Catastif

mama, am fost si la radio

Tocmai am vorbit in direct la emisiunea lui Catalin Sturza de la Radio Romania Cultural.
Foarte misto intrebarile.

2 comments March 31st, 2007

Jocuri

Alex imi aplica un tag pe tema jocurilor. Mai exact 5-10 jocuri pe calculator pe care le-am jucat mult si cu placere. Nu pot spune ca am fost un megamaniac (niciodata nu am vrut sa imi iau cea mai noua placa ca sa joc cel mai nou joc), dar am avut perioadele mele in care am jucat ceva. Daca vreti sa sa vedeti gamer adevarat, cititi la Patric. Eventual poate il faceti sa va spuna si care este capitala Canadei .

Asadar:

Etapa I - compatibilele Sinclair/Spectrum (am avut un Jet si un HC90)

Dan Dare (I, ca II m-a dezamagit)

Neather Earth

Elite (cred ca am pierdut 100 de nopti cu asta)

Dizzy 1-5 (geniale)

Observatie pentru tineri: jocurile astea aveau pana in 48K in genere. Cam cat o imagine pricajita de acum.
Etapa a II-a (liceu, mai ales clasele IX-X la laboratoarele de informatica - parca XT-uri le zicea seriei acelea de PC-uri)

Titus Fox

Scorched Earth (mama, ce campionate trageam la scoala - si erau si reguli de war conduct si neproliferare a armelor de distrugere in masa, ca sa zic asa - fara Nuke si fara Napalm Death, bai nene. Dar cu aliante.)

Dune (incapea pe 2 diskete - pana in 2 MB, parca dar avea o grafica extraordinara)

Etapa a III-a (din facultate pana acum)

Total Anihilation

Civilisation (apropo, uite ca apare un adon la ultimul)

Total War (mai ales Rome)

Observatie: nu am avut niciodata o consola in afara de un PSP pe care mi l-am luat anul trecut din Japonia si pe care nu l-am folosit mai mult de 10 ore. Ma gandesc totusi sa imi iau un Wii. Dar pe de alta parte, cred ca nu l-as folosi prea mult.

Dau leapsa mai departe la Radu Ionescu, Radu Lazar (ca tot voia el sa joace jocuri) si lui Criz (ca sa nu zica ca sunt misogin). De fapt e un tag prea tare ca sa fim restrictivi. Sa se serveasca cine vrea, ca ajunge la toata lumea .

Later update: Il taguiesc retroaactiv si pe Cristi Mezei.

6 comments March 31st, 2007

Google Books & Bets for real

Irina aplica pentru Google, eu fac pariu cu ea ca va fi admisa, Google o admite - of course (pai doar am o bila magica de cristal), she - smart & happy, me happy & happy,  Catalin castiga cartea (Mason&Dixon), life’s good.

Hai, mai are cineva chef de pariuri? Pleease!

Disclaimer: Pentru a mentine standardele etice, trebuie sa spun urmatoarele: La munca, cand vine vorba initiativele mele de facut pariuri, Emil ii avertizeaza intotdeauna pe cei noi ca daca conced sa faca primul pariu cu mine, o sa ii asasinez apoi cu altele, deci e bine sa fie atenti.

Pe de alta parte mie imi plac doar anumite tipuri de pariuri: cele friendly si mai ales alea in care daca o parte castiga ceva important pentru ea iti da un mic token, iar daca pierde atunci ii dai tu, ca sa ii mai treaca supararea.

N-am fost niciodata intr-un cazinou. Si nici nu ma tenteaza. Cea mai mare interactiune a mea cu jocurile de noroc a fost pe la sase ani cand eram la mare si le furam alor mei bani din portofel ca sa joc la jocurile alea mecanice (jackpot le zice?).

1 comment March 30th, 2007

Mama, sunt pe Metropotam

E saptamana mea norocoasa, se pare. Superechipa Metropotam mi-a facut magnifica onoare de a fi blogger invitat.

Ghinion pentru ei. Am scris despre un subiect mai arid, si anume 5 chestii mai-putin-zen despre munca care este.

Cat priveste poza, trebuie sa fac urmatoarele observatii:

1. E facuta anul trecut, in vara, cand eram ceva mai sharp decat acum. Cu alte cuvinte cam trebuie sa incep sa merg pe jos si sa bag salate (le urasc)
2. E facuta de Ionut. Din acest motiv este mult mai frumoasa decat originalul. Si emana si mai multa inteligenta, pe cuvant.
3. E facuta la o nunta. Adica cam singura data cand port cravata. Eu sunt un om al tricourilor (am de ex. 14 de la Threadless si vreau sa mai imi iau cateva in curand) si rar cate o camasa.

