Archive for July, 2007
Acum mi-am adus aminte de un gand de saptamana trecuta. Ce ciudat e si capul asta uman - cum ne aducem noi aminte de lucruri care s-au intamplat, dar si mai ciudat cand ne aducem aminte de ganduri. Amintiri despre ganduri. In fine, aberez.
Azi imi aduc aminte de inceputul dintr-un film de Tarkovsky, Sacrificiul, in care personajul principal spune ca daca am practica ritualic un gest la aceasi ora, zi dupa zi, an dupa an, asta ar schimba ceva. Si daca am bea un pahar de apa la aceasi ora. Si da exemplu unui calugar care plantase un copac fara radacina si il uda zi dupa zi, zi dupa zi, asteptand sa inverzeasca, venea zi dupa zi, iar dupa trei ani copacul a infrunzit sau a inflorit, sa-l ia dracu’.
Din pacate astazi eu ma simt altfel, ma simt uneori o morisca care se invarte in acelasi loc, ritualistic, sau fortat in alegere, si care cu fiecare moment devine mai putin autentic. Mai autoreflexiv si mai putin curajos. Poate si mai putin deschis. Astazi am impresia ca ceea ce fac ma reprezinta mai putin - ca cuvintele mele au devenit scari semantice fara referenti care nu duc nicaieri. Ca pur si simplu sentimentele mele au devenit constructe de cuvinte care se pot amplifica la nesfarsit prin reflectare in alte constructe de cuvinte.
Cand eram mic credeam ca daca pui doua oglinzi paralele si intre ele un obiect, un mar sa spunem, atunci marul acela va continua sa apara in oglinzi chiar si dupa ce il scoatem. Ca imaginea marului dintr-o oglinda se va reflecta in cealalta oglinda, si tot asa la infinit. Asa credeam, tampitel si desteptut copil in acelasi timp. Astazi am ramas acele doua oglinzi fara mar. Si nu, nu vreau marul vostru, puteti sa vi-l bagati unde vreti.
Uneori am impresia ca si noi avem o durata de injumatatire a sentimentelor si starilor de constiinta. Si ca unele sentimente se injumatatesc mai usor decat altele. Dar ca in toate ramane, pana la urma, doar umbra unei umbre unei umbre unui umbre a rose is a rose is a rose. Si da sunt furios si da pot sa folosesc furia ca sa estetizez totul. Uneori ma gandesc ca trebuie sa distrugem, daca ne pasa, pana nu e prea tarziu. Altfel raman doar frunze moarte din cuvinte. E trist sa pleci, dar nu asa de trist daca ai o directie. Don’t loose your soul, boys and girls. Bullshit. Cheers 
July 31st, 2007
Ieri in vreme ce urcam scarile spre “La motoare” mi-am dat seama ca toate scarile sunt aceasi scara. Si ca urcand orice scara urcam toate scarile pe care le-am urcat vreodata. Si felul in care urca un om o scara spune mai multe despre el decat o relatare de o jumatate de ora. Scari si serpi, daca stiti capitolul acela din Copii de la Miezul noptii. Fiecare scara e un sarpe si fiecare sapre e o scara, si intotdeauna cand ajungem la prima treapta a unei scari, am putea sa ne aducem aminte toate scarile care au fost.
Ar putea fi scrisa o istorie culturala a lumii din perspectiva scarilor. Arhitecturale, metaforice, arhetipale, conceptuale.
Ce e fascinant la scari e felul in care convertesc ele verticalul in orizontal.
July 30th, 2007
Ieri m-am uitat la Zodiac. Foarte bun. Uneori - poate de multe ori - obsesia ne consuma gratuit, ticalosii mor de batranete, noi ramanem cu ochii in soare, asteptand ce, intrebandu-ne ce. Uneori ajungem la vorba Ecclesiastului.
David Fincher e regizorul care a facut si Seven si Fight Club
July 29th, 2007
1. Dimineata mi-am luat un dublu CD cu Police. Muzica pentru masina. De Do Do Do, De Da Da Da
3. Am fost si eu la Ikea sa vad chestii. E destul de ok, dupa ce o sa termin cu reamenajarile pe care nici nu le-am inceput inca o sa imi iau de acolo niste chestii. Pana am luat una bucata perna-inima rosie cu maini. Cam cheesy dar mie imi place sa tin un puiutz in brate cand dorm. Mai mi-a luat tacamuri - simple - si le-am exilat pe cele descompletate intr-o punga. Plus ciocolata. Alor mei le-am luat o carafa de apa. La cate am spart eu cand eram mic asta ar fi doar un modest si simbolic inceput.
