Cinstit vorbind, eu nu faceam apologia invataturii, si nici macar a moralitatii. Cred ca pana la urma cultura nu ne face mai morali, cum credeau anticii, ci mai degraba ne justifica mai bine deciziile. Si nu in sensul rau, al minicunii, si mai degraba in sensul mai mult sau mai putin benign al alegerii. Alegem aiurea uneori, ce e drept.

Eu insa voiam de fapt sa spun doar ca din pacate cea mai limitata resursa e timpul. Si ca e bine sa citim pentru ca astfel vom putea cunoaste mai multe suflete (suflet nu inseamna ceva moral, neaparat, ci mai degraba un construct estetic individual) decat am avea sansa fara carti. Si ca alte forme de entertainment nu au dimensiunea asta transumana. Nu poti sa simti alti oameni.

Gresesc din cand in cand? Sunt convins.

Vorbeam cu cineva la un moment dat, in dreptul statuilor din piata universitatii, despre ideile platoniciene, despre imuabilul si inefabilul lor; paream ca intelegem amandoi ca suntem in echilibru, ca atata timp cat avem mintea si sufletul curate, vom putea merge inainte, indiferent de rest. Acest rest insa s-a dovedit a fi distanta incomensurabila dintre noi. Si ne-am despartit noi si intelegerile noastre.

De aceea nu pot sa nu te intreb ce este pentru tine sufletul? Crezi ca citirea unui numar de carti te poate ajuta in stabilirea echilibrului interior, in gasirea masurii juste pentru tratarea fenomenelor exterioare tie? Daca citesti, nu inseamna ca esti neaparat salvat. E cu atat mai dizgratios un suflet care, desi plin cu invatamintele bune, este totusi strain de acestea. La fel stau lucrurile si in forma primara de cultura; tarana nu va da niciodata roade cand este lucrata cu neghiobie, oricat de specializate ar fi instrumentele (sapa, tractor sau alte instalatii specializate).

Asadar, apologia invatarii, a cautarii si a setei de cunoastere nu este decat un “discurs laudaros” atunci cand nu este insotita de o practica buna, de o aplicabilitate a acestora.

Cartile sunt goale, computerele sunt goale, tehnologia si cultura sunt principii goale nu atunci cand sunt practicate de prea putini, ci atunci cand sunt practicate gresit.
Nu vei gasi niciodata oamenii pe care vrei sa-i afli, acolo, in acele 6 miliarde, decat asa cum esti pregatit sa-i afli.
Cunoasterea lor tine de o disponibilitate a ta pentru cunoastere.
Trebuie sa te intreb, cat de mult crezi in corectitudinea, in candoarea sufletului tau astfel incat sa iti permiti sa faci apel la celelalte cateva zeci de suflete bune?

Gasesc ca numai acela “care e fara de pacat” poate sa arunce piatra in linistea domestica a sufletului lumii.
Prin cele spuse tu ai vrut sa faci sufletul lumii sa vibreze, afla ca nu ai reusit sa faci decat cercuri efemere pe suprafata acestuia.
Ce vreau sa spun este ca, eu, cea care nu pot arunca piatra, ma simt lezata cand altcineva, care e in aceeasi situatie ca si mine, crede ca un astfel de discurs poate aduce cu sine circumstante favorabile.
Iertata fie-mi, dar tu nu esti decat un suflet osandit care, pentru ca tanjeste la frumusetea sufletului, nu este mai putin nenorocit.