6 comments March 28th, 2007

Despre abandon, muribunzi si alte nenorociri

Ce ati face daca ati fi un copil mic (de 5-6 ani) si toti posibilii parinti adoptivi te-ar refuza?

Aceasta drama se petrece sub ochii nostri si nimeni nu se revolta. Ba mai mult respectivii refuzanti sunt membri de vaza ai societatii noastre, apreciati de toata lumea. Ii demasc acum: TheTudor Tagotochtonul and TheJen - Distrugatoarea de taguri in fasa. Cremenalilor! Care din motive personale si obiective nu vor sa preia sau sa paseze mai departe acest liricotag micut, rapciugos si muribund. Stiu, e firav, e fara noima, dar are si el dreptul la viata. Nu are sens sa fie aruncat in chinurile vesnice ale tagurilor care au murit nebotezate.

Asadar, daca aveti vreun suflet bun in interiorul corpului sau prin preajma lui, veniti de luati tagul! Da chiar, voi va dati seama ca faza cu “veniti de luati lumina” este primul social-networked tag :))

Later Update: MOniK a salvat liricotagul. Multumiri! You are my hero!

Iti dai seama, Tudor, insasi MOniK? Propunerea ta a prins. E ziua ta norocoasa. Poate adopta si Paris.

6 comments March 27th, 2007

despre diverse plecari si neplecari

1. Vestea proasta e ca nu o sa ajung la Bob Dylan la concert. Sper sa mai concerteze si la anul.

2. Vestea buna este ca o sa plec in Japonia in perioada aceea.

3. Referitor la concertul Roger Waters, cred ca ar cam trebui sa ne luam bilete de tren saptamana asta sau cea viitoare.

5 comments March 26th, 2007

Bridge over troubled waters

In sinea mea sunt un naiv. Poate. Sau poate e ok asa. Faza e ca intotdeauna am crezut (si sper sa cred pana la final - urasc cuvantul moarte, am mai spus-o) ca fiecare dintre oameni is somehow bigger that his/her life-size. Sau macar trebuie sa incerce sa fie un pic mai mare. Stiu, poate e naiv, poate e idiot, insa chiar cred asta. Ca trebuie sa facem ceva misto in viata, ceva putin mai mult (de fapt, daca se poate mult mai mult) decat doar sa ne simtim bine si sa vedem/traim chestii. Stiu poate e o tampenie, dar intotdeauna mi s-a parut ca daca poti sa faci ceva misto in viata, trebuie sa faci. Si recunosc, ajung sa ma plang de cateva ori pe saptamana ca muncesc prea mult, ca sunt prea stresat si ca as putea sa am exact acelasi nivel de viata si ceva mai mult timp liber lansand-o mai moale.
Si da imi place sa stau, pe cuvant ca imi place (uite acum acum am gatit somon cu paste si am baut cu doua pahare de Pinot Gris, foarte bun, desi eu sunt mai degraba consumator de vin rosu), dar pe de alta parte eu cred ca pricep ce mai bine sa fac lucruri. Pe cuvand, stiu mai bine sa muncesc, decat sa ma distrez. Mult mai bine, damn it!:) Uite mi-ar place sa ajung suficient de bogat incat sa nu ma preocupe niciodata banii si sa fac alte lucruri care din pacate nu se fac suficient de bine si de eficient pentru ca nu au cashflow pozitiv, ca sa zic asa. Implicare sociala sau culturala, cam asa ceva.

Anyway, nu despre asta era vorba. Hei, de fapt nu stiu despre ce e vorba. E vorba despre being Catalin Tenita, de fapt despre asta e vorba in toate blogurile personala, poate. Being Radu, or Cristina or Andressa or Ionut or Eugen or Irene or Dana. Si d-asta mediul e atat de misto, uneori. Recunosc ca uneori nu e asa asa de simplu sa fii tu insuti, sau cel putin mie asa mie se pare. Uneori esti doar o bucata de carne dusa de market-forces, in deriva, sau poate de fapt la tinta, uneori suntem prea focusati pe rezolvarea unui set de taskuri si uitam de ce mai este prin jur si tot asa. Da, chestia asta se poate lungi pe o suta de pagini.

