Catastif

multumesc

Intai l-am postat drept comment aici la messajul lui WE, insa apoi m-am gandit ca ar fi un mesaj frumos de multumire pentru cei care au intrat anul aceasta pe blog, cunoscuti si necunoscuti, si de cele mai multe ori nu au gasit nimic nou, si de prea putine ori au gasit ceva demn de a fi citit. Va multumesc. Sper ca anul viitor sa am grija mai multa (de blog, de prieteni, de familie, de nervii celor din jur, de zambetul iubitei mele).

Si daca totul merge bine o sa stau acasa 2 saptamani si poate scriu despre toate cartile pe care le-am citit anul asta si despre care nu am apucat sa va zic. Multumesc, bai

• WE | December 14th, 2008 at 12:16 am

  Catalin, stii ce iti doresc?
  Iti doresc sa ramai si peste 10 de ani tot atat de “naiv”-in sensul bun, tot atat de increzator in “binele invinge intotdeauna”.
  I mean it si inca o data, ia-o in sensul cel mai bun cu putinta.

  Ca side comment, democratia de tip atenian a avut nevoie de un aristocrat ca Pericle, sa ii scoata din marasmul ciumei si razboiului cu Sparta.

  
  

• Catalin | December 16th, 2008 at 2:16 pm

  Multumesc mult, WE.
  Stii, inevitabil ne schimbam. Ma simt ceva mai sceptic pe an ce trece. Important este sa facem si noi ca Gimpl Netotul si sa putem sa ne obturam privirile de vultur macar din cand in cand. Sa credem in ciuda evidentelor, tocmai pentru ca e absurd, ca sa citez pe cineva.

  Cred ca tine intr-un fel de umanitate, sa poti sa indoi un pic realitatea cat sa mai fie locsor un pic si de visuri.

  Iar ca side comment, asa este, dar cand mergem pe Acropole ni se spune ca toate edificiile au fost construite de oameni liberi, care au crezut neconstransi intr-un ideal. Poate nu a fost chiar asa, dar povestea ramane oricate dovezi contrarii s-ar aduce, tocmai pentru ca ne place sa credem umanitate, in libertate, in alegerea pe care o poate face oricine.

5 comments December 16th, 2008

Lost decade

Daca e sa ma iau dupa intuitia mea (si in general mai iau, si nu regret, chiar si cand o dau in bara), ei bine daca e sa ma iau dupa intuitia mea as spune ca ne indreptam spre un scenariu de tip lost decade (sau mai aplicat aici).

Faza e ca de fapt Romania a mai avut o decada pierduta nu de mult (intre ‘90 si 2000). Noi insa eram prea mici sau prea tineri ca sa ne dam seama. Acum insa o sa vina fix in mijlocul vietii noastre active. Daca e sa se intample vom avea 35-45 de ani cand se va termina. Pe de alta parte fiecare generatie are cate o decada pierduta (parintii nostri sfarsitul comunismului si tranzitia, bunicii nostri razboiul si inceputul comunismului, strabunicii primul razboi mondial si criza de dupa).

E doar o iluzie a apropierii ca noua ne va fi foarte rau. De fapt in termeni absoluti probabil ca stam mai bine in partea de vale a curbei decat au stat generatiile trecute in partea de varf. De fapt sunt sigur de asta.

Ce vreau sa zic de fapt? E important sa intelegem ce am face cu viata noastra indiferent de conditiile exterioare, fie ca e criza, fie ca e boom. Si sa o facem, in masura in care acest lucru e posibil. Sa intelegem ca timpul trece si ca pana la urma e important cum ne crestem sufletul. De fapt asta e un pic egoist, ar trebui spus cum ne crestem sufletul nostru si cum ne traim iubirile de aur (in sens mai larg decat  cel erotic, in sensul de la Platon - de fapt traim aici e un fel de asimptota la care trebuie sa pui sufletul cu totul).

Vreau sa zic ca umanitatea asta tinde sa se autocopieze si automaimutareasca. Adica azi suntem happy pentru ca lumea trebuie sa fie happy, maine consumisti ca trebuie sa avem, poimaine sa fim chibzuiti pentru ca e criza. Intre teama si lacomie pentru ca astea ne sunt sentimentele care pot fi cel mai usor zgandarite prin actiuni de masa (massmedia, politica, profeti in piata).  Poezia nu vinde decat daca e pusa pe muzica de mars.

Cu alte cuvinte: lost decade e un concept economic, nu-l lasati sa va sperie devenind unul psihologic. Asupra sufletelor nu are nici cel mai mic efect daca sunteti cum ati vrea sa fiti. Daca nu ne definim prin ceea ce avem, prin statusuri de orice fel, ci prin clipele frumoase pe care le-am trait, prin oamenii frumosi pe care i-am cunoscut, prin vorbele pe care le-am vorbit, cartile pe care le-am citit.

Stiti, mi-ar placea sa cred ca daca vorbesti cu orice om mai in varsta si ii explici cum sta treaba cu lost decade,  el iti va spune “Si exact ce am pierdut? Un televizor luat mai repede? O masina mai buna? Sunt astea pierderi? Dar poate cei care le au au pierdut un deceniu ca sa le aiba.”

3 comments December 16th, 2008