Catastif

valsul

Valsul lui Ravel a fost superb (astazi la Festivalul Enescu). Pe cuvant - a fost genial. O piesa superba despre nasterea, creativitatea, fastul, decadenta si agonia La Belle Epoque. Un melanj de pompa, nostalgie, nebunie si finalmente distructie.

Later edit: Uite si o varianta cu Bernstein, in care acesta transpira la greu. Asa se fac lucrurile bune.

Add comment September 9th, 2007

repetitie

Ma gandeam de dimineata la cuvantul “repetitie”. Inseamna doua lucruri distincte, pregatirea in vederea a ceva mult mai important, dar si reluarea a ceva ce a fost deja. Intr-un fel cele doua sensuri sunt contradictorii. Unul proiecteaza in viitor, in vreme ce celalalt se intoarce in trecut. Intr-un fel, traim toata viata intre cele doua sensuri. Repetitie. Si faza este ca nu stim cand folosim primul sens si cand il folosim pe al doilea. Cand vedem ce a fost ca pe ceva care merita trait din nou, sau cand vedem ceea ce a fost ca pe o treapta. Suntem ca niste arcasi, pare-mi-se. Reluam in continuu aceleasi tinte, sperand sa dam de tinta absoluta.

Cand eram mai tanar sfarseam darile de seama, ce am mai facut in ultima vreme, cu fraza “si in rest nimic”. Intotdeauna facem “si in rest nimic”. Si nici macar nu putem sa identificam ce am vrea sa facem, pentru ce facem repetitiile.

Ma gandeam ieri la concertul lui Grieg, care avea doua motive obsedante (cateva note clare, dinstincte si identificate prin toata tesatura complexa, asta e muzica buna), asadar ma gandeam la ce zicea cineva despre muzica classica, ca daca e bun si important un motiv se repeta de cel putin doua ori. Si ma mai gandeam la Kurosawa, care avea ca filosofie musical-estetica in coloanele sonore din filmele lui ca trebuie sa incepi prin cateva note frante, doar un inceput distorsionat de melodie, si pe masura ce trama se desfasoara, sa clarifici melodia, sa o repeti, sa o continui cu alte cateva note, sa adaugi alte instrumente care sa dea profunzime motivului, sa il reiei creativ, dar sa te intorci intotdeauna.

Ma gandesc astazi ca poate asa sunt vietiile noastre. Poate coerenta e data de notele alea putine pe care alegem sa le repetam, sa le pregatim pentru ceva mai mare decat viata insasi, sa le exploram in diferite forme si le folosim intotdeauna ca referential si busola.

Acum mi se pare ca am un mic moment de claritate si inteleg ca trebuie sa repetam ceea ce conteaza (da, stiu e greu sa determini ce conteaza, dar cum spunea si Gandalf, when in doubt follow your nose, if it stinks is bad). Si, inca si mai important, de ce e important sa alegem sa nu repetam ceea ce e urat, prost, superficial si mediocru. Si nu din motive de pierdere de timp, nici macar asta nu e cea mai mare pierdere, ci mai degraba din ratiuni de eliminare a repetitiei - repetitia valideaza, si transforma o secventa in motiv - motivul vietii noastre (as putea sa scriu si despre cele doua sensuri ale cuvantului motiv - reson d’etre si bucatica hologramatica care concentreaza totul).

1 comment September 9th, 2007