Archive for February, 2008
Un articol foarte misto al lui Chris Anderson (editorul Wired si creatorul conceptului de long-tail) despre freeconomics despre trendul de oferire a produselor gratis catre consumatorul final, prin subsidizarea din venituri din publciitate, prin oferirea acestora in cadrul unor contracte de servicii pe termen lung etc.
Nota fara sens: Ma intreb totusi daca abodarea aceasta nu creaza un dezechilibru pana la urma - adica puterea brandurilor + economiile de scara pe care le fac acestea + reducerea capacitatii de analiza a utilizatorului - adica acesta nu mai plateste, deci nu mai e tentat sa isi gestioneze resursele cu atentie - plus tendintele inerente catre supraconsum - ei bine daca asta nu pot genera un fel de obedienta/cenzura-constrangere difuza etc. Trebuie sa ma mai gandesc la asta.
February 26th, 2008
De dimineata (de fapt acum cateva minute) puneam niste DVD-uri in plicuri in vreme ce iubita mea canta ca un japonez ametit si hipercompetitiv intr-o seara de vineri. Cu patos, nene. Asa ca am inceput si eu sa rag si sa rad. Si mi-am adus aminte cum acum 25 de ani cantam impreuna cu maica-mea. Obladi-oblada. Brunetele suple din viata mea.
February 22nd, 2008
Textul asta al al Cretia via Tolontan mi-a adus aminte de aprecierea pe care i-o poarta Liiceanu lui Cretia - un extraordinar erudit dublat de un poet profund, care a ales insa sa joace un rol secundar. Si daca ati citit postul anterior in care vorbeam despre variatele forme de a spune “a fi” in greaca, aflati ca nu am facut decat sa povestesc un pic din declaratiile de iubire ale lui Liceeanu, care povesteste cum Cretia, seminarist de greaca veche, ii invata sa perceapa nuanta. Cred ca marea problema a lumii asteia e ca nu pricepem nuantele - nu pentru ca nu am putea, ci pentru ca e greu de jonglat cu ele, ne place sa spunem asta e dusmanul si asta e prietenul.
February 15th, 2008
1. Ieri noapte citeam ceva poezie dintr-o antologie mare - e o poveste si cu antologia asta, dar o sa o spun alta data - si prin cap mi-a trecut ca ar trebui sa imi cer iertare ca scriu prea rar aici. Iar cand apuc sa scriu, scriu prostioare. Maya. Prinsi in cercurile vietii uitam sa ne spunem pe noi insine. Si fie nu mai spunem nimic, fie spunem numai vorbarii fara nici o noima.
2. Legat de asta, mi se pare ca spunem prea des “take care” si prea rar “tu esti bine?”
3. Si tot legat de asta, ieri mi-am facut cont de twitter. Si am ales cativa prieteni/cunoscuti carora a le primesc notificarile. Mi-am dat seama ca e un mediu foarte agasant. Nu ma intereseaza fiecare bucatica din viata nimanui - nu vreau sa stiu maruntisuri cotidiene, franturi de ganduri comune, actiuni lipsite de miza. Impresia mea e ca nici Heidegger nu ar fi putut sa produca ceva misto daca ar fi folosit twitter. E nevoie de solitudine, e nevoie de timp, e nevoie de spatiu de desfasurare. Genul asta de comunicare nu produce capodopere. Si daca o sa imi dati exemplu haikuurile sau rubayatele sau aforismele unor ganditori ca Nietzche sau Cioran, o sa spun ca respectivele condensari erau rezultatul contemplarii, intelegerii, nu al scrisului in goana doar ca sa existam un pic mai mult, sa figuram pe radarul altuia.
4. Ii spuneam Ancai acum vreo cateva zile ca eschimosii au multe cuvinte diferite pentru zapada - zapada uscata, zapada afanata, zapada proaspata, zapada tasata si tot asa. Si in capul lor cuvintele denumesc entitiati diferite. Asa cum grecii vechi aveau vreo patru clase de verbe (fiecare cu 4-5 subforme) pentru a se referi la existenta. Mi se pare ca noi suntem mult mai putin acurati in definire. Adica preferam sa ne definim adjectival, circumstantial, nu prin esenta. Avem un “a fi” si multe adjective: sunt bine, sunt trist, sunt fericit, sunt bogat, sunt obosit, sunt casatorit, sunt singur. Dar poate ca multe stari nu sunt circumstantiale, poate sunt esente diferite. Dar noi preferam ca pornim cu un “eu sunt” - firul continuu de ata care e viata - si apoi sa atasam stari pe masura ce trece timpul si lucrurile se schimba in jurul nostru. Si totusi poate fiecare clipa tine de un alt fel de “sunt”.
