Monthly Archives: April 2008

chestii

S-au adunat multe despre care as putea vorbi, insa am impresia ca vorbele se spun cel mai bine la un pahar de vin, sau pe o banca, sau pe o canapea, si mai putin pe internet. Am impresia ca e prea mult exhibitionism pe internet – uita-te ma mine, I’m cool, fac chestii, stiu lucruri. D-aia mediul asta o sa mearga mai mult la “artisti”, si mai putin la scriitori adevarati. Pentru ca cuvintele relevante se nasc mai greu decat galgaiala. Asa ca nu prea am chef de galgait aici, deocamdata. O sa raspund totusi la niste lepsi ca sa nu se zica ca nu le-am observat.

De la Adrian: Ce imi place in Romania? Nimic. As putea sa zic ca imi plac parcurile, sau mancarea, sau atitudinea dar banuiesc ca as as spune si daca ai fi ceh sau mexican. De fapt mie oricum nu prea imi plac locurile, ci mai degraba oamenii. Locurile sunt fundal, atata timp cat nu sunt strident de enervante e bine. Cat timp ai parte de oameni misto. Iar oameni misto sunt probabil peste toti.

De la Andressa:  Nu imi place la mine ca sunt increzut uneori, ca sunt lenes alteori, ca uneori nu am chef, ca alteori mai zic cate o minciuna din motive de comoditate, ca uneori tin mortis sa fie ca mine, ca alte ori nu sunt atent cu oameni la care de fapt tin, ca mananc prea mult, ca uneori ma cred prea destept, ca alteori nu am pofta de viata. Sunt opt pacate?

Si mai era o leapsa, dar nu o mai gasesc, cu opt lucruri care imi trec prin cap: mi-e frig, as vrea sa stau sa citesc acum, dar trebuie sa rezolv niste chestii, la naiba nu am chef de leapsa asta, gata scriu doar atat.

3 chestii

1. Un post excelent al lui Alin Popescu de la Avocatnet. I feel the same way. In paranteza fie spus, si eu am terminat to dreptul, insa am mers pe online din prima. Sigur, uneori te gandesti ca ai putea face mai multi bani mergand in zona asta mai corporatista, insa la finalul zilei conteaza sa poti spune ca si maine o sa fie o zi plina, dar cel putin faci si lucruri misto. Ma gandesc ca lucrurile misto sunt alea care folosesc in mod colaborativ. Alea care nu realoca feliile placintei existente, ci maresc placina. Sau o fac mai pufoasa.

Si, chiar daca ziua am nevoie de bani si noaptea de somn linistit, chiar daca in fiecare zi vin facturi si orice as face trebuie sa ma pregatesc si pentru discutii aprinse cu cate cineva, azi am impresia ca muncesc mai mult pentru mine decat am facut-o vreodata. Nu pentru ca sunt unul dintre stapanii afacerii de care ma ocup, ci si pentru ca am invatat sa renunt, am invatat sa pierd si am invatat sa recunosc cand gresesc.

Mult succes.

2. Revista “Foisorul de Foc”. Editata de consiliul local al Primariei Sectorului 2. Asta citesc acasa. Nu National Geografic, Business Week sau Business Magazin. (Pe astea doar le cumpar). Revista “Foisorul de Foc” este mai tare decat Catavencu. De un pupincurism infiorator. Un fel de Omagiu pentru primul-gospodar al sectorului, Nicolai Ontanu. Cu o tenta de ortodoxie, ca sa aiba reachul mai mare. Pozele sunt exact ca pe vremea lui Ceausescu – alea din Pentru Patrie. Textele sunt scrise de cineva care si-a facut scoala acolo. Am sa pun citate, ca sa vedeti la ce ma refer.