3. Am aflat ca mama a inceput sa imi citeasca blogul. Asta da mainstream bloggeristic.
4. Si ca tot am ajuns la mainstream bloggeristic, o mica observatie despre blogul lui Nastase. Degeaba se da Darius un mare promotor al acestui mediu in randul greilor, degeaba se da Nastase personal si apropiat de tehnologie, de fapt e un mare bullshit. I-am citit blogul si de fapt ala e la fel de personal precum erau cartile de drept international public pe le scotea distinsul profesor. Nu raspunde la nici una dintre cele trei intrebari esentiale:
1. Cati bani are Nastase si cum i-a facut?
2. Cum isi petrece Nastase timpul personal?
3. Care este viitorul lui Nastase si ce vrea el de la noi, nene?
Hai sa mai mimam un pic apropierea ca asa a facut si Basescu si uite ca lui ii merge. Blogger, frate.
Uite, ii propun lui Darius o chestie. Facem o lista de intrebari nasoale rau de tot si il punem pe Nastase sa raspunda pe blog, daca tot se vrea asa transparent. Si sa raspunda clar.
5. Ca tot veni vorba de Nastase, cand eram in facultate circula o poveste ca cu un an inainte distinsul profesor facuse o gafa si vorbise despre republica Danemarca. La ora urmatoare cineva i-a scris pe tabla “Traiasca Republica Danemarca!”. Rezultatul a fost ca putini au luat examenul la DIP in sesiune. Asa circula vorba, nu as baga mana in foc.
6. Si ca tot m-am legat de politica uite un citat din prefata cartii “Right-wing Women” a lui Dworkin.
” Dreapta vede imperialismul economic si militar al Americii ca fiind necesar pentru securitatea statului si pentru apararea interesului national, incluzand fireste, siguranta proprietatii - chiar daca proprietatea se numeste Vietnam sau El Salvador. Statele Unite detin proprietati acolo unde se fac afaceri. Pretrolul de care America are nevoie se afla pe teritoriul Americii, indiferent de unde s-ar intampla sa se extraga acesta. Europa este si ea proprietatea Statelor Unite, daca America doreste sa-si stabileasca bazele militare acolo” Oriunde s-ar afla sovieticii - orice stanca golasa din Afganistatn - locul respectiv contituie proprietatea Americii, asteptand eliberarea de intervenita straina. Proprietatea americana include si corporatiile multinationale, fabricile si atelerele din Lumea a Treia. Femeile si copiii sunt tot proprietatea: ingraditi, paziti, adresea invadati.”
Textul asta este despre puterea politica in genere - cinstit vorbind eu cred ca notiunile de dreapta si de stanga sunt invalide complet in Romania.
1. Mai tineti ca minte acordul semnat de Nastase si Geoana cu privire la neextradarea soldatilor americani inculpati de Curtea Penala de la Haga? Au prestat si ei la marele licurici, nu numai Basescu.
2. Daca lumea nu are incredere in politicieni, nu-i bai, cumparam presa. All your bases are belong to us, prostilor.
3. Daca blogger e the new cool thing, atunci Nastase, Basescu, Iliescu si cine mai vreti or sa fie bloggeri. Prostilor, pot sa fie si twittereri, videobloggeri, pot sa isi faca pagini pe FaceBook, avataruri in SecondLife, profiluri pe MySpace si pe Hi5 (nasty-sexy-boy, old-wise-owl1918, popeye), pot sa puna filme pe youtube si daca vor muschii lor pot sa isi faca si widgeturi pentru Macuri, cand or sa afle ca asta da bine la scorul electoral). Cand vor afla ca pot sa bage si publicitate in jocuri, o sa te intampine chipurile lor si in WOW sau in CS. Sa traim bine, nu?
Deci, care e cuvantul? Cumparam Hai ca ma duc sa ascult niste Pink Floyd. Money, normal. Si Pigs.
July 29th, 2007
Ai mei si-au pus internet prin Clicknet pentru ca acolo unde stau ei (la casa) RDS nu instala decat solutii profesionale (desi cablu TV avea). Apropo de asta, aceasi problema o are si Bobby Voicu in zona Unirii (cu rds-ul adica). Dar sa revenim la Romtelecom. Pentru o companie care se duce rapid la vale in zona de voce, nu se misca deloc bine pe date.
Bila alba: s-au miscat repede. O saptamana -doua.
Bile negre:
- trebuie sa mergi sa iti iei modemul
- trebuie sa iti instalezi singur (hardware si software) citind o brosurica care nu este foarte inteligibila
- pe foaia cu datele de conectare, parola si username-ul sunt cu litere mari, dar de fapt tu trebuie sa le bagi cu litere mici, desi nu scrie nicaieri
- in brosurica spune pe undeva suport telefonic 24/24 7/7, apel netaxabil and stuff. Am stat ieri mai mult de 30 de minute pe telefon asteptand sa raspunda cineva. Pe naiba 7/7
Pana la urma m-am lasat batut, apoi a trecut sora mea pe la ai mei si a avut ideea sa bage datele cu litere mici. De unde rezulta faptul ca am o sora mai isteatza decat mine.
