Faza e ca s-ar putea sa dureze ceva pana strang toate cartile. In vine sa ma uit prin multe. Uite ceva misto – dintr-o poezie numita “Ultima zi” de Seferis.
Intre timp, moartea se-apropie!
Cum moare-un om?!
Totusi, vrei sa-ti castigi
moartea ta proprie.
Si-n jocul asta iti mistui viata.
(…)
Ti-amintesti de batranii intelepti
care ne-au lasat orfani.
O pereche trece vorbind:
“M-am saturat de amurg, hai acasa”
“Hai acasa, s-aprindem lumina”.
Traducator e Nichita. Nu stiam ca stia greca. Inapoi la strans. Si la live bloggin despre strans. In ritmul asta termin poimaine.
Cum mi-ar placea sa mor? Intr-o zi de primavara cind este putin prea cald ca sa se numeasca primavara, intinsa pe spate la umbra unui copac puternic, intr-o iarba verde si putin rece cu ochii deschisi si copacul sa fie roz.
Pingback: Numai eu in timpul unei eclipse printre bloguri at Adrian Ciubotaru