alegeri

Citeam ieri un comentariu pe blogul Iuliei: “optimistul isi invata copilul engleza si pesimistul il invata chineza; optimistul isi invata copilul literatura, muzica, arte si pesimistul il invata programare” si ma intrebam care parinte este mai bun – cel care incearca sa isi invete copii sa supravietuiasca, sau cei care incearca sa isi invete copii sa se bucure de lucrurile frumoase din viata. (Fireste, poate sunt maniheist dar, de dragul discutiei, hai sa vedem lucrurile in alb si negru.) Parerea mea este ca pesimistul are dreptate – ca pana la urma cineva care are toolurile sa se descurce in lumea asta va reusi sa descopere si frumusetile acestei lumi. Ca daca cineva este in stare sa genereze suficienta valoare si daca este inzestrat cu capacitatea de alege, ei bine o astfel de persoana va fi in stare sa gasesca chestiile minunate ale vietii (arta, si literatura, si frumusetea acestei lumi, si prietenia si tot asa). Nu imi este clar daca asta ma face pesimist (pentru ca tin cu pesimistii, sau daca ma face optimist – chiar naiv, pentru ca sunt exemple nenumarate in lumea asta de oameni cu aptitudini de supravietuire foarte bune care insa nu se bucura de chestiile nobile din viata, care aleg televizoare si table si bani). Stiu, e foarte aiurea sa imparti in lumea in eloi si morloci, insa uneori ma uit in jurul meu si am impresia ca prea putini oameni mai au vlaga sa fie ei insusi dupa ce au muncit orelele regulamentare, mai multe sau mai putine. Ma oftica superdistributia aceluiasi produs de rahat pe o mie de canale. Ma oftica ca oamenii vor sa fie la fel. Aleg independent si liber sa fie rotite. Asta e cel mai infricosator in viata. Poate chiar suntem sclavii lipsiti de alegeri ale genelor noastre. (De fapt stiu ca nu e asa 😛 )

La Tokyo am urcat o data intr-un turn mare, la vreo 250 de metri, cred, si era noapte si am vazut sute de mii de luminite pana departe. Ca in Blade Runner. Fiecare cu dorintele lui, si apoi cu totii bagati in 10 clustere pentru segmentarea de marketing. Foarte deprimant.

5 thoughts on “alegeri

  1. Pingback: Eficient sau fericit? « Gramo’s World

  2. man

    ca solutie pentru iesirea din lumea oamenilor-angrenaje, poate e bine de ales furia (bineinteles, nu una distructiva). adica dupa ce iesi de la serviciu semanand vag cu un zombie fara ganduri, sa fii mai mult furios decat obosit. fiindca daca esti obosit, te trantesti in fotoliu si motai la televizor urmarind(?) niste stiri – la fel de imbecile pe toate canalele. daca mai ai ceva urme de furie, in schimb, s-ar putea sa te apuci de … hmm… Jiu Jitsu, Ikebana, de citit, de concerte de jazz, de dans modern sau de pictat. orice, dar nu legumizare inerta.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *