Archive for September 13th, 2007
Azi mi-am dat seama ca legea a doua termodinamicii nu functioneaza in ceea ce priveste oamenii. Legea aia cu apa calda si apa rece care dau apa calaie. Oamenii fac fapte rele, apoi fapte bune, insa unele nu le anihileaza pe altele. Suntem un sirag de abjectie si de frumusetele. Macar unii dintre noi.
Tot astazi m-a bufnit rasul dandu-mi seama ca Vali zugravul se deda la Glenfidchul meu de 12 ani. Cred ca nu isi da seama ca nu e tocmai coniacul Unirea. Sau poate gaseste un sens cvasiestetic in aroma de butoi de stejar a single maltului :)) Anyway am vazut ca aproape a terminat sticla din frigider. Trebuie sa ii iau alta si sa i-o las acolo.
Si tot astazi am ascultat un concert frumos de Mozart pentru harpa si flaut. E infricosator sa te gandesti ca asemenea creatii vin dintr-un bulgare de carne si sange. Atunci ce suntem noi? In cele din urma exista doar un creator la o suta de milioane. Restul traim, mancam, facem bani, facem lucruri, facem copii, si daca avem norocul putem sa ne bucuram de creatiile celor cateva zeci, maxim sute care au insemnat cu adevarat ceva.
Si tot astazi mi-am dat seama ca Orfeu e un personaj mediocru. Trebuia sa se intoarca in infern. Si sa cante acolo pana la moarte. Atunci l-ar fi egalat pe Prometeu. Abia atunci ar fi putut alege curat, dincolo de pasionalitate. Poezia adevarata transcede referentul.
September 13th, 2007
Ma gandeam ca exista un fel de inertie a starilor, un fel de intertie a virtutiilor/viciilor, un fel de intertie a obisnuintelor. Si ma gandeam la vorba aia cu pieile de miei tineri si imi ziceam ca explicatia ar fi pentru ca nu au suficienta intertie. Cand esti tanar, sau te porti ca un tanar, iti pierzi din inertia sufletului. E bine, si e fascinant, da, dar cum zicea si Andreea tinzi sa traiesti dupa ceasuri care se invart altfel. Cea mai importanta e pacea sufleteasca - iar pacea sufleteasca se obtine prin aplatizarea varfurilor si a gaurilor, nu prin ocolirea lor. Va trece si azi, chiar daca e o zi rea, chiar daca e o zi buna. Important e sa ai pofta si sa te recuperezi si sa nu te sperii de maine. E un drum serpuit prin padure - trebuie sa ai destul aer in piept ca sa il urci, inca si mai mult ca sa te bucuri de peisaj, si inca si mai mult ca sa poti vorbi cu pofta despre el. The story goes on…
September 13th, 2007
Asta e o aberatie dar tot trebuie sa o spun. Ma uitam acum 3 minute pe balcon si am vazut o masina-platforma + remorca-platforma care cara doua microbuzuri noi: unul negru si unul alb. Si prin cap mi-a trecut imaginea Maicii Domnului din Vladimir (Andrei Rubliev - icoana aia celebra care este unul din simbolurile Rusiei - da’ uite ca dau mai multe detalii decat trebuie pentru ca stiu totusi ca la un moment dat o sa dau drumul si la posturile astea) asadar mi-a trecut imaginea icoanei milosteniei dar cu doi prunci in brate. Ce-ar fi fost ca Iisus sa aiba un frate geaman. Care sa fi devenit tamplar si atat. The fortunate son. Am impresia ca si exista o evanghelie apocrifa care spune asta, naiba stie. Oricum mi s-a parut tare sa vezi masini si sa te gandesti la icoane :))
September 13th, 2007
Stateam astazi, fumam o tigara pe balcon, in timp ce casa mea e santier intr-o parte si depozit in cealalta, si ma gandeam de ce sunt eu agnostic. Ma mai gandisem si acum doua zile la ceva similar insa intr-o alta forma mai extrovertita, mai comunicabila, ca sa citeasca lumea.
Cred ca sunt agnostic pentru a putea crede ce vreau eu sa cred. Cred ca e important sa postulezi lipsa oricarui criteriu de detectare transpersonala (trans e mai tare aici decat inter - nu exista inter, e doar o fictiune, gandurile doar calatoresc de la unul la celalalt, dar nu ne ating decat epiderma fiintei - nu cred ca Buber avea dreptate, dar poate l-am citit cand eram prea crud, de fapt sunt si acum prea crud, imi place cuvantul crud pentru ca spune doua lucruri care de fapt sunt acelasi, bunatatea adevarata vine la momentul coacerii, uite de exemplu d-aia imi place mie de Irene) asadar cred ca e important sa nu postulezi un criteriul de detectare transpersonala a absoluturilor fiecaruia pentru a da posibilitatea fiecaruia sa isi aleaga scopul. Cauzele - da, ele pot fi puse intr-o ordine mai mult sau mai putin haotica si arbitrara, insa scopurile - nu. Traim pentru scopuri. Si da, stiu ca scopurile sunt zadarnice si in acelasi timp stiu ca trebuie sa credem cu dintii stransi in scopurile noastre zadarnice. Sunt agnostic ca sa cred ceea ce aleg sa cred. Sa nu trebuiasca sa imi modelez discursul poetic intern dupa discursurile oficiale. E singurul loc in care putem sa fim noi cu adevarat.
Ma gandeam acum doua zile sa scriu ca sunt agnostic ca sa pot sa cred desi e absurd, tertullian, nu, si ca sunt paranoic uneori ca sa pot lasa garda jos si sa fiu naiv pana la capat. De fapt sunt doua optiuni personale care au acelasi izvor - frica de ceilalti. Nu frica de a spune ceea ce cred, si nici frica de a fi judecat, ci mai degraba frica de a nu fi asimilat, redus. D-aia imi plac mie animalele fabuloase, dragonii, unicornii, chiar si capcaunii si balaurii - simt o afinitate pentru ei, asa cum simt si pentru animalele albe (elefantii albi, lupii albi, samoiezii). Cred ca e greu sa existi si sa ramai alb intr-o lume in care lucrurile sunt variante de gri si de maro. Si mai imi plac animalele albe pentru ca de prea multe ori sunt negru (in sensul ala in care vorbeam cu Cristina in facultate, complicitatea negrilor neintelesi de restul lumii, furia si misericordia aparent intamplatoare, dar care are justificari nu in cauze ci in alegeri dure, crude, facute in interiorul sufletului). E greu sa alegi, sa fii alb, sa fii negru, sa fii tern. Fiecare alegere inseamna o lipsa.
September 13th, 2007