Pornisem de la versiunea lui Johnny Cash la “Bridge over troubled waters”. Versiunea originala mi s-a parut intotdeauna divina. Angelica. Si versurile si muzica. Dar mai ales versurile. Am crezut intotdeauna ca cine ramane e cel puternic. Cand lucrurile o iau razna, poti sa pleci sau poti sa stai. Daca esti las, fugi. Daca esti tare, ramai. Stiu este poate o prostie care nu cadreaza cu spiritul de conservare. Dar pe de alta parte daca ai visuri si te dai batut la prima lovituri, atunci nu ai visuri cu adevarat. Sau poate nu ai ce trebuie ca visurile sa devina realitate. Si da, stiu si ca visurile nu devin tot timpul realitate. Desi in sinea mea imi vine greu sa cred. Uite aici o poveste adevarata. Pe la sapte ani, cand eram clasa I, am visat cu cateva zile inainte de Mos Nicolae ca parintii mei imi luasera niste carti foarte misto. Le vad si acum daca inchid ochii. Si le visasem exact in locul in care ai mei ascundeau cadourile (stiam locul Si, cand am vazut ca nu primesc cartile acelea de Mos Craciun, (vad si acum coperta, repet), atunci am intrat in panica. Si inca nu ii cred pe ai mei ca a fost doar un vis.
I’ll be your bridge over deep water if you trust in me. De la versul asta s-a pornit. Care e genial. Uite, d-asta mi-a placut mie 300 de exemplu. Puterea fiecaruia, taria lui, tine de taria celui de langa el. (Uite, o alta paranteza: D-aia urasc cancerul, ca distruge taria tutor celor din jur) Si de respectul acordat. Si, sincer sa fiu, e cel mai important lucru. Increderea, la ea ma refer.

Bai, daca e tot sa fim sinceri, toata vorbaraia asta este un efect colateral al unei incapacitati de a spune lucrurile clar si concis:

1. La multi ani, tata! Si multumesc ca mi-a spus cand eram mic “Cand ceva nu merge cum ti-ai dorit, strangi din dinti si faci tot ce poti ca sa schimbi situatia”.

2. La multi ani, Emil si Ionut! Am inceput TW impreuna acum cinci ani si a fost cel mai bun lucru pe care am decis sa il facem. Si ceva imi spune ca in curand we’ll make it big. Si vom continua la fel, dupa aia, noi si toata echipa. Jedi-like

3. La multi ani, Cristina! (Frate, tu iti dai seama ca ne stim de unspe ani. Si unde dracu’ sunt berile din Cismigiu? Fata, o sa murim in curand!) La multi ani, Criz! Facem noi revista aia pana la urma.
4. Ce fac doua pahare de vin dintr-un om altminteri relativ sarcastic. Gata, am terminat ca am de scris o prezentare in engleza pentru luni. Plus alte chestii.

9 comments March 24th, 2007

2 cuvinte tari

technosexual  (definitie si  pe wikipedia)

Calvin Klein went as far as trademarking the term technosexual in 2005.
si

Infornography 

People “suffering” from infornography are generally people that greatly enjoy receiving, sending, exchanging, and digitizing information.

2 comments March 22nd, 2007

scriitor web2.0

Ce se intampla daca il amestecam pe Thomas Friedman cu Norman Spinrad plus Bruce Sterling la care adaugam web2.0, blogging si podcasturi, new economy si politica din belsug, dupa care presaram cu Creative Commons dupa gust? Il obtinem pe Cory Doctorow. Iar daca nu va place literatura speculativa, nu-i bai: e unul din oamenii de la boing-boing.com

Uite chestia asta m-a uns la suflet:

I believe that we live in an era where anything that can be expressed as bits will be. I believe that bits exist to be copied. Therefore, I believe that any business-model that depends on your bits not being copied is just dumb, and that lawmakers who try to prop these up are like governments that sink fortunes into protecting people who insist on living on the sides of active volcanoes. Me, I’m looking to find ways to use copying to make more money and it’s working: enlisting my readers as evangelists for my work and giving them free ebooks to distribute sells more books. As Tim O’Reilly says, my problem isn’t piracy, it’s obscurity. Best of all, giving away ebooks gives me lots of key insights into how to make money without restricting the copying of bits. It’s a win-win situation.

Azi-maine scriu si de cartea lui aparuta in romaneste.

Add comment March 22nd, 2007

liricotag

M-am ales astazi cu un tag liric de la Costin. Si, ca sa nu ma injure chiar toti ca nu raspund la taguri, o sa-l preiau. In felul asta ma vor injura altii pentru versuri schioape.

