Monthly Archives: April 2008

simplitate

La pranz, intr-o lumina care mi-a adus aminte de o zi de la inceputul toamnei, am vazut o batrana sfrijita, micuta, intr-un palton ponosit, poate nebuna, dar cu ochi mari, tinand intr-o lesa de sfoara un caine maidanez slabanog. In alte zile as privit-o (daca as fi fost in stare sa o vad si nu as fi trecut cu privirea peste ea) ca pe o imagine a conditiei umane, de prea multe ori mizera, chinuita, insa astazi mi s-a parut o icoana a milosteniei. De fapt tot a conditiei umane, insa din unghiul maximei bunatati de care putem fi capabili. Si mi s-a parut ca batrana era fericita, mergand tarsait, fara graba.

Povestea albastra

Povestea albastra – Marguerite Yourcenar

Citeam undeva ca Memoriile lui Hadrian, amintirile fictionale ale imparatului roman scrise de Yourcenar, au ajuns sa fie introduse in bibliografia obligatorie a studentilor in istorie de la multe universitati americane. Si probabil, daca ar fi ca Hadrian sa fie resuscitat intr-un calculator (ca in povestirea lui Silverberg despre resuscitarea lui Pizaro si a lui Socrate), trasaturile lui ar fi cele stabilite de scriitoarea noastra. Cred ca acesta este cel mai mare compliment care i se poate face unui autor – fictiunea sa sa fi reusit sa modeleze realitatea (si asta ma duce cu gandul la una dintre povestirile mele favorite, “Tlön, Uqbar, Orbis Tertius” a lui Borges, povestire despre care am mai scris candva, cred). Si apropo de asta, mi-ar fi placut sa citesc un dialog intre Yourcenar si Borges – cred ca se aseamana mult prin luciditatea aproape cruda cu care au privit lumea. Si prin contrastul, rezolutia foarte puternica pe care o au scrierile ambilor.

Volumasul despre care vreau sa scriu cuprinde 3 povestiri, scrise in perioada de formare a autoarei si publicate postum.

Cea care da titlul, este o poveste aproape expressionista prin coloritul puternic, prin modul in care scenele curg unele in altele conduse in primul rand de emotie – o poveste despre expeditia unor negustori pe un taram indepartat, in cautarea unor smaralde. Povestirea trebuia sa faca parte dintr-o trilogie, alaturi de o poveste rosie si una alta, scrie in prefata. Din pacate, a ramas solitara, albastra ca femeia aceea a lui Matisse.

Cea de-a doua povestire din volum, “Intaia seara”, prezinta calatoria de nunta a unui pictor ratat care se se casatoreste pentru a scapa de o obsesie. Simularea in raport cu sotia, gandurile crud de lucide, parerile sale despre femei scrise pana la urma din jocul de identitati intre tanara autoare (24 de ani la momentul scrierii nuvelei) si tatal ei.

A treia, “Farmece”, povesteste un ritual de dezvrajire intr-un sat italian. O poveste despre descoperirea in interior a raului ca parte componenta a lumii (“… ei credeau ca preotul, in anumite zile ale anului, insemneaza copilul cand este dus sa fie botezat, predestinandu-l astfel serviciului dureros, dar necesar, de slujitor al raului.”)

Nu este opera de capatai a lui Yourcenar, insa este teribila din alt punct de vedere: sunt trei povestiri sfasietor de lucide ale unei tinere de 24-26 de ani. Asta este, cred eu, cel mai tulburator aspect al lor. Ne arata animalul fabulos care urma sa devina, complet dezbarata de fantasmari, de lirisme, de epitete fara rost, de intelectualisme sau de teribilisme. Si apropo de asta, imi aduc aminte de un vers care spunea ceva de genul “Piatra nu poate deveni om pentru ca nu este suficient de dura” (am sa-l caut si il voi pune intr-un post separat pentru ca suna mult mai bine”).

Ganditi-va ca aceasta scriitoare si-a facut planul lucrarilor majore la 24-28 de ani, si apoi a lucrat toata viata sa le infaptuiasca. Ganditi-va ca aceasta scriitoare si-a ales singura numele – este singura persoana din lumea asta care se numeste in acest fel. Si ganditi-va cum si-a scris identitatea in personaje precum Hadrian, Zenon din Piatra Filosofala, sau Alexis. Oameni singuri, pierduti, bantuiti intern, neintelesi de ceilalti. Si ganditi-va cat de greu este sa stapanesti aceasta privire launtrica, sa nu o lasi sa se transforme in deprimare, sa o transformi in discurs al alteritatii, si uneori sa scoti si perle senine din ea, precum cele din “Povestiri Orientale”.

Am sa continui cu un post pe tema Yourcenar, dupa ce voi citi si “Cu Ochii deschisi” – dialogurile ei cu Mathieu Galey, critic literar.

