Monthly Archives: July 2007

risipire

Acum mi-am adus aminte de un gand de saptamana trecuta. Ce ciudat e si capul asta uman – cum ne aducem noi aminte de lucruri care s-au intamplat, dar si mai ciudat cand ne aducem aminte de ganduri. Amintiri despre ganduri. In fine, aberez.

Azi imi aduc aminte de inceputul dintr-un film de Tarkovsky, Sacrificiul, in care personajul principal spune ca daca am practica ritualic un gest la aceasi ora, zi dupa zi, an dupa an, asta ar schimba ceva. Si daca am bea un pahar de apa la aceasi ora. Si da exemplu unui calugar care plantase un copac fara radacina si il uda zi dupa zi, zi dupa zi, asteptand sa inverzeasca, venea zi dupa zi, iar dupa trei ani copacul a infrunzit sau a inflorit, sa-l ia dracu’.

Din pacate astazi eu ma simt altfel, ma simt uneori o morisca care se invarte in acelasi loc, ritualistic, sau fortat in alegere, si care cu fiecare moment devine mai putin autentic. Mai autoreflexiv si mai putin curajos. Poate si mai putin deschis. Astazi am impresia ca ceea ce fac ma reprezinta mai putin – ca cuvintele mele au devenit scari semantice fara referenti care nu duc nicaieri. Ca pur si simplu sentimentele mele au devenit constructe de cuvinte care se pot amplifica la nesfarsit prin reflectare in alte constructe de cuvinte.

Cand eram mic credeam ca daca pui doua oglinzi paralele si intre ele un obiect, un mar sa spunem, atunci marul acela va continua sa apara in oglinzi chiar si dupa ce il scoatem. Ca imaginea marului dintr-o oglinda se va reflecta in cealalta oglinda, si tot asa la infinit. Asa credeam, tampitel si desteptut copil in acelasi timp. Astazi am ramas acele doua oglinzi fara mar. Si nu, nu vreau marul vostru, puteti sa vi-l bagati unde vreti.

Uneori am impresia ca si noi avem o durata de injumatatire a sentimentelor si starilor de constiinta. Si ca unele sentimente se injumatatesc mai usor decat altele. Dar ca in toate ramane, pana la urma, doar umbra unei umbre unei umbre unui umbre a rose is a rose is a rose. Si da sunt furios si da pot sa folosesc furia ca sa estetizez totul. Uneori ma gandesc ca trebuie sa distrugem, daca ne pasa, pana nu e prea tarziu. Altfel raman doar frunze moarte din cuvinte. E trist sa pleci, dar nu asa de trist daca ai o directie. Don’t loose your soul, boys and girls. Bullshit. Cheers 🙂

scari

Ieri in vreme ce urcam scarile spre “La motoare” mi-am dat seama ca toate scarile sunt aceasi scara. Si ca urcand orice scara urcam toate scarile pe care le-am urcat vreodata. Si felul in care urca un om o scara spune mai multe despre el decat o relatare de o jumatate de ora. Scari si serpi, daca stiti capitolul acela din Copii de la Miezul noptii. Fiecare scara e un sarpe si fiecare sapre e o scara, si intotdeauna cand ajungem la prima treapta a unei scari, am putea sa ne aducem aminte toate scarile care au fost.
Ar putea fi scrisa o istorie culturala a lumii din perspectiva scarilor. Arhitecturale, metaforice, arhetipale, conceptuale.

Ce e fascinant la scari e felul in care convertesc ele verticalul in orizontal.

zodiac

Ieri m-am uitat la Zodiac. Foarte bun. Uneori – poate de multe ori – obsesia ne consuma gratuit, ticalosii mor de batranete, noi ramanem cu ochii in soare, asteptand ce, intrebandu-ne ce. Uneori ajungem la vorba Ecclesiastului.

David Fincher e regizorul care a facut si Seven si Fight Club

mici cumparaturi, mici ganduri

1. Dimineata mi-am luat un dublu CD cu Police. Muzica pentru masina. De Do Do Do, De Da Da Da 🙂

3. Am fost si eu la Ikea sa vad chestii. E destul de ok, dupa ce o sa termin cu reamenajarile pe care nici nu le-am inceput inca o sa imi iau de acolo niste chestii. Pana am luat una bucata perna-inima rosie cu maini.  Cam cheesy dar mie imi place sa tin un puiutz in brate cand dorm. Mai mi-a luat tacamuri – simple – si le-am exilat pe cele descompletate intr-o punga. Plus ciocolata. Alor mei le-am luat o carafa de apa. La cate am spart eu cand eram mic asta ar fi doar un modest si simbolic inceput.

3. Am aflat ca mama a inceput sa imi citeasca blogul. Asta da mainstream bloggeristic.

4. Si ca tot am ajuns la mainstream bloggeristic, o mica observatie despre blogul lui Nastase. Degeaba se da Darius un mare promotor al acestui mediu in randul greilor, degeaba se da Nastase personal si apropiat de tehnologie, de fapt e un mare bullshit. I-am citit blogul si de fapt ala e la fel de personal precum erau cartile de drept international public pe le scotea distinsul profesor. Nu raspunde la nici una dintre cele trei intrebari esentiale:

1. Cati bani are Nastase si cum i-a facut?

2. Cum isi petrece Nastase timpul personal?

3. Care este viitorul lui Nastase si ce vrea el de la noi, nene?
Hai sa mai mimam un pic apropierea ca asa a facut si Basescu si uite ca lui ii merge. Blogger, frate.