Observatia mea e urmatoare: pentru mai mult de 85% din potentialul public operatiunea de instalare nu era tocmai simpla. Din contra, sunt convins ca cel putin 50% din oameni nu au izbutit sau au izbutit doar cu ajutor din partea altora. De ce nu au bagat o taxa de instalare optionala. Sunt convins ca pentru multi 60-70 RON nu e chiar asa de mult, si scapi de toate bataile de cap. Pe care tu ca Romtelecom oricum le-ai avea pe apelurile netaxabile (deci costuri brute) daca ai avea bunul simt sa ai suportul telefonic pe care te lauzi ca il ai.
July 29th, 2007
Citeam din Andreea Dvorkin si ascultam Nigel Kennedy&Kroke Quartet - niste melodii foarte misto balcano-evreo-tiganesti cantate de taraf si vioara clasica si mi-am dat seama cat de saraci suntem noi ca natie dupa ce am omorat jumatate din evrei si i-am exportat pe ceilalti, dupa ce am deportat la rusi jumatate din sasi si svabi si i-am exportat pe ceilalti, dupa ce tot felul de idioti au lot felul de decizii puriste despre spiritul national - alienandu-l de cel balcanic, dupa ce timp de atata timp nu am gasit o rezolvare a problemei tiganilor - sa reusim sa-i integram fara sa-i marginalizam.
Scria Dragos ceva mai devreme despre importul modelelor online din vest care nu au prins in .ro pentru ca nu raspundeam unor nevoi reale. Si intr-adevar exista un spirit national/balcanic/central-est european care are alte valori. Si zau ca nu e vorba de demarcatii religioase sau alte tampenii. Tin mai degraba de melanjul cultural: colonistii germani din intreaga regiune, enclavele evresti, influenta turceasca, tiganii nomazi. Influente mult prea repudiate o data cu fondarea statelor nationale, mai ales in tarile pudibonde/puriste din punct de vedere cultural, cum este si Romania - a carei natie se trage exclusiv in nobili dacii si uberspirituali daci.
Uneori, desi nu sunt deloc un dionisiac, ma gandesc ca poate ar trebui sa valorificam mai mult latura spiritual-cheflie. Cam ca natiile mediteraneene. Oricum nu putem sa avem rigoarea nemteasca sau harnicia japoneza.
July 26th, 2007
Whoever tells the best story wins. - John Quincy Adams
July 23rd, 2007
Nu imi place sa scriu recenzii negative dar pentru ca nu putem glumi cu sanatatea o sa o fac:
1. Supercald, asadar am zis sa comandam. (Personal, in ultima vreme prefer sa mananc la pranz o salata preparata inhouse/inoffice, dar azi nu aveam chef sa ies dupa ingrediente).
2. Comandam asadar la Trattoria di Venezia (www.trattoriadivenezia.ro). Cam 10 oameni. Unii pizza, altii, paste, altii salate. Ni se spune ca vor veni in maxim 45 de minute.
3. Dupa doua ore sunam. Aflam ca l-au trimis pe bucatar cu taxiul sa livreze comanda. Dar bucatarul nu a gasit sediul. Asa ca a plecat. Nu a sunat pentru ca avea mobilul la incarcat. Ca vine altcineva in 15 minute cu comanda.
4. Ok, spunem noi. Vine un tanar domn, cu doua cutii mari. Incepse sa caute prin ele. Mai era si comanda altcuiva pe acolo.
5. Nu aduce factura pentru ca aparent nu mai aveau tus in imprimanta.
6. Buuun. Lihniti, incepem sa mancam. Salatele noastre contineau sos. Trei salate diferite. Trei sosuri diferite. Eu am gustat din toate ca sa inteleg diferenta: unul era un mustar normal, altul un mustar cu maioneza - f scarbos, salmonela curata pe caldura asta, celalalt un mustar cenusiu cu otet. Sosuri, frate. Pastele erau si ele cam naspa (asa am inteles). Pizza continea masline intregi (in sensul - sambure-included) si erau cam jerpelite. Nu stiu cum era puiul cu cartofi prajiti. Inca o chestie, conform legilor termodinamicii, salata era calaie (which is bad) iar pizza era calaie (which is bad). Bine ca nu am comandat si inghetata, ca era adusa si ea in aceleasi cutii.
7. Cativa dintre noi au lasat naibii mancarea comandata si s-au dus sa-si ia shaorma.
8. Dintre cei care au mancat, vreo doi nu se simt in apele lor. (La mine infectiile alimentare se manifesta prin buza de negru - nu am chef sa ma duc sa ma uit in oglinda sa nu ma autosugestionez).
9. Daca toata lumea scapa cu bine in weekend, e bine
10. Cine nu ma crede, nu are decat sa consume.
July 20th, 2007
Ionut Oprea a lansat ideea primei campanii de blogvertising pe .ro ale caror incasari sa fie cedate unui ONG merituos. Pana la momentul actual licitatia de pe Okazii a strans mai mult de 45 de milioane.
Daca stiti pe cineva interesat sa dea mai multi banutzi si in acelasi timp sa participe financiar in sprijinul unei cauze nobile, atunci faceti-le cunoscuta initiativa. Sau poate doriti sa oferiti spatiu pentru blogvertising.
