Am primit de la o prietena ca lucreza la Radio un link catre petitia pentru Salvarea Memoriei Radioului.

Am semnat. In sprijinul a ceea ce scrie acolo am sa spun doar cateva cuvinte:

1. O cultura serioasa e de tip long tail, nu de tipul the hit of the summer. Cu alte cuvinte, e esential ca lumea sa aiba acces la diversitate. Iar digitalizarea si apoi deschiderea catre public exact asta fac. Dau posibilitatea celor interesati sa acceseze o diversitate pe care transmisia de tip broadcasting nu o permit.

2. Continutul e scump. Continutul de calitate e scump si rar. Costurile au fost suportate din bani publici. Probabil costurile de digitalizare si de publicare pe internet sunt sub 1% din ceea ce au insemnat realizarea continutului original.

3. Radio-ul public (si televiziunea publica de fapt) trebuie sa aiba ca prim deziderat nu divertismentul si informarea (care sunt supuse perisarii foarte usor si care pot si facute mult mai bine de companii private de media) ci educatia, cultura, crearea exploatarea potentialului national de valoare. Iar materialele realizate in acest scop au (sau ar trebui) o perioada de perimare mult mai lunga. Nu cred ca seratele lui Iosif Sava sau concertele difuzate la Radio s-au depreciat catusi de putin.

Cam am atat am avut de spus: adica daca s-au dat bani multi pentru o singura transmisie candva, ar fi bine sa se mai dea cativa banuti si pentru a digitaliza continutul si a-l face public (mai ales pentru a-l face public, eventual cu o licenta de tip creative commons care sa permita chiar si incorporarea in materiale comerciale – ex: enciclopedii de muzica)

Later update: ca sa apareti pe lista de semnatari trebuie sa confirmati prin click pe emailul primit de la respectivul site.