Senzatii

Bântuie parfumul gros de primăvară (imprevizibil.ro - eugen)
Un piersic roz mă-mbie c-un sărut pe nară (somnoros.stealthsettings.com)
În iarbă greieraşi şoptesc duios (imprevizibil.ro - Arabella)
Un vers de idiom anevoios… (constantincocioaba.info)

Mi-e dor sa sar sotron intr-un picior (< --- asta sunt eu: catastif.com)
Si vei uita ca-ncerc sa te omor. (Later edit: <-- adauga macabru TheTudor si ma pune sa mai lepshizez pe cineva).

Si dau stafeta mai departe catre unicul-si-inegalabilul-the-one-and-only TheTudor. Baga-ne maestre ceva psihedelic cum stii tu mai bine

Later edit: Cum puteti vedea din comentarii, Tudor a contribuit si mi-a trimis lepsa inapoi sa o dau altcuiva. Ce-ai scrie, Jen?

10 comments March 21st, 2007

Roth o sa moara

Povestea lui Orisicine - Philip Roth

Si el stie asta. A avut noroc sa fie apreciat de tanar, a avut bani, si femei, prestigiu academic, succes de public si cam tot ce mai vrea un om ca sa fie fericit. Si in primul rand a avut norocul de a fi ajuns cu bine la capatul vietii. Face 74 de ani maine (19 martie). “Goodby, Columbus” se numea prima lui carte, iar nuvela care dadea titlul cartii era povestita prin perspectiva unui tanar la inceput de drum. (Apropo, cred ca asta este una dintre chestiile cele mai tari la Roth - povestirea la persoana I.) Au trecut aproape 50 de ani, si Roth si naratorii sai au imbatranit incet incet. Treizeci-patruzeci-cincizeci-saizeci de ani. Saptezeci, acum. Au ramas aceiasi evrei aroganti, destepti si aprope obsedati sexual, cu succes in viata, avand probleme cu copii, insa acum si cu varsta.
Dar hai sa scriu ce cred eu despre moarte, mai bine.

Am descoperit moartea la cinci sau sase ani. Si am fost deprimat un an de zile atunci. Si nu am spus la nimeni. Iar acum o pun in paranteze. Traiesc ca si cum n-ar exista. Dar nu in felul ala idiot al lui Gandhi care zicea ceva de genul “traieste ca si cum ar mai fi o zi, invata ca si cum ar mai fii o mie de ani” sau asa ceva. Ala e bullshit. Nu, nu ma intereseaza moartea, nu vreau sa ma gandesc prea mult la ea si daca stau bine si ma gandesc pot sa il dau dracu’ si pe Heidegger. (Prietenii stiu de ce. )

Sincer vorbind, mi se pare ca cel mai mare esec din viata fiecaruia este moartea. Marele egalizator.
O evitam cu totii. Sau aproape cu totii. O transformam intr-o chestie solemna, sau intr-o chestie aseptica, intr-un rital de trecere sau intr-un act eroic, dar pana la urma e cea mai nasoala treaba de pe Pamant: anihilarea constiintei.

Roth a de aceasi parere cu mine. Sau eu sunt de aceasi parere cu el. Chiar asa, oare ne alegem scriitorii preferati dupa afinitatile pe anumite subiecte importante, cum e acesta? Roth a avut noroc, asadar, dar nici tot norocul din lume nu iti ajunge ca sa inseli moartea. Asa ca incepe sa traga liniile finale. Capitole de sfarsit. Acum cativa ani a incheiat seria de romane cu David Kepesh (cu “Animal pe moarte”). La toamna o sa incheie si seria Nathan Zuckerman cu “Exit Ghost” (bun nume). Iar cu “Povestea lui Orisicine” face aceleasi manevre.

Practic, cateva momente mai mult sau mai putin morbide din viata unui barbat care descopera moartea copil fiind, scapa de ea de cateva ori, apoi moare dupa ce trece de saptezeci de ani. O cartulie cruda. Care mi-a placut mult mai putin decat altele pentru ca ii lipseste umorul specific lui Roth. E mult mai rece, mai plina de angoase. Cu scene foarte vizuale: ingroparea tatalui, procedurile medicale de curatare a arterelor, dialogul cu un gropar despre saparea gropilor.

Cinstit vorbind, nu e cel mai bun roman al lui Roth. Nici pe departe, de fapt. Dar e scurtut, se citeste repede si este relevant pentru parcursul scriitorului. A sosit clipa, spune doamna cu coasa. Doar un roman, daca se poate. Bine, bine, dar repede.