July 20th, 2007
Raluca de la BBDO imi scrie de initiativa unora dintre clientii lor, Rolex, care ofera premii consistente pentru acei oamenii deosebiti care au avut contrbutii importante in domenii care ajuta umanitatea sa fie umanitate. (adica nu numaratul banilor, oilor sau oualelor): stiinta, medicina, inovatiile, tehnologiile, protectia mediului, valorizarea trecutuli si traditiilor.
Chiar ma gandesc serios sa propun si eu pe cineva. Voi pe cine ati propune. Cred ca e foarte important ca acesti oameni nobili care schimba fata pamantului nu prin forta, ci prin inteligenta si dedicare, sa primeasca recunostere pentru ceea ce fac, inclusiv recompense materiale.
Disclaimer: Nu am nici o treaba cu Rolex - mai mult chiar nu port ceasuri, iar a da o tona de bani pe un ceas mi se pare o idiotenie, acum cand cunoasterea timpului exact este orescum ubicua - embedded in realitate. Pe de alta parte daca Rolex ia bani de la bogati si ii restituie (macar in parte) celor meritosi - asta e marea problema cei putini din varful piramidei sociale nu sunt tot timpul aristoi - ba din contra, sansele sunt sa fie destul de ticalosi pentru a putea trece de retinerile morale care sa ii propulseze foarte sus).
Dar asta e alta poveste. Intrebarea este - exista mari romani in viata care au facut ceva tare si relevant pentru lumea asta, nu doar pentru judetul Dolj?
———-
Buna Catalin,
Iti scriu de la agentia de PR din cadrul agentiei de publicitate Graffiti BBDO. Citindu-ti blogul, m-am gandit ca s-ar putea sa fie de interes pentru tine sa stii despre programul de premiere organizat de Rolex (unul din brandurile pentru care lucram noi). Iti copiez mai jos informatiile si te-as ruga sa-mi dai de veste daca cunosti vreo persoana cu initiativa care ar putea sa se incadreze in criteriile de eligibilitate pentru a aplica. Dupa parerea mea, este o oportunitate extraordinara. Deadline-ul pentru Romania/Europa de depunere a formularului de aplicare este 30 septembrie.
Pentru orice alte informatii, te rog nu ezita sa ma contactezi.
Multumesc,
Raluca Dobre
PR Account Executive
PLEON GRAFFITI
Rolex a lansat cea de-a 13-a editie a concursului Rolex Awards for Enterprise
Romanii pot aplica pentru Premiile Rolex pana pe 30 septembrie 2007
Bucuresti, 18 iulie 2007. La 30 de ani de la lansarea programului sau international de premiere – Rolex Awards for Enterprise – cunoscuta companie de ceasuri Rolex invita persoanele cu initiativa din toata lumea sa aplice la cea de-a 13-a editie a Premiilor.
Cei cinci castigatori vor fi anuntati printr-o gala de premiere in a doua jumatate a anului 2008. Acestia sunt urmasii unui sir de oameni extraordinari care au fost alesi Laureati incepand cu prima ceremonie Rolex Awards for Enterprise din 1978. Premiul fiecarui Laureat va consta in: 100.000 USD, un ceas Rolex special inscriptionat si recunoasterea muncii lor prin campaniile internationale de comunicare si publicitate. Vor fi alesi si cinci Laureati asociati. Fiecare dintre acestia va primi 50.000 USD un premiu in bani si un ceas Rolex din otel si aur.
Premiile Rolex sunt accesibile oricui, indiferent de varsta, nationalitate sau background. Selectia se face pe baza criteriilor de baza ale programului: originalitate, fezabilitate si potential impact. Proiectele se incadreaza in cinci domenii generale: stiinta si medicina, tehnologie si inovatie, inventii si descoperiri, mediu inconjurator si respectarea traditiilor.
“Toate proiectele vin sa imbunatateasca conditia umana si cunostintele universale,” a spus Rebecca Irvin, Directoarea Secretariatului Rolex Awards. “Odata cu problemele cu care ne confruntam in prezent – cauzate de schimbarea climei si sustenabilitate – Premiile au castigat un plus de relevanta in ultimele trei decade. La cea de-a 12-a etapa, au aplicat aproape 1.700 de persoane din 117 de tari si ne asteptam ca acest numar sa creasca”.
Termen limita pentru aplicare in Europa este 30 septembrie 2007.
Cei interesati pot completa formularul de aplicare oficial, disponibil pe website-ul Rolex Awards – www.rolexawards.com – si sa trimita proiectele online sau sa descarce formularul si, odata completat, sa-l trimita prin posta la Rolex Awards for Enterprise, PO Box 1311, 1211 Geneva 26, Elvetia.
Comitetul de Selectie urmeaza sa se intalneasca la inceputul anului 2008 si sa analizeze proiectele selectate de Secretariatul Rolex.
July 18th, 2007
Toti oamenii care au facut cate ceva pe IT stiu ca de la un anumit nivel incolo importat nu e sa construiesti si sa faci fata presiunilor din momentele de varf. Asta cu resurse normale.