5. Cam asa si cu scrisul. Refuz ca cred ca scrisul de trivialitati din goana calului si scrisul de poezii simtite au in comun acelasi verb.
February 13th, 2008
primit leapsa de la Ruxy si Mirona.
So:
Exista totusi tentative de experiment “real”, un gen de istorie contrafactuala practicat nu de ucronisti stimulati exclusv de fantezie, ci de istorici profesionisti, si inca mai rigurosi decat profesionistii obisniti, intrucat inteleg sa lucreze cu cifre si formule. Este curentul cunoscut in istoriografia americana sub denumirea de “New Economic History”. Datele esentiale ale unei structuri istorice, de preferinta de ordin economic, pot fi cuantificare, ordonate in sensul unei teorii corente, introduse in computer… si astfel ajungem la experiment. Modificare parametrilor este de natura sa dovedeasca, de data aceasta cu precizie matematica, ponderea si functionalitatea fiecaruia in structura globala supusa analizei.
Din Lucian Boia, Jocul cu trecutul.
Se da mai departe la Oana Anca, Poveste despre America si White Noise.
February 8th, 2008
Martea trecuta am fost la Edward al III-lea – piesa de la National, atribuita lui Shakespeare (nu chiar de toti – detalii aici
In primul rand: un Caramitru excellent. Un rege un pic frivol, foarte uman si in acelasi timp lipsindu-i perspectiva omului de rand. Prima parte a piesei vorbeste mai mult despre chinurile sale pricinuite de dragostea neimpartasita fata de o contesa virtuoasa. Si chiar te face sa te gandesti la raportul intre putere/bani si dragostea simpla. La pierderea intelegerii pentru modul in care functioneaza lucrurile, privind de acolo de sus. La pulsiunile care rapesc ratiunea. Scena in care regele apeleaza la un poet pentru a-i scrie o oda iubitei, pentru ca apoi sa nu-l lasa se isi exercite mestesugul, sa intre peste el, sa ii rescrie textul, sa isi ceara scuze apoi, sa-i respinga metaforele din noi, ei bine scena asta este extraordinara.
O piesa foarte buna, poate un pic cam lunga (cam trei ore si jumatate). In care actorii au jucat foarte bine. Poate singura hiba e o anumita lipsa de relief, faptul ca nu au fost un pic mai polarizati – adica piesa e pana la urma o relatare istorica a unor evenimente in care sunt implicate personaje cu interese disjuncte, si nu rivali antagonici arhetipali, cu trairi care sa ii sfasie. Lipsesc scenele de lupta interna disruptiva, hybrisul antic, monoloagele from the guts. Insa, fireste, se lucreaza cu materialul clientului (textul in cazul de fata).
Mi-a placut scenografia (o constructie multivalenta care era cand un turn, cand un pod, cand un castel, cand o poarta) si costumele. Muzica mi s-a parut un pic cam inadecvata (moderna, insa dintr-un filon destul de popular/superficial al jazzului).
Mi-a placut jocul Printului Negru (). Cu toate ca putea sa fie un pic mai scelerat.
Una peste alta, o recomand. Nu este cea mai buna drama istorica pe care am vazut-o (as spune ca Tamerlanul lui Marlowe cu Ovidiu Iuliu Moldovan a fost mult-mult mai puternica ca mesaj si profunzile artistica) insa este o piesa care are meritele ei, in care actorii joaca impecabil si in care gasesti teme de reflectie daca stii sa privesti piesa.
February 4th, 2008
Scriu un mesaj catre suportul Orange (da, pachetul de date care o sa imi manance zilele) si aleg sa fiu contactat pe email pentru raspuns. Primesc mesajul: ” Solicitarea ta a fost inregistrata. In cel mult 10 zile vei primi un mesaj de raspuns.” Dau back si aleg sa fiu contactat telefonic. Mesaj identic: “Solicitarea ta a fost inregistrata. In cel mult 10 zile vei primi un mesaj de raspuns.”
Ceva nu e in regula, parca. De ce 10 zile cand folosesc web-ul si raspuns instant cand sun la suport? E evident ca toti clientii vor folosi telefonul. Ceea ce inseamna costuri suplimentare (asigurarea fortei de munca ca sa faca fata spike-urilor orare), stres mai mare pentru operatori, raspunsuri mai superficiale, deci nivel de satisfactie al clientului mai scazut.
Acum cateva zile ma miram ca Posta imi promitea un raspuns in 90 de zile la solicitarea mea de a-mi spune unde s-a pierdut un colet. Cel putin acolo trebuie sa faci un pic de munca de detectiv. In fine, sunt curios daca timpul garantat de raspuns in 10 zile functioneaza worldwide la Orange sau e un beneficiu romanesc.
February 2nd, 2008