Recunosc

Recunosc. Poate e din cauza orei avansate sau poate  pur si simplu e vina intelectului meu deficitar,  dar tot nu pricep sensul adanc al postului doamnei europarlamentar Gabriela Cretu.

In definitiv, intrebarea mea din postul anterior era foarte simpla: “Are vreo noima sa o dam pe ROI pozitiv cand vorbim de drepturile omului, de egalitatea de sanse a femeilor cu barbatii, de accesul egal la dezvoltare ? ” Cred ca daca mergem pe teoria utilitatii economice putem foarte usor si sa revenim la o societate sclavagista, sau sa fondam una de tip musuroi de furnica.

Si, recunosc, intrebarea nu se adreseaza in primul rand doamnei europarlamentar – dansa este mai presus decat noi si prefera sa foloseasca o retorica de tipul “cine esti tu ma sa intrebi asta, tu nu stii cu cine vorbesti?”, asa cum ne-am cam obisnuit de la mai toti politicienii, in definitiv.

Intrebarea este pentru cei egali mie, aia necunoscatori in toate mecanismele politice, care ziua merg si preseaza o munca mai mult sau mai putin eficienta, care seara vor sa citeasca o carte buna, sau sa bea o bere cu prietenii, dar care isi pun din cand in cand si o intrebare despre cum mai merg lucrurile in lumea asta mare, si care ar dori un raspuns rational, bazat pe argumente.

despre capacitatea unora de a folosi limbajul (complet aiurea in tramvai)

Via Sutu, am dat peste aberatia asta emisa de doamna europarlamentar Gabriela Cretu Corina Cretu ( Corinela – daca va mai aduceti aminte de primele episoade din Tetelu):

SusÅ£inem capacitarea femeilor în cooperarea pentru dezvoltare; există, pe lângă raÅ£iuni legate de egalitate, dovezi suficiente că femeile constituie o bună investire a banilor, fiind excelente multiplicatoare de rezultate“,

In paranteza fie spus, genul asta de gandire ar putea sa duca mai degraba la realizarea unui bordel care sa multiplice foarte bine investitia prin utilizarea femeilor ca resurse regenerabile, decat la promovarea egalitatii in drepturi.

Si tot legat de asta, intrebarile mele ar fi:

1. Doamna europarlamentar isi scrie singura discursurile sau exista o minte luminata si dotata cu astfel de sintagme deosebite? As tinde sa cred ca dansa le scrie, si ca tot ea i-a scris si domnului Iliescu celebrele aberatii cu meandrele concretului.

2. Oamenii normali din sala, acolo la Parlamentul European, ce fac cand aud astfel de discursuri inteligente? Mor de ras? Mor de plictiseala? Mor de ciuda ca nu le-au scris ei?

Si tot de asta, la Bogdan puteti citi un articol pe larg despre blogurile distinsilor domni politicieni, printre care si cel al doamnei Corina Cretu.

El intreaba, intr-un stil de pamflet, insa intr-un mod foarte serios: “Ce a facut Corina Cretu la PE in anul care a trecut?”. Reputata doamna “raspunde”:

“Multumesc ca v-ati oprit asupra blogului meu. Nu stiu ce as putea spune mai mult in legatura cu modul in care intelegeti sa interpretati ceea ce am facut eu in viata. Daca despre mine ca om politic aveti impresia pe care o aveti, sunteti, bineinteles liber sa v-o pastrati si sa o sustineti in continuare. Cum poti sa-i raspunzi unui om care te jigneste spunand ca te-ai lansat ca specialista in cafele? Ceea ce am scris eu ca ziarista, ca si activitatea mea ca Purtator de Cuvant si ca parlamentar european – toate acestea sunt publice. Cat despre cizme, pe cuvantul meu ca nu am cizme peste genunchi.. asta chiar ca m-a lasat cu gura cascata. va doresc numai bine.”

dar nu ne lumineaza cu privire la activitatea dumneaei.

Sa intreb si eu:

“Ce a facut Corina Cretu ca reprezentant al Romaniei in PE, in afara de acest raport cu care probabil se mandreste?”

Later update: Bogdan imi atrage atentia ca am confundat doua distinse parlamentare PSD cu acelasi nume de familie: Gabriela si Corina. Sorry. Vina mea. Si totusi fondul postului ramane:

1. Femeile trebuie sa primeasca drepturi egale si sa participe la toate activitatile din societate de pe pozitii egale cu barbatii nu pentru ca produc ROI pozitiv, ci in considerarea umanitatii lor. Cu alte cuvinte, drepturile sunt legate de calitatea de om a cuiva, apartenenta la umanitate, nu de culoarea parului sau capacitatea economica de a genera profit.

2. Doamna Corina Cretu nu doreste sa isi detalieze activitatea (laborioasa si plina de rezultate, sunt convins) de reprezentant platit al Romaniei in Parlamentul European.