Daca o sa ma intrebati cum a fost la concertul Rolling Stones o sa va zic a ca fost un esec din punctul de vedere a abordarii varfurilor de sarcina (sau cum naiba i-o spune).
De la primul moment pana la ultimul. Incepand cu comandarea de bilete online (dezastru complet), cu livrarea lor (dupa aproape o luna), si finalizand cu evenimentul in sine (lipsa racoritoarelor sau cozile infernale la acestea, precum si iesirea de pe stadion care a durat probabil 45 de minute).
Un alt esec a fost tunelul de acces pe gazon - parca mergeai printr-un santier. Asta mai ales tinand cont ca spatiul respectiv putea fi folosit foarte misto pentru brandul sponsorului.
Si ca tot veni faza de sponsor, eu cred ca si ei sunt tot in businessul de spike management. E bine ca pot da telefone in momentele normale, dar e superimportant sa pot suna in momente de criza (cutremur de exemplu). Cand reteaua e supraincarcata. Si dupa cum a fost acest concert, eu nu cred ca Vodafone poate face fata la un moment de criza. No offence, dar chiar cred ca echipamentele le-ar crapa de departe daca mai mult de 5% din clienti incep sa bage telefoane in acelasi timp. Si asta se vede foarte bine in fiecare revelion, nu?
Sa mai zic o chestie despre spike-uri si am terminat. CNN este una dintre sursele predominante de informare pentru mine. Totusi nu uit 11 septembrie si infrastructura lor defectuoasa. Tineti minte cum Google facea caching la paginile de stiri de pe CNN si de pe alte surse, cu linkuri directe din prima pagina. Se spune ca pe oameni ii cunosti in momente de cumpana. Asa cred ca este si la branduri.
PS Daca ma intrebati de concert, o sa va spun super show, facut superinteligent, Jagger este in forma fizica superbuna, dar vocea e pe terminate, si poate tocmai de asta nu au bagat din cantecele slow (Angie, Wild horses, etc). Un concert bun, dar nu la nivelul lui Roger Waters de exemplu. Masinaria comerciala at its best.
July 18th, 2007
1. Vorbeam astazi cu Dana inainte de concertul Tori Amos si mi-am dat seama ca eu nu scriu pentru IA, ci pentru mine batranul. Peste vreo 40 de ani, sper sa-mi citesc blogul, si sa il fi tinut intre timp, si sa spun: A. Am avut o viata interesanta, chiar daca uneori mi s-a parut destul de harshaita B. Aparent nu eram chiar asa de prost pe vremea aia (asta adica) - ceva similar mi se intampla acum, cand citesc ce mai scriam acum 10 ani de pilda si imi dau seama ca eram un pusti relativ destept - sau mai exact nu m-am mai desteptat prea mult intre timp. De fapt, daca citesc posturile de anul trecut imi dau seama ca poate m-am prostit un pic. (Asadar, pt cititorii mai noi, cititi mai bine posturile de anul trecut)
2. Concertul lui Tori Amos a fost misto.
3. De Craciun am vrut sa imi iau trei lucruri: un Ipod nano, o masina si un samoed. Mi-am luat un ipod video, o Astra GTC, si atat. E trist ca putem sa dam bani pe lucruri, dar nu putem sa dam timp pe fiinte. Really-really sad.
4. Am scris jumatate de povestire. Destul de draguta. Incepand de luni-marti, o sa o public aici in foileton.
5. Am mai scris inceputul (sub forma de SMS catre mine insumi in timpul concertului Tori Amos) la o scriere mai lunga care sper ulterior sa devina scenariu de film. Premiza: un om decide sa isi lichideze bunurile si sa ii o pastila care ii lasa de trait patru ani de zile (moare apoi subit, sa zicem). Sa traiasca viata condensat si asumat in 4 ani.
6. Uneori mi-e teama ca ma schimb prea des. Dar pe de alta parte ma laud cu asta. Off, primatele astea…
July 13th, 2007
Am aflat astazi cum ii zice unei chestii care mi s-a parut evidenta toata viata: Correspondent Inference Theory
De exemplu daca X il loveste pe Y, lumea infereaza ca X este violent, nu ca ar juca teatru sau sa practica impreuna pentru un film. Sau daca cineva vine cu un cutit in mana spre o alta persoana, aceasta va infera ca urmeaza sa fie atacat. Si tot asa.
Faza este ca, daca atitudinea este justificata evolutiv, pentru ca in 99% din (pre)istoria umanitatii, situatiile in care erau pusi oamenii erau simple iar inferentele erau clare. Friend or foe.
