Dedicatie
February 21st, 2007
Ieri mi-am cumparat de la un anticariat o carte mare si mov. Mi-a atras atentia prin culoare. Moooov. Se numeste “O soapta care cheama vantul” - antologie de lirica negro-africana.
Dar nu d-asta am luat-o, desi era o vreme cand citeam multa poezie. Pacat ca dispar aceste bune obiceiuri. Uite acum ma simt atat de harsait si obosit si lipsit de chef incat imi lipseste orice chef de a lirica. Daca o sa citesc ceva azi voi citi ceva banal sau poate ceva cu actiune, dar in nici un caz ceva sensibil.
Am cumparat cartea pentru dedicatie: “Sa ne vedem mai des, Crina. Dragos” Atat de simplu, atat de trivial, atat de lipsit de personalitate. Si in acelasi timp atat de plin de sensuri. Imi aduce aminte de povestirea aia de Hemingway: “Vand pantofi de bebelus, nepurtati.” O carte ambigua din 1977 vanduta la anticariat de Crina, care poate nu l-a mai vazut niciodata pe Dragos. Si ce e mai interesant, e ca e pur si simplu noua. Nedeschisa, probabil. Sa ne vedem mai des… Asa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut.
Entry Filed under: Firimituri
9 Comments Add your own
1. zuza | February 22nd, 2007 at 12:08 am
heh.. ce poveste.. trista (trista?).. mda..
pretty 
ma gandeam ce ciudat e ca in generatia mea nu prea se poarta datul de carti in cadou.. sau in orice caz, prea rar.. si daca am primit carti, in orice caz nu au avut dedicatii pe ele..
pe de alta parte, m-au fascinat intotdeauna intimitatile de genul asta lasate in scris ale unor oameni pe care nu ii cunosc.. in anticariate dedicatiile pe carti, pe ilustrate vechi diverse urari si povestiri din vacante.. franturi de viata ale unor oameni din alte lumi, poate unii cu povesti exceptionale, altii poate banali.. but anyway.. m-am intrebat cum erau, cine erau, ce faceau..
ah, si mi-a mai placut felul in care ai folosit verbul “a lirica”
2. silvia | February 22nd, 2007 at 12:39 am
ohoo, cate povesti pot fi tesute despre cartea asta. poate ca dragos nu i-a mai dat-o niciodata crinei, din te miri ce motive si a vandut-o chiar el. poate a dat-o cuiva sa o dea crinei care a uitat si a gasit-o in biblioteca ani mai tarziu si, nestiind ce sa faca cu ea, a vandut-o. poate ca dragos a fost un om rau si crina s-a vrut sa pastreze o carte de la el. cate si mai cate….
3. Zaza | February 22nd, 2007 at 1:43 pm
Dumnezeule mare…. demenţial!
4. otrava | February 22nd, 2007 at 3:46 pm
eu sunt cristi am si eu un blog. daca ai curiozitate poti sa intri si sa citesti. poate facem si schimb de link-uri. http://bloguluotrava.blogspot.com/ poate ma ajuti sa il fac cunoscut. multam
5. cieloblu | February 22nd, 2007 at 3:53 pm
apropo de scris pe carti: aveam un prof de franceza in liceu care ne zicea mereu sa nu scriem pe carti ca le jignim. ne-a zis de atatea ori si cu atata entuziasm, ca ma simt ciudat cand ma gandesc ca as putea sa scriu acolo ceva pe o cartitica…
6. Raluca | February 22nd, 2007 at 7:34 pm
Draga Catalin, sunt topita dupa blogul tau, dar scoate, rogu-te, m-ul in plus din “Hemmingway”
7. Catalin | February 22nd, 2007 at 10:59 pm
Ii scot si pe amandoi daca vrei. Cuvantul “topita” merita toti “m”-ii din lume
8. dragos | March 1st, 2007 at 1:49 pm
Am impresia ca se pierde din vedere contextul - atunci nu se putea comunica asa oricum, ci doar la negru, in soapta, pe vreme vantoasa (se produceau mai multe bruiaje in aparatele celor ce vegheau consistenta lirica/epica a dialogurilor dintre persoane), cartea respectiva nefiind decat pe postul unui banal notebook conspirativ, ce s-a deconspirat dupa decembrie 89.
9. Catalin | March 1st, 2007 at 2:44 pm
:)) Imi aduce aminte de Eco cu interpretarile lui extrapolant-flamboaiant-paranoice. Sau de Pynchon.
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed