strangere 1
September 20th, 2007
Faza e ca s-ar putea sa dureze ceva pana strang toate cartile. In vine sa ma uit prin multe. Uite ceva misto - dintr-o poezie numita “Ultima zi” de Seferis.
Intre timp, moartea se-apropie!
Cum moare-un om?!
Totusi, vrei sa-ti castigi
moartea ta proprie.
Si-n jocul asta iti mistui viata.
(…)
Ti-amintesti de batranii intelepti
care ne-au lasat orfani.
O pereche trece vorbind:
“M-am saturat de amurg, hai acasa”
“Hai acasa, s-aprindem lumina”.
Traducator e Nichita. Nu stiam ca stia greca. Inapoi la strans. Si la live bloggin despre strans. In ritmul asta termin poimaine.
Entry Filed under: Firimituri
2 Comments Add your own
1. Aura | September 21st, 2007 at 10:09 am
Cum mi-ar placea sa mor? Intr-o zi de primavara cind este putin prea cald ca sa se numeasca primavara, intinsa pe spate la umbra unui copac puternic, intr-o iarba verde si putin rece cu ochii deschisi si copacul sa fie roz.
2. Numai eu in timpul unei e&hellip | September 22nd, 2007 at 10:41 pm
[…] Sunt un impatimit consumator de bloguri intr-atat incat ziua mi se pare mai interesant in urma unor lecturi fericite. Am urmarit cum, parca in cadrul unui traseu initiatic, Catalin si-a strans cartile:1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Cum Costin isi numara prietenii buni pe degetele unei maini. Fascinat de universul descris de Ciprian, ma regasesc intr-un text a la Tyler Durden scris de Zully, nimeresc apoi peste un articol scris in Unica de Alexandra despre Lorena si cartea ei. […]
Leave a Comment
Some HTML allowed:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <code> <em> <i> <strike> <strong>
Trackback this post | Subscribe to the comments via RSS Feed