Chiar ca o sa dureze. Poimaine era un termen optimis. Uite o dedicatie supertare de pe un Secol XX (cand eram in facultate cumparam multe secole 20 de la anticariat).

“Daruita de tata mare lui Adisor cand a venit acasa de la maternitate. Azi – 5 VI 1964″ 

Astazi, Adisor are 43 de ani. Multi inainte!

Faza e ca s-ar putea sa dureze ceva pana strang toate cartile. In vine sa ma uit prin multe. Uite ceva misto – dintr-o poezie numita “Ultima zi” de Seferis.

Intre timp, moartea se-apropie!
Cum moare-un om?!

Totusi, vrei sa-ti castigi
moartea ta proprie.
Si-n jocul asta iti mistui viata.

(…)

Ti-amintesti de batranii intelepti
care ne-au lasat orfani.
O pereche trece vorbind:
“M-am saturat de amurg, hai acasa”
“Hai acasa, s-aprindem lumina”.

Traducator e Nichita. Nu stiam ca stia greca. Inapoi la strans. Si la live bloggin despre strans. In ritmul asta termin poimaine.

Ok, hai sa ma apuc sa imi strang cartile in saci.

Astazi am avut noroc (in sensul ca: 1. a plouat; 2. asta m-a binedispus teribil ) si prin urmare mi-am luat my famous greenish-grey raincoat. Cumparata exact dupa ce am intrat la facultate, acum 11 ani. Si inca vine bine, pe cuvant. Si tot legat de asta, am aflat la un moment dat ca unii colegi ma porecleau Alain Delon – flatant, nu? Poate raincoatul si faptul ca aveam parul mai lung erau de vina – niciodata insa nu am izbutit sa fiu a ladies man like domnul mai sus pomenit).

In fine, nu mai tin minte ce voiam sa spun referitor la the faimous raincoat. Poate ca inca mai incap in el desi acum ar trebui sa mi se zica mai degraba Brando ) Sau poate ca e bine sa ai haine vechi. Am gasit si banuti vechi in buzunare, apropo.

Si mergand eu asa prin ploaia marunta ma gandeam ca nu imi plac metaforele pentru ca fie sunt truisme, fie sunt absurde. Bine, dar – cum mi-a spus cineva o data – eu sunt destul de cheesy-metaforizant. Asta este, poate nu imi place dar nu stiu o cale mai buna, zic eu. Zau ca nu as vrea sa fiu asa baroc. Apropo, sa va zic o destainuire rusinoasa, cand eram mic (12-13 ani) gaseam ca cel mai intelept om era Balthasar Gracian. Asta spune multe despre fundamentele gandirii mele.

In fine doi, mergeam eu asa si ma gandeam la Johnny Walker si imi spuneam ca practic noi absolutificam si transformam in simbol niste lucruri foarte normale, mediocre chiar. Johnny Walker merge inainte – mare branza. Daca ne trageam din iepuri, am fi avut reclame cu oameni topaind inainte. Daca ne-am fi tras din broaste testoase, am fi avut reclame cu oameni care merg incet-incet-incet-incet, privind in toate directiile, tarandu-se cate un pic, bagand capul la cutie si tot asa. Big deal.

Gata, aberez.