Ce mi se pare ciudat este ca genul asta de inferenta corespondenta, cuplata cu tot felul de metode de amagire din societatile civilizate, dau tot soiul de buguri. Prea multi oameni actioneaza cum nu cred pentru a declansa genul de inferente pozitive. Si cel mai trist este faptul ca suntem prea conditionati sa fim sceptici. Sa ne blindam impotriva genului asta de comportamente. Poate de asta suntem prea tensionati, poate de asta cautam nod in papura, cautam intentii ascunse, deceptii, insa sunt si cazuri in care chiar existas sinceritate, nu? Cel putin teoretic vorbind. Uite, de exemplu asta este intotdeauna marea mea problema: cand sa fiu increzator si cand sa fiu retinut. V-am spus, marea mea temere este sa nu fiu prea des corbul din fabula. Dar pe de alta parte, daca numai paranoicii supravietuiesc, chiar este supravietuirea o valoare in sine? In fine, aberatii de aproape weekend.
July 13th, 2007
Azi am ascultat din nou Don’t Think Twice a lui Dylan. Scrisa in momentul in care Susan Rotolo, iubita sa din anii ‘60 i-a dat de stire ca remane pe perioada indefinita in Italia. Susan Rotolo e fata de pe coperta unuia dintre albumele celebre ale lui Dylan - poza e arhicunoscuta.
Si te gandesti daca cea mai mare realizare a lui Susan nu e cumva faptul ca l-a motivat sa scrie piesa asta. Crud, nu? Si te intrebi daca Dylan ar fi vrut sa compuna piesa asta. Intr-o cheie mult-mult-mai trista e Tears in Heaven scris de Clepton pentru fiul sau mort. Piesa pe care nu o canta niciodata in concert pentru ca probabil este mult prea mult pentru sufletul sau. Apropo, Dylan si Clepton au cantat Don’t think twice de multe ori impreuna.
Si te intrebi ce gandea Joan Baez cand facea cover la piesa asta - Baez si Dylan au fost impreuna o perioada. Despre asta este vorba si in Diamonds and Rust.
Si te mai intrebi cum mai canta acum Dylan piesa asta. De exemplu aici in ‘99. Daca mai tine mine ce a generat-o, daca ii mai pasa vreun pic. Arta e o stapana cruda, va spun eu. Arta adevarata este despre plecari. It’s all right.
July 11th, 2007
Sau plant. e ciudat uneori preferam sa pune branduri si formatii in locul oamenilor. Robert Plant.
Acum ascult “Babe I’m Gonna Leave You” din nou si desi e atat de misto, nu e nici pe sfert cum a fost la concert. Pierderea se simte mult mai bine cand esti cu alaturi de mii de oameni simtind acelasi lucru. Simtind acelasi lucru? Naiba stie, poate de fapt nimeni nu simte acelasi lucru. Poate nici macar noi insine nu suntem niciodata egali cu noi insine. Poate de cele mai multe ori ne imitam pe noi imitandu-i pe altii. In fine, am fost acolo. Asta e cel mai important. Si a fost superb. Un Plant care si-a pastrat vocea. Si care, apropo de imitarea noastra insine, a reusit sa fie diferit. A preferat sa improvizeze, sa reorchestreze piesele cult, sa se joace pe scena, sa adauge de la el, si per total sa fie sincer. A fost extraordinar de vibrant. Superb. Viu. Nu reluarea mai mult sau mai putin fidela a pieselor (cum a fost parca Page and Plant-ul de la sfarsitul anilor ‘90, de la Polivalenta) si mai degraba o rememorare a pieselor, o reintepretare in cheia a ceea a devenit. Si intr-adevar a devenit. Am mai spus-o, pe mine ma fascineaza mosii care au supravietuit tineretiii si gloriei: Dylan, Page & Plant, Gilmore si Waters, Bono in curand. De multe ori urcusul e simplu, cliseatic. Mai interesanta este coborarea. Cobararea e parte a drumului, poate cea mai frumoasa. In mod cert cea mai plina de sens.
L-am vazut pe Plant, si am vazut un dragon, ca sa citez pe cineva. Plin de forta, de furie vitala, insa in acelasi timp intelept.
July 9th, 2007
Astazi l-am vazut pe piticul care canta prin tramvaie muzica bisericeasca si primeste banuti. Ii oferea cateva monede altui cersetor, pe strada. Mi s-a parut un gest atat de emotionant. Nu am cuvinte.
July 5th, 2007
1. Venind spre casa am simtit un miros placut si foarte familiar la o persoana care mergea in fata mea. Foarte familiar, aducandu-mi aminte de ceva nedeslusit. Intai am crezut ca e un parfum pe care as fi vrut sa-l cumpar, insa apoi mi-am adus aminte! Neutro Roberts! Primul meu deodorant pe care l-am valorizat ca adolescent. Pe care mi-l cumparam din banii mei. Mirosea atat de bine.
Pe vremea aceea mi se parea atat de select fata de Axe-ul de golani sau Denimul comun. Si mi-am dat seama ca toata tendinta mea catre parfumuri citrice-aqua-florale cu un pic de spicyness de acolo vine. De fapt eu caut in parfumurile mai scumpe deodorantul NeutroRoberts. Ar trebui sa imi iau unul, insa ma tem ca nu-l voi mai gasi atat de misto ca in tinerete. Asa merg lucrurile, vorba lui Vonnegut. Substituim lucruri mai ieftine si mai autentice cu lucruri mai scumpe, dar care nu mai ne aduc aceleasi satisfactii.
