Catastif eu sunt catalin tenita

Despre iarna, cadouri, Vonnegut si pinguini

D

Ieri noapte ma gandeam la copilutii aceia care vor avea un bradut si jucarii datorita initiativei Ioanei si a celor care au participat, si mi-am dat seama ca cel mai frumos cadou nu este unul pe care l-am primit. Si nici unul pe care l-am oferit. Cel mai frumos cadoul a fost o carte visata. Am mai scris despre chestiunea asta aici (Cartea fara nume – autor necunoscut). Si totusi cred ca merita sa mai scriu un pic despre asta.

Erau anii aceia in care ningea. Eram mici si faceam cazemate si provizii de bulgari pentru a putea sa ducem un atac fulger impotriva adversarilor nostri de la 98 (blocul adica). Am impresia ca blitz-kriegul este re-inventat in fiecare iarna, in mii de locuri diferite. Daca exista zapada, suficienta.  Si aveam cisme de cauciuc. Aveam si d-alea de piele, dar e irelevant. Dupa parerea mea cismele de cauciuc sunt cele mai bune incaltari pentru un copil. Combinatia cizme de cauciuc si ciorapi grosi de lana. Daca se poate, crosetati de o bunica. Cam asa erau iernile. Si doamne, ce ne bucuram cand se prelungea vacanta de iarna cu o saptamana. Mai tineti minte?

Ei bine, intr-o astfel de noapte de iarna – cred ca aveam vreo cinci ani, si in mod cert a fost inainte sa descoper mortalitatea  (scris despre asta aici) – am visat o carte. Erau noptile acelea de iarna in care era frig in casa – imi aduc aminte ca atunci cand ajungeam la bunica, si stateam intr-o camera unde duduia soba, aveam impresia ca traiesc intr-un lux deplin.  Ei bine am visat ca urma sa primesc de Mos Craciun o carte de povesti fabuloasa. Rosie. Cu castele. Cu coperta de carton. Stiam clar unde se gasea acea carte pe care parintii o ascunsesera de mine: intr-un raft din sifonier, cel mai de sus, ascunsa in spatele lenjeriilor de pat. Unii dintre voi, poate va mai aduceti aminte ca acolo se tineau pe vremuri lucrusoarele premium primite: pachete de cafea sau de Kent, deodorante si sapunuri Fa sau Rexona, lucrurile acelea care cei maturi le primeau de undeva si apoi le dadeau si ei ca atentie la altcineva.

Dar sa revenim la cartea mea. Am escaladat sifonierul pe furis, am cautat-o de zor, nu am gasit-o, am emis ipoteza ca a fost mutata in alta parte, am intrebat parinii in cele din urma. Catalin, nu exista nici o carte de felul asta. Mosul o sa vina cu altceva, poate si carti. Dar asta nu exista. Nu am crezut. Mi-am spus ca asta face parte din jocurile sadice ale maturilor. Cert este ca nu am primit acea carte. Cert este ca m-am gandit mult timp la ea. Cu dorinta. Cert este ca mai pot sa imi inchipui si acum coperta.

Si cert este ca acea carte a fost mai reala pentru mine decat toate cartile pe care le-am primit. Ma gandeam  ce miracol e ca un copilut sa viseze o carte cu povesti. Cat de multe lucruri trebuie sa aiba si cat de multe rotitze trebuie sa se invarta.  O lume asezata, parinti iubitori, grija, dragoste de carte, pofta de viata manifestata in dorinta de a invata si de asculta povesti. A visa o carte spune multe despre o copilarie. Toti cei care au visat o carte  de povesti au avut o copilarie fericita, m-as risca sa spun. Si vor fi la randul lor niste parinti buni.

Cand un copil viseaza o carte inseamna ca in jurul lui se afla o lume frumoasa. Candva citeam la Vonnegut, cred ca in Leaganul Pisicii, ca specia umana are mai mult de doua sexe pentru a duce la maturitate un pui: pe langa mascul si femela, mai sunt buniciile iubitoare, unchii tineri si tot asa. Ceea ce e spus ca o gluma, are un sens mai adanc, cred eu. Putem face un decupaj prin lumea asta si sa definim doar lucrurile strict necesare: barbat si femela = inmultire, mancare si acoperis si stabilitate = viata, siguranta si respect reciproc = societate. Dar trebuie sa avem multe alte elemente ca sa sa vorbim the viata frumoasa. Uite e necesar ca pe strada sa ai politisti si marcaje, dar e mult mai bine sa ai si cateva pisici, ca tot vorbeam de pisici in postul anterior . Cam asa si cu visarea cartilor -a fost cadoul cel mai frumos pe care l-au facut copilului Catalin parintii lui. Fara sa stie. Prin tot ce au facut inainte si prin tot ce au facut dupa.