PS Acum aproape o luna, Ruxy mi-a dat o leapsa referitoare la ce as face daca as mai avea de trait doua saptamani. Dar mi-am dat seama ca nu pot sa scriu nimic. Sau as scrie miniciuni poetice. Spre deosebire de ce sustinea domnul H., eu ma simt autentic numai cand nu ma gandesc la moarte. Stiu, poate e foarte superficial, insa moartea mi se pare atat de terificanta incat nu mai pot sa fiu eu insumi, ci doar un om terifiat, redus la frica fundamentala (de acolo vine si numele romanului lui Roth, de fapt).

11 comments March 18th, 2007

2 constante

De doua lucruri nu poti sa scapi. De fapt nu poti sa scapi de mult mai multe, dar doua dintre ele sunt comune tuturor: moartea si efectele faste&nefaste ale economicului. Vreau sa scriu despre doua carti. Prima despre moarte - Povestea lui Orisicine a lui Phillip Roth. A doua despre (noua) economie: Cory Doctorow - Themepunk/Un Miliard de Sanse 

Dar mai intai, ma duc sa ii caut sorei mele un cadou ca e ziua ei azi. (Da stiu, trebuia sa fiu la ea la ora 12, si trebuia sa fi luat cadoul de ieri, nu asa repede pe fuga, dar asta sunt eu.) La multi ani, sis

1 comment March 17th, 2007

intrebare cu Dylan, concert cu mine

Cine are chef sa mearga la concertul Bob Dylan de la Berlin din data de 3 mai?

7 comments March 16th, 2007

La Radio

Bobby ma cheama din nou la radio astazi. “Noaptea bloggerilor” - emisiune de noapte, evident. Cu bloggeri. Aveti chef sa vorbim despre ceva anume?

2 comments March 16th, 2007

Gasiti diferenta :)

“When photos do contain people related to the task at hand, or the content users are exploring, they do get fixations. However, gender makes a distinct difference on what parts of the photo are stared at the longest. Take a look at the hotspot below.

Although both men and women look at the image of George Brett when directed to find out information about his sport and position, men tend to focus on private anatomy as well as the face. For the women, the face is the only place they viewed.”

Dintr-un studiu foarte tare facut de Online Journalism Review si Jakob Nielsen, despre modul cum  parcurg oamenii articolele pe internet.

2 comments March 15th, 2007

Dulcele parfum texan al primaverii

A venit primavara, am observat de dimineata mergand pe jos la munca. Pe langa pomi cu flori, am vazut:

1. Doua bucati gentlemani imbracati la costum+cravata+tot dichisul, in interiorul unei camionete Toyota Hilux spalata si lustruita. Nu mie clar daca cei doi erau doi fermieri ferchesi care mergeau la un targ de animate si urmau sa incarce ceva oi in spate, sau daca uzantele in materie de business cer ca acum sa vii cu o camioneta. Bull-bar included, of course. Faza tare e ca dupa zece minute am vazut alt Hilux, cu alt domn in costum la volan. Dansul era mai intelectual, purta si ochelari cu rame aurii.

2. Cand sa trec interectia aia Mosilor-Ferdinand, o masina neagra (cred ca un Pasatt model mai vechi) s-a infipt frumos pe trecere. Ocolind-o am vazut ca avea girofar inauntru si permis cu “Senat”. I-am facut semn soferului si distinsului domn din spate sa dea mai in spate. Distinsul domn din spate, fie senator al Romaniei, fie membru de vaza al aparatului administativ (slujbas public, in ambele cazuri), s-a oprit din discutia cu soferul si m-a injurat frumos cu toata gura. Va multumesc, domnule functionar public/demnitar. Asa trebuie sa faceti cu mojicii care se cred ei destepti.

Basescu, Becali si JR, barbati puternici, inteligenti, sarmanti, cu umor sanatos. Avem nevoie de ei.

4 comments March 14th, 2007

There’s a place

Imi place enorm. Si mi se pare foarte profunda - foarte zen, tao, filozofica si desteapta. Pana la urma mintea e singurul refugiu pe care il avem. Si d-aia e bine sa ai o minte incapatoare si bine mobilata. Daca nu ai, risti sa stai chircit si in picioare :)) Si vopsita in culori odihnitoare.

