Do not go gentle into that good night

Rage, rage against the dying of the light.

Ce e ciudat la mintea noastra e ca seamana cu un ghem. Daca prinzi un fir incepe sa se desire in directia respectiva. Dimineata mi-am adus aminte de Dylan Thomas si acum mi-am amintit si de Do not go gentle into that good night. Si mi-am mai adus aminte (ciudat este ca putem uita asta) ca mi-e frica la fel de mult de moarte cat si de cedare. De momentul in care depui armele si ramai o carcasa care se misca. E trist pentru ca avem atatea carcase umblatoare in jur. Ca uneori suntem cu totii goliti de cuvinte si de sentimente. Ca ne miscam pur si simplu pentru ca angrenajul ne impinge de colo in colo. Ca nu putem sa smulgem nimic din noi si sa-l oferim pentru ca noi suntem doar o coaja subtire, care nu tine nimic in interior. Sunt prea profund? Sau prea fals profund? Naiba stie. Imi pare rau insa cat timp pierdem fabuland. De ce este Don Quijote un personaj tragic si Baronul Munchenssen un personaj umoristic. Pentru ca Don Quijote crede.
Rage, rage against the dying of the light.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *