Valsul lui Ravel a fost superb (astazi la Festivalul Enescu). Pe cuvant – a fost genial. O piesa superba despre nasterea, creativitatea, fastul, decadenta si agonia La Belle Epoque. Un melanj de pompa, nostalgie, nebunie si finalmente distructie.
Later edit: Uite si o varianta cu Bernstein, in care acesta transpira la greu. Asa se fac lucrurile bune.