Acum cateva zile ma uitam la episodul cu  tinuturile inghetate din Planet Earth (BTW, daca aveti chef sa va uitait la ceva superb, luati-l, chiar merita sa investiti banutzi/timpul). Printre altele vorbea de ursii polari care din cauza incalzirii globale inoata si 60 de mile pana la insulele cu foci. Sfasietoare imaginile cu un mascul care era prea slabit dupa un astfel de drum ca sa mai vaneze o morsa, si a murit langa colonia de morse, ranit si epuizat. Iar alt aspect care m-a impresionat au fost pingunii imperiali: masculii stau 4 luni pe intuneric total, la minus 60 de grade, clocind pe labe oul. Dupa care vine primavara si femela se intoarce cu stomacul plin de peste, isi hraneste perechea si puiul care tocmai a iesit din ou si il preia pentru al incalzi.

Now that’s good parenthood!  Si despre asta e vorba cand un copil viseaza o carte cu povesti. Inseamna ca lumea e frumoasa in jurul lui, si ca a fost tratat cu grija, in primul rand de parinti, dar si de ceilalti, si ca atunci cand va fi mare probabil ca avea virtuatea si in acelasi timp obligatia morala a griji (Giri, cum zic japonezii). Multumesc 🙂

PS M-am gandit sa inscriu si eu postul asta la concursul UPC, desi nu d-asta l-am scris. Dar imi plac si calculatoarele si cadourile 🙂 Dau si leapsa unor oameni pe care chiar as dori sa ii cunosc mai bine: Miruna, Robi,  Emi,  Mircea,  Bogdan.  Si scuze pentru lungimea postului. 🙂

7 comentarii

  • Uite un cadou pe care l-am primit cu totii zilele acestea (fara sa stim, fara sa fim constienti de el, de ultima minune): cel din urma concert Led Zepp – pe 10 decembrie, cred, la Londra…Fara cuvinte.

    Si, nu stiu de ce, prin minte imi trec versurile acelea ale lui Pittis/Vintila: “oare pentru cine trece.pasarea cu zborul rece…”

    Brrrrrr…

  • […] Am primit o leapsa de la Catastif si, fiindca e prima pentru mine, incerc sa ma “achit” de ea cat mai frumos:). Dar, ca sa stie toata lumea, fiindca ziua mea e pe 24 decembrie, cand eram mica primeam de obicei un singur cadou, de ziua mea&de Craciun, insa nu-i pot acuza pe ai mei, ca erau vremuri grele, ce sa-i faci. In afara de asta, gandindu-ma eu la cadourile de Craciun primite, apoi la Mos Craciun, mi-am dat seama ca despre personajul asta nu prea stim multe lucruri personale. De exemplu, cand e ziua lui (si implicit ce zodie e), ce ii place.. Si apoi, el de ce nu primeste niciodata un cadou de la elfi, reni, Dna. Christmas aia ce naiba face toata ziua acasa? Ma rog… […]

  • […] Pentru ca se apropie Craciunul si e bine sa te mai si spovedesti din cand in cand, trebuie sa va spun ce faceam in clasa a XII a. Si revelatia vine dupa ce am citit postul asta. Si asta imi permite, indirect, sa raspund si lepsei lui Catalin. […]

  • Salut,

    Iar nu gasesc adresa ta de contact pe site asa ca iti urez Sarbatori fericite prin intermediul comentariilor. 🙂

    Pana la urma e o modalitate destul de potrivita, avand in vedere ca motivul pentru care vreau e sa iti urez e tocmai faptul ca imi plac insemnarile tale.

    Momente placute alaturi de cei dragi, carti cat mai bune in jurul tau, discutii inteligente… si tot ce iti mai doresti tu. 🙂

    Sarbatori fericite!
    Catalin/Orson

  • ma bucur ca ne-am jucat ‘sah’ si ‘nu te supara, frate’ cu tine. si acuma ma joc, da cu alti copii.
    ce povesti erau in carte?

By Catalin T
Catastif eu sunt catalin tenita

Categories

Scurte RSS

More »

Archives

Profile social media