2. Carlos Slim Helu este oficial cel mai bogat om din lume. Unii spun ca este un ticalos care a facut banii din preturile foarte ridicate pe care le practica la telefonia telefonica intr-o tara saraca cum este Mexicul. So much for the new economy.
3. We all want to forget something, so we tell stories. It’s easier that way. - Rashomon
July 3rd, 2007
Acum sunt la sediul cel nou (ne mutam zilele astea). Am venit sa testez netul dar am uitat de cablu dintre mediaconvertor si laptop. Nu e de mirare, asa sunt eu, uituc. De fapt, de ce sa dau vina pe mine, cablurile sunt problema majora a lumii, pe bune. ar trebui sa fie abolite.
Asadar stau si citesc din Wittgenstein, Insemnari postume. Am gasit cateva citate profunde, desi nu ma dau in vant dupa aforisme:
Daca ai iubirea unui om, nu o poti plati cu nici o jerfta; dar orice jertfa este prea mare pentru a ti-o cumpara.
Ceea ce este greu este de a intelege adanc dificultatea
Salutul pe care ar tebui sa si-l adreseze unul altuia filozofii ar fi: “Nu te grabi!”
si mai ales
Nu putem construi nori si de aceea viitorul visat nu va fi niciodata aievea.
Cam atat din Witgensttein.
Acum ca tot vorbeam de umanitate, o sa notez aici, mai ales pentru ca uit - e foarte misto, aproape miraculous, cum noi ne aducem aminte de lucruri,nu este anormal ca uitam, este fabulos ca din cand in cand se aprind scantei si ne aducem aminte - asadar sa notez despre “Algernon”.
Algernon e filmul, “Flori pentru Algernon” e cartea. Si filmul e prima mea experienta catarctica. La care am plans ca un om matur. Am plans pentru nefericirea unui personaj, nu pentru mine, sau pentru a impresiona parintii. Si am plans pentru suferinta sufleteasca de aici, nu pentru durerea fizica sau pentru moarte.
L-am vazut imediat dupa revolutie. Singur, in pat, la televizorul mic, alb-negru, din dormitorul meu. Sport se numea televizorul, cu cutie de lemn maroniu inchis.
Cred a fost prima data cand am inteles cum e sa fii altcineva. Cum e sa ai visele altcuiva, sa vrei sa fii intelligent, sa vrei sa impresionezi si sa fii bataia de joc. “Flori pentru Algernon” si “Gimpl Netotul”, astea sunt cartile mele cu oameni mici si suferintele lor.
Prima data cand am plans estetic.
Ieri “Flori pentru Algernon” a venit din nou la mine (citisem nuvela pe vremuri, dar niciodata versiunea extinsa). Si, pentru ca lucrurile se repeata intotdeuna, este o regula estetica pe care compozitorii si scriitorii o stiu prea mine, cartea, de fapt ceva scris acolo in ea, mi-a mai spus o data, cu si mai mare forta, ca in lumea asta chiar exista suflete umane, desi sunt atatea momente in care tinzi sa crezi contrariul, ca toate drumurile noastre prin campiile nesfarsite au un scop, aici, in lumea asta. Si ca merita sa plangi, si ca merita sa zambesti.
Later update: Filmul se numea Charlie, nu Algernon
July 3rd, 2007
Citesc chestia asta si ma crucesc. De fapt nu ma crucesc, ci doar ma apuca dracii :))
Uniunea Barourilor din România lucrează la un proiect legislativ şi chiar experimentează sistemul care ar putea intra în vigoare din această toamnă.
În România, asistenţa juridică gratuită se acordă prin avocaţi din oficiu, doar în procesele penale. Statul îi acordă inculpatului care nu are bani pentru avocat, un apărător din oficiu.
Acelaşi lucru se va întâmpla şi în procesele civile, cele comerciale sau administrative. Avocaţii din Uniunea Barourilor experimentează deja noul sistem la câteva instanţe din ţară.
Chiar dacă vor fi apărători din oficiu la toate procesele, Uniunea Barourilor din România informează că sunt foarte mulţi absolvenţi de drept. Tocmai de aceea, Uniunea intenţionează să încheie contracte cu un număr redus de facultăţi de profil, astfel încât doar studenţii acestor instituţii să fie agreaţi de barouri.
În prezent, în România există peste 30 de facultăţi de drept şi în fiecare an sunt aproximativ zece mii de absolvenţi. Puţini dintre ei, însă ajung să profeseze.
Cu alte cuvinte, hai sa le dam de munca si celor jzdemi de absolventi de drept care nu pot sa faca altceva, prin generarea unei false nevoie. Sa poata oricine sa se apere pe banii de la buget - deci impozitele noastre. Eventual sa nici nu trebuiasca facuta vreo proba a situatiei financiare. Sau chiar sa poti fi reclamant cu avocat din oficiu. Da-l naibii de stat minimalist, de liberalism sau alte parascovenii d-astea.
