Archive for May, 2007
E ora trei noaptea aici si frunzaresc netul insomniac. Dau peste articolul asta care incepe “Southern Romania is one of the poorest parts of one of the poorest nations in Europe. Except for a sprinkling of modern conveniences, visiting Bircii, Romania, was like stepping back into history 100 years for the Rev. Dan Krahenbuhl and his wife, Jennifer.”
Privind din civilizatia care ne inconjoara e usor sa respingem genul asta de afirmatii. Hei, nu e chiar asa, s-au facut pasi majori, suntem si noi technologizati, a crescut mult nivelul salariilor, suntem mai eficienti, ba chiar se muncest multi si productiv, si profiturile companiilor multinationale care au investit aici o dovedesc.
Dar pe de alta parte chiar exista alea doua Romanii, de care vorbea Nastase. Si faza este ca ele se departeaza din ce in ce mai mult. Nici un guvern roman de pana acum nu a facut nimic ca sa rezolve aceasta problema. Problema nu este cum alocam resursele generate de Romania sincronizata pentru a sadisface si trebuintele Romaniei inapoiate, ci mai degraba cum transferam mai multi din elementele celei de-a doua sectiuni catre prima. Si trecerea timpului nu este solutia. Romania inapoiata se genereaza cu aceasi viteza ca si Romania sincronizata.
Vin iar alegerile: cei sincronizati vor avea din nou preferatii lor, pe care ii vor disemina si catre cei ramasi in urma, acestia vor vota, sperand ca lucrurile sa se schimbe, lucrurile nu se vor schimba, cei sincronizati or sa gaseasca caile lor (munca, emigrararea - pentru acelasi timp de munca, dar poate mai putina si in mod cert mai bine platita), cei nesincronizati or sa aleaga caile lor (resemnarea, sau unii care vor sa schimbe ceva munca bruta in tari straine). Intre timp cei alesi vor mai face vreo 30 de kilometri la 4 ani, sau vor mai marca un sens giratoriu cu un milion de dolari, dupa care ne vor explica ca infrastructura e viitorul. Faza este ca tot nu mi-e somn.
May 6th, 2007
In Japonia sunt tot felul de chestii. De exemplu, in magazinele de electronicale este o zona mare cu tot felul de cablarii posible si improbabile. Sunt blocuri turn cu 100 de restaurante. Sunt prostii pentru toate gusturile. Asadar nu oferta e problema. Mai degraba cum dracu’ faci sa alegi repede.
De aceea mare mi-a fost mirarea cand am vazut azi o ditamai coada in ploaie cu 100 de oameni inghesuiti unul in altul cu umbrele, cu paznic/politist care ii ghida, cu cordoane d-ale de ghidare a cozii si tot asa. Repet, in ploaie, in Shinjuku - adica cartierul care este centrul comercial al Tokyo - unde gasesti tot ce vrei in materie de orice. M-am gandit ca se da ceva gratis, ca se deschide un magazin, sau ca pur si simplu este o discoteca sau un club foarte in voga. Nope, oamenii stateau la gogosi. Krispy Kreme. Ordonati, cu banii pregatiti, intrand pe o parte si iesind pe cealalta. Am inceput sa rad si sa zic tare de tot (desi nu foarte amuzant pentru tinerii tokyoioti care asteptau): “No doughnot for you! Come back in one year!”
Maine ma duc si eu. Fac si eu ca Elaine - “Pariu ca mie imi dau fara sa respect ritualul?”
Poza e facuta cu telefonul, dupa niste cutii de gunoi, sub ochii vigilenti ai cerberului cozii.
May 6th, 2007
So, sunt de 2 zile la Tokyo si am o gramada de povestit. Acum doar una scurta, ca sa imi continui epopeea pestilor negri.
De data asta pesti erau in Roppongi. Dupa ce ne plimbasem toata ziua, am iesit in respectiva statie de metrou printr-o gura gresita. Adica care ne arunca la distanta buna de locul planuit. Ne-am dus (de data asta sunt aici cu Emil, unul din prietenii aia buni pe care ii numeri pe o mana cu cateva degete taiate) sa consultam harta din fata gurii de metrou.
In trei minute s-a infiintat langa noi un domn de culoare care ne-a abordat cu “Do you want some girls for pleasure?”. Noi i-am zis ca nu, iar el a ramas langa noi, uitandu-ne cum scrutam cu mare concentrare harta. Dupa vreo 30 de secunde ne-a intrebat “Do you get pleasure by looking at the map?”
Al doilea peste negru al serii ne astepta la cativa metri. De data aceasta, fiind in miscare conversatia a fost mai scurta. Amandoi erau doi malaci de peste 1,90 m si 100 de kilograme. Fapt care l-a facut pe Emil sa observe ca nu prezinta credibilitate - infatisarea lor ii poate speria pe potentialii clienti. A fost insa multumit de al treilea peste care ne-a abordat. Mult mai scund si mai slabanog. Un italian ceva. Roppongi este cartierul cu foarte multi albi, btw.
May 6th, 2007
Ieri am avut sentimentul ala ca lucrurile trec prea repede. Ca nu apucam sa ne bucuram asa cum se cuvine.
Astazi am citit postul lui Bobby si mi-a revenit acelasi sentiment.
Adio Laura.
May 4th, 2007
Astazi, am ajuns in piata Obor dupa vreo 6-7 ani de zile. Luasem autobuzul gresit si am taiat-o prin piata. Ascultam Maxwell’s Silver Hammer cand am trecut pe culoarul(?) acela dintre zona de zarzavaturi si zona cu flori. Si mi-am adus aminte cum eram mic si mergeam cu mama mea prin piata aceea. Pur si simplu nu se schimbase nimic.
May 3rd, 2007
Mi-a fost sa aud cateva povesti interesante in zilele astea:
1. Cica, acum o saptamana, un redactor din Radio a vorbit despre traditiile din Bucurestiul interbelic, una dintre ele fiind datul cu saniuta prin Cismigiu. Conducerea Radio a primit o scrisoare oficiala de la Senat in care se cerea sa i se taie respectivului dreptul de a face emisiuni. S-a facut sedinta si omul s-a ales doar cu un perdaf. Saniuta fuge,nimeni n-o ajunge.
2. Astazi sloganul lui Gioana de la mitingul PSD a fost “Raluca, este sarbatoarea ta”. In vechea traditie a folosirii mortilor in scopuri electorale.
Nu-mi plac vandalismele, nu am nimic cu social-democratia ca institutie, insa am cu marsavia. De aceea va propun un google bombing, sau doua 
Prostanac
Saniuta
May 1st, 2007
Next Posts