Uite, ii propun lui Darius o chestie. Facem o lista de intrebari nasoale rau de tot si il punem pe Nastase sa raspunda pe blog, daca tot se vrea asa transparent. Si sa raspunda clar.
5. Ca tot veni vorba de Nastase, cand eram in facultate circula o poveste ca cu un an inainte distinsul profesor facuse o gafa si vorbise despre republica Danemarca. La ora urmatoare cineva i-a scris pe tabla “Traiasca Republica Danemarca!”. Rezultatul a fost ca putini au luat examenul la DIP in sesiune. Asa circula vorba, nu as baga mana in foc.
6. Si ca tot m-am legat de politica uite un citat din prefata cartii “Right-wing Women” a lui Dworkin.

” Dreapta vede imperialismul economic si militar al Americii ca fiind necesar pentru securitatea statului si pentru apararea interesului national, incluzand fireste, siguranta proprietatii – chiar daca proprietatea se numeste Vietnam sau El Salvador. Statele Unite detin proprietati acolo unde se fac afaceri. Pretrolul de care America are nevoie se afla pe teritoriul Americii, indiferent de unde s-ar intampla sa se extraga acesta. Europa este si ea proprietatea Statelor Unite, daca America doreste sa-si stabileasca bazele militare acolo” Oriunde s-ar afla sovieticii – orice stanca golasa din Afganistatn – locul respectiv contituie proprietatea Americii, asteptand eliberarea de intervenita straina. Proprietatea americana include si corporatiile multinationale, fabricile si atelerele din Lumea a Treia. Femeile si copiii sunt tot proprietatea: ingraditi, paziti, adresea invadati.”

Textul asta este despre puterea politica in genere – cinstit vorbind eu cred ca notiunile de dreapta si de stanga sunt invalide complet in Romania.

1. Mai tineti ca minte acordul semnat de Nastase si Geoana cu privire la neextradarea soldatilor americani inculpati de Curtea Penala de la Haga? Au prestat si ei la marele licurici, nu numai Basescu.

2. Daca lumea nu are incredere in politicieni, nu-i bai, cumparam presa. All your bases are belong to us, prostilor.

3. Daca blogger e the new cool thing, atunci Nastase, Basescu, Iliescu si cine mai vreti or sa fie bloggeri. Prostilor, pot sa fie si twittereri, videobloggeri, pot sa isi faca pagini pe FaceBook, avataruri in SecondLife, profiluri pe MySpace si pe Hi5 (nasty-sexy-boy,  old-wise-owl1918, popeye), pot sa puna filme pe youtube si daca vor muschii lor pot sa isi faca si widgeturi pentru Macuri, cand or sa afle ca asta da bine la scorul electoral). Cand vor afla ca pot sa bage si publicitate in jocuri, o sa te intampine chipurile lor si in WOW sau in CS. Sa traim bine, nu?

Deci, care e cuvantul? Cumparam 🙂 Hai ca ma duc sa ascult niste Pink Floyd. Money, normal. Si Pigs.

Post scurt cu Romtelecom

Ai mei si-au pus internet prin Clicknet pentru ca acolo unde stau ei (la casa) RDS nu instala decat solutii profesionale (desi cablu TV avea). Apropo de asta, aceasi problema o are si Bobby Voicu in zona Unirii (cu rds-ul adica). Dar sa revenim la Romtelecom. Pentru o companie care se duce rapid la vale in zona de voce, nu se misca deloc bine pe date.

Bila alba: s-au miscat repede. O saptamana -doua.

Bile negre:

– trebuie sa mergi sa iti iei modemul

– trebuie sa iti instalezi singur (hardware si software) citind o brosurica  care nu este foarte inteligibila

– pe foaia cu datele de conectare, parola si username-ul sunt cu litere mari, dar de fapt tu trebuie sa le bagi cu litere mici, desi nu scrie nicaieri

– in brosurica spune pe undeva suport telefonic 24/24 7/7, apel netaxabil and stuff. Am stat ieri mai mult de 30 de minute pe telefon asteptand sa raspunda cineva. Pe naiba 7/7

Pana la urma m-am lasat batut, apoi a trecut sora mea pe la ai mei si a avut ideea sa bage datele cu litere mici. De unde rezulta faptul ca am o sora mai isteatza decat mine.

Observatia mea e urmatoare: pentru mai mult de 85% din potentialul public operatiunea de instalare nu era tocmai simpla. Din contra, sunt convins ca cel putin 50% din oameni nu au izbutit sau au izbutit doar cu ajutor din partea altora. De ce nu au bagat o taxa de instalare optionala. Sunt convins ca pentru multi 60-70 RON nu e chiar asa de mult, si scapi de toate bataile de cap. Pe care tu ca Romtelecom oricum le-ai avea pe apelurile netaxabile (deci costuri brute) daca ai avea bunul simt sa ai suportul telefonic pe care te lauzi ca il ai.