Melodia e de pe primul album al Beatlesilor - Please, please me. Care mi se pare unul dintre cele mai tari albume ever. Daca te uiti pe lista pieselor cam toate au devenit hituri pe care cam oricine le recunoaste. Si tot apropo de asta, in topul Rolling Stones al celor mai tari albume din primele 10 Beatles are rezervate 4 locuri. Si tot apropo de asta, sa vedeti ca o sa existe un reviriment Beatles dupa ce o sa semneze dealul de distributie digitala.

2 comments March 14th, 2007

Roger Waters anyone?

Cine merge la concert la Budapesta? Poate facem un grup mai mare. Cica va canta tot albumul “Dark side of the Moon”

31 comments March 13th, 2007

Pamantul, vazut din carti

Arata cam asa. Vestea buna e ca noi suntem pe harta. Vestea proasta e ca miliarde nu sunt. Harta e facuta pe baza cartilor din Google Book Search.

2 comments March 13th, 2007

Owen and Mzee

Un pui de hipopotam ramas orfan dupa tsunami-ul din 2004 s-a imprietenit cu o testoasa de 130 ani. Deci comunicarea chiar este posibila.

4 comments March 12th, 2007

Despre proprietatea intelectuala din nou

Pentru ca Florian a bagat un comentariu la un post mai vechi despre proprietatea intelectuala am inceput din nou sa ma gandesc care trebuie sa fie mixul platit/gratis.
E evident de daca totul ar fi gratis nu s-ar mai produce deloc proprietate intelectuala. Este pe de alta parte la fel de sigur ca nu se poate ca totul sa fie platit - pur si simplu lumea respinge modelul asta. Asta si pentru ca pana si in epoca pre-digitala au existat alternative “gratuite” - cel putin in conceptia utilizatorului final, adica cele sustinute prin publictate, care este modelul traditional media.

Model care devine din ce in ce mai posibil si in zona software, nu? Ati vazut ca Google a cumparat o companie de bagat reclame in jocuri. Joci un “Medieval: Total War” si o domnita suava iti spune “XXXX Beer - Adevarata bere a cruciatilor germani” :))

Dar sa revenim. E clar ca generarea de proprietate intelectuala e facuta atat din dorintade autoafirmare, dar si din dorinta de a obtine o bucata de paine cat mai buna. Sunt patru variante mari si late:

1. Business modelul presupune interactiunea continua cu utilizatorul final (asta e exemplu custom developmentului - inclusiv al implementarii unor solutii open source, si in acelasi timp modelul veniturilor din live events: concerte). Asta o sa ramane fee-based pentru ca presupune implicarea unor resurse umane (rare) ceea ce e scump.
2. Business modelul presupune un numar mare de utilizatori care consuma acelasi produs (ex. Windows). Acesta fie poate deveni sustinut prin publicitate (Windows are reachul mai mare decat orice post de televiziune din lumea, daca ar baga un wallpaper cu brandul X - eventual targetat, ar face o caruta de bani). Sau se poate pozitiona premium. Cum face Apple (care si zice pe undeva pe Ipoduri ca piracy is not cool). Caz in care trebuie sa livreze mult-mult mai mult ca o solutie free. Sau poate deveni free/ad-based pentru produsul in sine, si pe bani pentru atentia ulterioara (patchuri, updateuri, etc). Cam asta e modul normal pentru antivirusi, de exemplu, unde se taxeaza atentia alocata de un om viu noilor amenintari.

3. Modelul abonament (multi oameni consuma multe chestii). Mi se pare ca merge cel mai bine in domeniul muzicii. Ai o tona de pusti care vor sa asculte ce e nou. Dar nu pot sa dea cate un dolar pe melodie, cate 50 de melodii pe luna. Ori se merge pe “lasa-i sa pirateze”, ori vor exista servicii meseriase subscribtion-based cu un cost de 10-15 dolari pe luna (exista si acum dar ar trebui sa se integreze cu DRM-ul de la iPod/iTunes ca sa aiba marketshare). Fireste aici (in zona long tail) pot sa existe si abordari de publicitate targetata (Amazon deja stie ca cei care asculta Rolling Stones vor prefera sa citeasca pe X,Y,Z )

4. Modelul bani din alta parte. Poate o sa ziceti sa sunt misogin, dar sunt convins ca o toate trupele astea de fete dragute din Romania reusesc sa si valorifice proprietatile mai-mult-sau-mai-putin-intelectuale destul de bine. :)) De fapt e o varianta a primului model, dat de raritatea resursei umane. Doar ca presupune un transfer in alt domeniu. Ma refer la faptul ca pana la urma ajung prezentatoare de televiziuni, animatoare de petreceri, etc. Asa se fac starurile, nu?

