superb
Asta ma face din nou sa suspectez ca e ceva fundamental gresit in organizarea lumii asteia. Unde dispare talentul, unde se duce entuziasmul, unde ajunge pofta de viata in sensul de a fi diferit(a), de a spune cum esti tu cu adevarat, nu de a face ce fac toti ceilalti? Se moare la greu pe altarul profesiei, al “traieste viata”, al pasiunilor domestice de a conserva zacusca si de a ne pregati pentru concediul in Turcia.
Later update: asta a fost postul 500. Se leaga, nu? De ce a vrut sa fie blogul asta, de a ajuns sa fie, de ce a vrut Catalin, de ce a ajuns, de presiune, de lipsa, de vis, de singuratatea insomniaca, de retragerea din realitate in somn, de speranta ca se poate ca din cand in cand sa ne scriem dorintele cu creioane colorate, sperand ca totusi Mos Craciun exista, si ca daaaaaaa, am fost copii cuminti, de faptul ca macar din cand in cand sa fim lasati sa uitam ce ne asteapta maine, si maine sa ne pese inapoi de ce am uitat astazi, dar pana atunci sa incercam, asa cum putem, obositi si zdrentuiti de cotidianul care rupe din noi, bucatele mici, sa incercam asadar sa dam cate ceva care sa faca cu ochiul altor sufletele. Ma bucur cand un post ca cel la care am pus link, imi aduce aminte ca prin desert merg multe caravane.
5 comments August 19th, 2007