai putin hi-fi). Bazata pe abundenta lucrurilor de prima necesitate dar cu o raritate in ceea ce priveste chestiile de status. Si cele de perpetuare a genelor (generarea si educatia progeniturilor). Dar despre asta in episodul 3.
PS. Frate, da’ ce pofta am sa bat campii zilele astea. Ma gandesc sa fac un podcast. Ar fi o experienta interesanta.
February 4th, 2007
Cineva m-a acuzat candva ca as fi cam naiv ideologic zicand “Doar nu crezi ca asta e cea mai buna dintre lumi?” E printr-un comentariu de pe blog, dar nu l-am gasit la o prima incercare.De fapt nici nu e o mare problema. Si eu ma consider destul de naiv. (Tin minte si acum cand am vazut prima data “Corbul si vulpea”. Diapozitivul. Pentru cei mai tineri (mai putin de 23-25 de ani) un diapozitiv era o o succesiune de imagini pictate pe un film fotografic (cam 20-40 de planse) care spuneau o poveste. Un fel de stramos al proiectorului de slide-uri, asa cum cum walkmanul ar fi stramosul ipodului. Cand zic walkman nu ma refer la marca de telefon Sony Ericsson, ci la un casetofon relativ mic si relativ portabil. Dar hai ca o dau pe lamuriri tehnologice. E interesant cat de repede se schimba tehnologia. Si oare schimbarile astea ne fac mai fericiti sau mai buni. Cunoasteti cuvantul pathefon? Era un fel cititor de discuri de vinil, inainte sa apara pickupul “modern” si dupa ce a aparut gramafonul. Un frate al unei bunici de-ale mele avea unul. Si cand a murit as fi vrut sa primesc eu pathefonul ala. Nu l-am primit. Eram mic - sapte, opt ani. Si acum as vrea un pathefon.)
Dar uite ca m-am lungit in chestii d-astea si trebuie sa plec la Cora sa imi iau chestii consumiste. Asa ca pun un “episodul 1″ in coada titlului si voi continua cand ma intorc.
Dar nu inainte sa continui un pic cu naivitatea. Deci vad “Corbul si vulpea” si imi dau seama ca eu sunt corbul. Si apoi trece timpul, si trec povestile peste noi, si intr-o zi imi aduc aminte de o vorba inteleapta a lui Andy Groove: “Only the paranoid survives”. Si uneori am impresia ca sunt un corb naiv care crede ca doar cei paranoizi supravietuiesc, ceea ce e o forma schizoida de a vedea lumea :)) (ceea ce poate explica si parerea mea despre lumea actuala si utopie, ca despre asta voiam sa vorbesc, de fapt si de drept!)
Gata, am plecat
February 4th, 2007