In fine, un individ destept a spus ceva de genul ca tot ce era inainte platit va putea fi si gratis (ex. softul open source) iar ce era gratis va fi si platit (ex. showurile de televiziune care erau ad-based si pe care acum le poti cumpara pe DVD sau de pe iTunes).

Deci probabil ca pentru toate cele patru situatii vor exista modele mixe. Care trebuie tine cont si de tendinta umana a omului de a vrea ceva for free si de specificul chestiilor digitale (cand se fura un mar, vanzatorul ramane fara un mar; cand se fura un mp3, vanzatorul pierde cel mult un potential client).

12 comments March 11th, 2007

De ce guvernul Tariceanu nu e mai breaz ca guvernul Nastase

Cand citesc genul de chestiii ca “Particularii - siliti sa inchirieze locuintele nemobilate pe nu mai putin de 5 ani” ma apuca pandaliile. Am votat niste liberali si ne-am alesc cu niste idioti care nu inteleg nici cat un tanc de 7 ani libertatea contractuala si dreptul de a dispune cum vrei de lucrurile care le posezi. Iar faptul ca vin cu exemplul ca si in Franta e la fel e de o cretinatate infioratoare. Franta nu e renumita pentru dinamicitatea economiei. Ei se plang ca sistemul e prea anchilozat si trebuie reformat, iar noi vrem sa imprumutat de la ei tocmai chestiile de care ei incearca sa scape.
E dreptul fiecaruia sa intre in contractele pe care le vrea, cum vrea. Iar faza cu protejarea intereselor celor grei de cap e superbullshit. Sa le protejeze interesele printr-o educatie mai buna, nu printr-un sistem hiperpateralist care limiteaza liberatatile economice.

Si tot apropo de asta mi se pare la fel de idiot salariul minim pe economie segmentat pe nivele de studii. Atat pentru ca creaza doua tipuri de discriminari: intre cei cu studii si cei fara studii fara sa tina cont de valoarea care o produc, cat si intre angajatii cu studii din sectorul privat (minim 900 ron) si cei de la stat (minim 350 ron, cred).

Si tot legat de asta mi se pare foarte ingrijoratoare practica generala de raportare a salariilor nete. Foarte multi angajati habar nu au cati bani dau ei la stat luna de luna. Aproape cat iau in mana. Daca ar stii, ar avea alte pretentii de la guvernantii nostri. Ar intelege mai bine ca fiecare dintre noi dam o mare poala de bani pentru niste servicii publice excrecabile. Si poate ar mai disparea din coruptie si din gestionare complet defectuoasa a banilor. Asa pe multi ii doare undeva - Lasa ca ii da angajatorul. Oameni buni, sunt de fapt banii vostri pe care ii munciti minut de minut. Angajatorul ii plateste, insa din munca si din buzunarul vostru. Deci e important sa va intereseze unde naibii se duc.
Daca punem TVA-ul, am impresia ca se munceste mai mult de jumatate din zilele anului pentru ca niste oameni destepti sa se gandeasca la binele nostru si sa dea aceste legi superinteligente.

Sunt liberal, insa sincer mi-e scarba de aceasta coalitie care se pretinde de centru-dreapta, fiind fapt aceiasi paternalisti vicleni care nu fac nimic pentru dezvoltarea potentialului uman. (Daca ar fi sa acceptam o functie legitima a statului nu-foarte-minimalist, ar fi aceea de a sustine dezvoltarea potentialului uman - educatie, parcuri, recreere - si apararea acestuia - siguranta.)

So, pe scurt: imi vine de multe ori sa emigrez nu in Congo, ci intr-o tara cu adevarat liberala. Ii urasc si imi vine sa ii strang de gat de fiecare data cand se baga in economie. Pentru ca, dupa ce ne rapesc jumatate din an prin taxele prost gestionate (nu am nimic cu colectarea taxelor, ci cu transparenta colectarii, cu posibilitatea de optare pentru asigurarile de sanatate/de pensie, si mai ales cu proasta folosire a banilor colectati), deci dupa ce ne rapesc jumatate din an, vor sa o paradeasca si pe cealalta prin masurile de Big Brother idiot care stie ce e cel mai bine pentru toata lumea.