Propun, de asemeni ca fiecarei persoane sa i se atribuie si propriul specialist in comunicare (ca si acolo e excedent) si propriul economist (la alegere marketing sau management in functie de nevoile omului). Iar prin tombola la nivelul cartierului sau satului, sa se atribuie in folosinta pe perioada de un specialist in latina clasica, un posibil chirurg (din cei ramasi pe afara la rezidentiat) un topograf si un colonel de armata (din cei trimisi in rezerva o data cu reducerea efectivelor).
July 3rd, 2007
E ok. E cald, suntem tracasati dar asta nu e motiv sa fim spamati cu semnalizarea stradala. Ce naibii, am zis ca imi fac aeroport, velodrom si ciclotron. Nu am nevoie de semnalizare stradala pentru ca astea trei vor fi supra-etajate.
————
Acest email este o cerere de comunicare comerciala.
Daca doriti sa primiti comunicari comerciale din partea firmei noastre va rugam sa dati un reply cu continutul ACCEPT, sau sa cereti o oferta.
Daca nu doriti comunicari din partea noastra, va rugam sa ignorati acest email
Firma noastra comercializeaza la cele mai avantajoase preturi indicatoare rutiere permanente si pentru lucrari, oglinzi stradale, balize, bariere, conuri, lampi galbene intermitente, limitatoare de viteza, stalpisori blocare acces, panouri antiorbire, panouri reflectorizante de dimensiuni mari, panouri pentru lucrari, stalpi ghidare rutiera, parapet ,,New Jersey”, butoni reflectorizanti, marcari din sticla si solari, palete dirijare, baston dirijare cu LED, fanion dirijare, separatori de benzi, suport baliza din cauciuc, semicilindrii reflectorizanti pentru deviere obstacol, folii reflectorizante.
SC Drumalex srl
Tel. Fax : 0250/751979
E-mail : office@drumalex.ro
Bafta la vanzari, ce pot spune…
July 2nd, 2007
Imparatul e gol iar fantanile colorate de la Unirea sunt pur si simplu nasoale. Nasoale cu spume. Le-am vazut ieri seara si cele galbene imi dadeau impresia ca inauntru se urinasera o mie de elefanti cu serioase probleme de sanatate. Iar cele rosii mi s-au parut scoase dintr-un film de groaza facut pe buget redus.
Am citit postul lui Cristi si cel al Andreei, dar tot trebuie sa imi fac si eu datoria cetateneasca si sa spun ca sunt nasoale cu spume. Ca si daca ar fi fost facute pe banii artistului, intr-o epoca de abundenta a apei, tot ar fi fost o idioata forma de viol vizual.
Am citit in comentariile de pe blogurile celor doi apararile artistului: sublinierea kitchului (hai atunci sa vopsim tot centrul civic in verde cu roz, sa punem bannere mari cu rapirea din serai, sa facem turnulete aurii pe blocuri ca sa sublinimem paroxismul kitchului) si miscarea populatiei (si o groapa mare ar fi avut acelasi rezultat fara sa fie insa arta), etc.
Acum arta e arta, o sa imi spuna unii. De gustibus. De gustibus, pe naiba. La tine acasa, in spatiul privat, functioneaza de gustibus. Poti sa numesti arta inclusiv niste sobolani eviscerati aruncati pe pereti avant titlu “Entropie”. In spatiul public, si mai ales in spatiu public cu o asa vizibilitate, functioneaza alte reguli. In primul rand bunul simt. Fac pariu ca cel putin 80% dintre cei care au vazut experimentul artistic au spus ca e urat. Sigur, or fi tarani, redusi, handicapati, necunoscatori in arta moderna, dar pe de alta parte si de la ei vin banutii folositi in administrarea capitalei. Sigur, trebuie sa facem eforturi educationale, dar a ajutat cu ceva apa colorata? N-as crede.
Ca sa conchid: nu am nimic cu artistul (intentia sa poate fi foarte inalta, insa nivelul de interpretare al privitorului mediu de pe strada nu se poate ridica atat de sus, ma tem, el poate sa vada doar apa mizerabila). Am cu primaria si cu Chivas - acolo chiar se afla cretini.
July 2nd, 2007
[noprimetime][channel]dHJlZXwyOCM4[/channel][file]http://www.catastif.com/wp-content/uploads/youtube/bob_dylan_-_it_takes_a_lot_to_laugh,_it_takes_a_train_to_cry.flv[/file][/noprimetime]
Azi mi-am adus aminte de asta. Nu imi place in mod deosebit sa pun linkuri la youtube pentru ca nu e mare valoare in asta, dar este o piesa prea frumoasa. Si uneori ma gandesc ca il stiu atat de bine pe Dylan, sau doar cantecele lui de fapt, incat am una pentru fiecare sentiment. Azi e randul asteia.
July 1st, 2007