3. Cel mai tare spam ever in romana vine de la ATLASSIB Container Iasi. Pana acum imi trimiteau regulat oferta lor de containere navale – d-alea de nustiu cate jdemi de metri cubi. Acum au schimbat abordarea si trimit urmatorul mesaj:

Firma: TREEWORKS SRL
Persoana: Tenita Dragos Catalin

Ati vazut curcubeul de ieri dimineata?

Ce sa mai intelegi? Ca e primavara afara?

joobs

Web Developer la TreeWorks

Sa vedem cum merge site-ul lui Silviu Savin. Mi-a placut ca merge rapid sa pui un anunt. Pe de alta parte poate ar trebui sa aveti si un sistem cu aplicari prin site, ca sa isi pastreze oamenii CV-ul acolo, iar angajatorii sa vada toate joburile intr-un singur loc.
Dar pana la urma astea sunt maruntisuri. Cel mai important e sa gasesti oameni misto. Anyway, avem niste idei misto, zic, aca ca ne-ar prinde bine niste colegi. 🙂

There and back again

Ca in Hobbit, intr-un fel, din cand in cand simti ca te intorci la tine. Si ca toate lucrurile se leaga.

Batrana cu un caine maidanez in lesa, Dylan, o masuta de la Ikea, un ceai cu chinezoaica Cin-cin, amintirea unui concert de asta primavara, lumina unei zile, o bucata din cartea de dialoguri a lui Yourcenar despre o statuie hristica si toti cei napastuiti, Netti Moore.

Ieri seara am aflat de pe blogul lui Mazi ca Dylan vine la Viena in iunie. Mi-am comandat bilete, pentru mine si iubita mea. Si mi-am adus aminte de o alta zi la primavara, cand mergeam prin Budapesta cu Cris si Claus dupa un concert cu Roger Waters. Cris, mai scrie din cand in cand, te rog. Si Claus, chiar ma bucur ca am avut parte de cateva discutii misto, si atunci si la Paltnis. Poate mai apucam sa ne vedem si noi din cand in cand. Daca tii minte, vorbeam despre ce inseamna un concert cu Dylan, acum, vlaguit, cand curajul a trecut, cand lucrurile s-au clarificat, cum sugera Borges. Daca imaginea s-ar pastra, daca ceea ce a insemnat Dylan pentru adolescentele noastre ar avea de suferit, da, eroii adevarati nu sunt facuti din carton, standee-uri in cinematografe, ci mai degraba din celule care isi pierd vitalitatea, si ce ramane atunci la capatului drumului.

Si totusi voi merge acolo, sa-l vad, poate Nettie Moore va suna asa, sau poate va fi o zi proasta si va suna asa -  in definitiv nici nu este atat de important, importanta de curgerea, povestea de pana la acel moment, ea creaza pana la urma acel moment, asa cum in viata fiecare clipa ar trebui sa fi  o esenta fireasca a clipelor care au precedat-o.

Si apoi am inteles un pic mai bine wabi. Aveam o masuta de la Ikea, pe care nu o montasem, dorind sa o returnez. In blatul ei, din lemn de mesteacan se vedeau imperfectiunile lemnului. Dungulite si pete maronii, acolo unde copacul din care fusese taiata suferise. Mi se parea ca urma sa strice coerenta. Dar m-a izbit astazi ca asa e lemnul. Ca tine de natura lucrurilor crescute. Ca lemnul e fiinta. Si ca fiinta in trecerea timpului creste cu imperfectiunile ei. Poate nici macar nu sunt imperfectiuni, poate e individuatie. Ca e atat de usor sa respingi lucrurile pentru ca nu se conformeaza unui tipar. Ca pana la urma asteptarile noastre egoiste sunt imperfectiunea. Si am montat masuta, multumit ca am invatat ceva. Plasticul e imaculat, lipsit de temporalitate, naturalul se arata in fiecare moment cu curgerea sa.

Batrana cu cainele, Dylan, un ceai ierbos, un pic amar, on blat in care poti citi timpul, toate sunt devenire, nu fabricare.