Later update: Mi s-a parut tare ce spune un chirias in comentariile articolului:
“Eu am fost toata viata un chirias, si, cu siguranta, voi ramane si in continuare. Desi guvernantul cu nume de tembel sustine ca imi face un serviciu, imi va face foarte mult rau, deoarece imi va fi MULT mai greu sa gasesc ceva convenabil de inchiriat, si la preturi semnificativ mai mari, caci proprietarii vor trebui sa-si acopere o parte din riscuri prin chirii mai ridicate. Din cat e lumea de larga, nu s-a putut inspira decat de la comunistii de francezi, idiotul dracului …”

Tot e bine ca oamenii inteleg ca interventia statului in chestiile astea e o mare aberatie.

13 comments March 10th, 2007

Citate dintr-un recent mort mintos

“Sadder than destitution, sadder than a beggar is the man who eats alone in public. Nothing more contradicts the laws of man or beast, for animals always do each other the honor of sharing or disputing each other’s food. ”

“There is no more hope for meaning. And without a doubt this is a good thing: meaning is mortal. But . . . appearances, they are immortal, invulnerable to the nihilism of meaning or of non-meaning itself.
This is where seduction begins.”

“There is no aphrodisiac like innocence.”
“Disneyland is presented as imaginary in order to make us believe that the rest is real, whereas all of Los Angeles and the America that surrounds it are no longer real, but belong to the hyperreal order and to the order of simulation.”1b

“There exists, between people in love, a kind of capital held by each. This is not just a stock of affects or pleasure, but also the possibility of playing double or quits with the share you hold in the other’s heart. ”

“Perhaps our eyes are merely a blank film which is taken from us after our deaths to be developed elsewhere and screened as our life story in some infernal cinema or dispatched as microfilm into the sidereal void.”

Uite ca a murit si Baudrillard.  Sau o fi doar un simulacru?

3 comments March 7th, 2007

youtube pentru cititori (si pentru IA)

Se numeste scribd si e la inceput, dar conceptul mi se pare foarte interesant. Fireste, cu probleme pe partea de drepturi de autor, dar sincer sa fiu - parerea mea este ca majoritatea continuturilor digitale trebuie sa fie free/ad-revenue-based, oricum (in afara de cele hipernisate). Mi s-a parut tare transformarea automata in mp3 - desi mai trebuie un pic imbunatatita.

Si apropo de sintetizare vocala si carti si digitalizare, uite un articol misto despre Google si inteligenta artificiala:

The mood was playful, yet there was a palpable reverence in the air. “We are not scanning all those books to be read by people,” explained one of my hosts after my talk. “We are scanning them to be read by an AI.”

Deja au scanat peste vreo doua milioane de exemplare. (re)Building God is a little closer, ca sa imi exersez un pic latura gnostica.

Si tot legat de asta - va dati seama cat spam telefonic sau pe IM o sa primim cand o sa apara inteligenta artificiala. Si cat de greu va fi sa gasesti un suflet uman. Si ce paranoie. Daca X cu care am vorbit pe IM, sau pe email, sau care tine un blog este doar o IA care m-a contactat in scopuri de PR subtil.

Si inca o chestie interesanta? Cat de OpenSource va fi Inteligenta Artificiala? Si care vor fi barierele de intrare? Va fi cam ca un Linux? O downloadezi pe un HDDVD11.0, gratis, in functie de preferinte de la un distribuitor si apoi ti-o customizezi singur sau platesti un consultant sa o seteze ca lumea? (Asta ar fi modelul meu preferat, plus ca este concordant cu faptul ca atentia umana va fi cea mai rara resursa). Sau ca un Windows? Vor fi patru variante de la IA basic edition care va fi cam tampitzica (va raspunde doar la telefon si la intrebari care le pune omul acasa) pana la IA Extreme Premium Edition (desteapta foc)? Si va exista si versiunea Mac care va fi mai spirituala un pic? Sau va necesita o gramada de resurse, mii si mi de servere, si atunci doar Google si inca vreo 2-3 o vor avea? Caz in care iti va baga niste publicitate targetata (dupa nivelul tau de inteligenta).

Dar, hai ca voiam doar sa pun un link.

7 comments March 6th, 2007

Aparent, ma cheama Jean

Conform testului “ce carte esti“, luat de la Lucia.

You’re Les Miserables!
by Victor Hugo
One of the best known people in your community, you have become something of a phenomenon. People have sung about you, danced in your honor, created all manner of art in your name. And yet your story is one of failure and despair, with a few brief exceptions. A hopeless romantic, you’ll never stop hoping that more good will come from your failings than is ever possible. Beware detectives and prison guards bearing vendettas.

7 comments March 5th, 2007